2,007 matches
-
Hobza-n dârj”, de la sufletul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea întrebuințarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea câinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb și puțin gălbui pe spate, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine pe care l-am văzut și de care devenisem conștient, sub ochii căruia, practic, am crescut. Având relativ puține oi - nicio¬dată n-a depășit 100
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un cot afară și respira repede-repede, burta săltându-i ritmic în sus și-n jos, fiindcă era tare cald. Precaut, m-am oprit la marginea dru¬mu- lui și mă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un cot afară și respira repede-repede, burta săltându-i ritmic în sus și-n jos, fiindcă era tare cald. Precaut, m-am oprit la marginea dru¬mu- lui și mă
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un cot afară și respira repede-repede, burta săltându-i ritmic în sus și-n jos, fiindcă era tare cald. Precaut, m-am oprit la marginea dru¬mu- lui și mă
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia ;cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcam pe garduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla Orchestra militară. 4 Lui Iancovici îi strălucea chelia, în bătaia razelor solare puternice a unei Duminici populare. Cum era cam rotunjor, și cureaua îi înconjura mijlocul durduliu, din când în când, de cum ridica
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
sau altfel spus, faimosul ligheano-coif al lui Quijote (și toată polemica din jurul acestui obiect)! struțo-cămila lui Cervantes: coiful cavalerului sau ligheanul bărbierului... și dintr-o dată m-am trezit în casa țărănească a bunicilor în camera de zi cu pereții ei gălbui cu diverse modele, cu cele două paturi, cu soba de teracotă (când eram de-o șchioapă era încă de pământ, albă, parcă diformă, dar atât de frumoasă), cu fotografiile de pe pereți, cu calendarul ortodox și candela păzind Estul... pe masa
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
de 30-40 de metri, stând pe peretele malului căptușit cu piatră roșie, cu scări și ganguri, cu terase, am putut admira în voie panorama orașului și să respir aerul curat dătător de energie. Armonia culorilor, albul de var, roșul țiglelor, gălbuiul marmurei, verdele copacilor și albastrul apelor, relieful deosebit, muntele coborând în trepte până în poalele mării, copacii seculari, amintirile din fragedă copilărie, rememorarea unor pagini ale istoriei noastre, pietrele, zarea depărtărilor, arhitectura clădirilor, totul în jur reflecta atmosfera timpurilor demult trecute
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
știam unde să ne întoarcem privirea și ce să admirăm mai întâi. În largul nostru, de jur împrejur, se desfășurau formațiuni de roci roșii, vârfuri și chiar ziduri clare de rocă roșie uneori tăiate de câte o pată albă sau gălbuie. Unele ziduri drepte, cu o înălțime cam de 900m, ofereau totuși locuri foarte accesibile pentru alpinism. Așa scria în programele de prezentare, dar privindu-le, pe fata mea nu mai scria același lucru. Punctul cel mai ridicat este La Madre
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
suspinul frunzelor căzute, când încă greierii mai cântă la ferești, e semn că toamna aceasta va fi lungă și dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămie și aromă de gutuie învelită-n puf gălbui, lumea-mi pare îmbrăcată în culoarea toamnei și aș păstra-o pentru totdeauna, pe un șevalet. Când stropi de ploaie vor bate în fereastră și-n loc de greieri îmi va cânta melancolia, e semn că ochiul iernii va înghiți
PASTEL DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366134_a_367463]
-
vezi împrăștierea și zborul în mii de fire și punctulețe și pe care o parte ți se pare că le-ai și aspirat și fără să vrei tușești din obișnuință pentru a-ți curăța nările și gura atinse de palele gălbui din aerul pe care îl respiri... Toate astea se petreceau aevea pe fundul marin poros și compactând bureții și algele într-un mâl gros și de netrecut pentru milioanele de vietăți subacvatice care năvălesc din toate părțile, într-o geometrie
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
pe care o plimbau într-un cărucior și fac o hărmălaie când la această acțiune se “aliază” și o cățelușă maronie cu dungi albe, o Collie am înțeles, o Lassie la scară redusă, care “smotocește” bine fesul scufiței, și cârlionții gălbui de sub el, râde de unul singur părând că-l distrează “jocul”, se reîntoarce, mai soarbe o înghițitură de apă dintr-un pahar de pe masă și mă întreabă dacă mai sunt interesat de restul, sau s-o lăsăm pe altadată. Elena
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
despre care ai pomenit! Nu-i așa, că alta ar fi judecata ta în aceste cazuri? Și când oare ai avea dreptate? Deși polemica se arăta a fi interesantă, mai ales că la gura lui Chiruță apăruseră și niște spume gălbui, iar de la geamul Marlenei se auzea cum musacaua era arsă din nou, oamenii plecară spre casele lor, deoarece un roi de țânțari înnebuniți de mirosurile domnului Vică atacau furibund. Administratorul oftă și închise carnețelul că se făcuse întuneric și nu
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
uneltele pe umăr, pocniți și ei de foame, dar și de sete, așa cum se văzu imediat, când puseră la prăjit niște ouă, cu ceva carne de la borcan, care, ca să nu li se aplece, o tratau pentru început cu țuiculița cea gălbuie scoasă de Duluman cam cu greu, dar ce să faci când ai musafiri atât de prețioși la masă!? Că, fie vorba între noi, nu se găsesc pe toate drumurile meșteri dăruiți cu harul fântânăritului! Dar să vezi minune! Când mergeau
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
1017 din 13 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Titina Nica Țene Pădurea Pădure, azi vin către tine, ca să-mi alungi, ca la un semn, melancolia ce arde-n mine, cu veredele-ți cuțit din lemn. Cu roșu, verde și gălbui, o să-mi alungi păreri de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352434_a_353763]
-
1017 din 13 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Titina Nica Țene Pădurea Pădure, azi vin către tine, ca să-mi alungi, ca la un semn, melancolia ce arde-n mine, cu veredele-ți cuțit din lemn. Cu roșu, verde și gălbui, o să-mi alungi păreri de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352435_a_353764]
-
1024 din 20 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Titina Nica Țene Pădurea Pădure, azi vin către tine, ca să-mi alungi, ca la un semn, melancolia ce arde-n mine, cu veredele-ți cuțit din lemn. Cu roșu, verde și gălbui, o să-mi alungi păreri de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352486_a_353815]
-
topea în luciul ei toamna-l purta prin roiuri de frunze cobora în el în fiecare zi și la capătul drumului n-avea cine să-l aștepte decât singurătatea. curbura unei coapse părea un vis frumos un bloc de marmură gălbuie din care imaginația lui cioplea un chip de femeie. omul din oglindă se visa într-o iarnă erotică mângâind pântecul lui venus care părea că înviase sub privirile lui bolnave. dintrodată s-a văzut în oglindă cu barbă bătrân cât
OMUL DIN OGLINDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351314_a_352643]
-
un alfabet, au o bogată literatură” Laurens van der Post Boșimanii au reprezentat de multă vreme o populație enigmatică, pe seama căreia s-au făcut tot felul de presupuneri. Ei erau practic niște non-negri într-o Africă neagră, având o piele gălbuie și unele trăsături asiatice, mongoloide, ale feței. Motiv pentru care unii au presupus că ar fi o populație asiatică venită în Africa sau metisată cu niscaiva marinari chinezi. Interesant este că vechilor cercetători le venea greu să presupună că procesul
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
Muzica vocală polifonică este astăzi cea mai dezvoltată activitate artistică a lor. Caraceristici fizice Boșimanii au o înălțime medie de 1,57 m la bărbați și 1,47 m la femei, fiind relativ scunzi. Părul scurt, ondulat în smocuri, pielea gălbuie, trăsăturile asiatice și steagotipia la unii dintre ei sunt principalele caracteristici care le observi imediat. Steagotipia, în ciuda aspectului ei inestetic, este o adaptare perfectă la traiul fără apă. Ea înseamnă acumularea de grăsime pe fese și pântec, pentru păstrarea echilibrului
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND TOAMNA TACE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 680 din 10 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cărări în cer gălbui tomnatic se pierd în viață către noi peceți se rup când toamna tace departe de pământ lumina lunii alunecă prin ea atinge o inimă un doi un doi sărută în noapte suspinul înghesuit în noi. Referință Bibliografică: Când toamna tace
CÂND TOAMNA TACE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351242_a_352571]
-
de dureroasă. Într-una din zile, pe când noi, copiii, ne jucam în curte cu prietenii din vecini, tata a venit acasă cu un cățel foarte mic, abia avea ochi. Era maro, iar sprancelele aveau o dungă mai grosuță, de culoare gălbuie. Am alergat cu toții la coșulet să-l privim. Mama a ridicat o sprânceană, semn că îl privea cu atenție și deodată zice: „Câinele ăsta parcă seamană cu Stalin”. Eram în plin război contra rușilor și Stalin era mereu pe buzele
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
sau scări, cele mai multe cu infinite și complicate forme geometrice, căci fantezia naturii a întrecut orice închipuire. Adâncimea, șerpuirea râului Colorado care-și adună apele din mai multe râulețe, miile de forme, planuri și axe în multe culori, fumurii, roz, alburii, gălbui, maro, verde, cărămiziu, mov, din care predomina roșu, toate născute din neant, iti răscolesc întreaga ființă, îți dau impresia de straniu, de nepământesc, de ceva vecin cu nebunia. Parcă îți vine să încerci cu gândul cum ar fi să te
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
de nu m-ar fi întrecut nici macar jamaicanul Usain Bolț - campion olimpic la 100 de metri la Rio, am traversat casă val-vârtej, ieșind pe ușa din față. Atâta țin minte că era mare-mare, parcă de culoare maro, cu niște pete gălbui pe spate... Nu jamaicanul, ci șarpele! Am sunat la „000”, adică serviciul telefonic australian de urgență, care m-a păsat la cei de la Australian Wildlife and Rescue Service. Nu mult după aceea o motocicletă Kavasaki, model 1900 toamnă, pune o
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
Capitolul II/2 DESTĂINUIRI - Iubito, eu am un "martini" dacă-ți convine, ce zici? - Lasă-l acolo și hai la mine, i-a răspuns Gabi plină de însuflețire, după ce a scotocit cu ochii roată întregul apartament. Are Cezar o palincuță gălbuie la culoare și care te face praf cu aroma ei de prună sănătoasă. - Păi, dacă e acasă Cezărel, nu este cazul..., a încercat Anca un refuz fără prea multă convingere în voce și atitudine. - Nu-i acasă, drăguțo, e la
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
bate vîntul, e frig, se adună norii, plouă, ninge ... o luptă pe viață și pe moarte se desfășoară între iarna căreia i s-a dus timpul și primăvara care întîrzie. Sălciile au prins timide să înverzească ... frunzulițe de un verde gălbui strălucesc în bătaia vîntului, merii și-au ițit florile și, cîteodată, cînd bate vîntul, din zarzări ninge cu petale de zăpadă, de nu mai știi, cînd te uiți pe fereastră, dacă e iarnă sau primăvară. Estera desenase un pastel foarte
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]