2,545 matches
-
lume vii, fato? Ei, vin și eu... mai zise Simona fără a detalia, pe fața ei așternându-se o negură de tristețe. Săftica, înțelegând că nu are rost s-o mai descoase, îi mai zise: Dacă vrei, numai să duc gălețile cu apă în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se coacă atât de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu putu să doarmă. A doua zi a fost grea, durerea de cap nu o părăsise toată ziua. Se stărui să nu arate suferința pe față
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
găseau în calea lor. Părea că balaurul din poveste ar fi dormit ascuns în biserică și, atunci, se trezise din somnul lui, suflând și împrăștiind foc în toate părțile, vrând să șteargă toată urma ei de pe pământ. Bărbații alergau cu gălețile pline cu apă, pentru a stinge focul cu care era imposibil de luptat. Au fost informați, desigur, și pompierii care pentru a ajunge la fața locului, aveau nevoie de o jumătate de oră... O jumătate de oră era foarte mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una de alta, dar stăpânii lor se obișnuiseră și o duceau foarte bine; aveau liniște cât își doreau, iar apa din fântâni o ajungeai când te aplecai cu găleata. Aveau acei gospodari niște grădini cum puțini le aveau, creșteau de toate în ele. Oamenii deja se liniștiseră, se credea că ce avuse de rămas în urma alunecărilor de teren, rămase. Însă după cutremurul din 4 martie 1977, pământul și mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
300 m, era altă fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne zicea: - Cine din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care beam în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mămăligă caldă, copiii mâncau scrobușorul cu apă bună, ca în zilele de sărbători. De atunci, la noi în sat, când copiii întrebau pe mamele lor ce vor mânca astăzi, mamele răspundeau, „scrobușor cu apă bună”. Acest răspuns însemna: „aduceți o găleată cu apă bună și în rest, găsim noi ceva”. Abia când revenisem, peste cincisprezece ani, și am ajuns să mai aduc o găleată cu apă din acea fântână, înțelesesem gustul ei și de ce tatei îi plăcea mai mult anume acea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mamele lor ce vor mânca astăzi, mamele răspundeau, „scrobușor cu apă bună”. Acest răspuns însemna: „aduceți o găleată cu apă bună și în rest, găsim noi ceva”. Abia când revenisem, peste cincisprezece ani, și am ajuns să mai aduc o găleată cu apă din acea fântână, înțelesesem gustul ei și de ce tatei îi plăcea mai mult anume acea apă. Dar tata nu mai era pentru a-l putea bucura, ca atunci, în copilărie... Au trecut mai mult de cinci ani de când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pensionară, pentru cele trei pisici ale dumisale. Asta nu din zgârcenie, argumenta Bolboreasca, ci "fiindcă era nisip d-ăla bunu', nu ca ăla nasol de la florărie", pe care mâțele dumneaei nu-l suportau. Mda, povești vechi. Evident, dom' Petrică folosea găleata de plastic a portarilor, șmecherită de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Păi, dacă într-un preot nu mai ai încredere, în cin' să ai? Prea ești cusurgiu, zău!" " Nu-s, nene, cusurgiu, da' zic și io." " Lasă, nu mai zicea. Că mi-a spus părintele că o să fim amândoi, la două găleți, sâmbătă." Vru neapărat să sublinieze: "Și ține cont că sâmbăta asta e ultima dân an cân' să face nunți, că vine postu' Crăciunului". "I-auzi!", se învioră pe neașteptate nea Petrică. Îi aruncă o privire pătrunzătoare: "Bre, Tăsică, da' sigur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Crăciunului". "I-auzi!", se învioră pe neașteptate nea Petrică. Îi aruncă o privire pătrunzătoare: "Bre, Tăsică, da' sigur?". "Sigur, mă, nene! Dacă zice părintele Davidescu, așa-i, mă." "Auzi?", face portarul scărpinându-se cu sârg în creștet, " Da' sunt la găleată numa' la nunțile lui?" "Nu, frate. La toate, ce dra... Ah, nenorocită gură am! Păi, nu te gândești? Care din preoții alilanți să zică nu, cân' parohu' zice da. Ai?" "Corect, tată! Șefu-i șef, ce gura mă-sii!" Tăsică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bunăciune adevărată..." " Mi-aduc, frate, mi-aduc. Măcar dă rușine, că-i vedea toată lumea, în morții lor dă melteni, și putea să fie și ei mai finuți. Da' ți-ai găsit! Numa' bani d-ăia dă zece mii arunca târtanii în găleată, ba vreo două mătuși sau ce dracului era babele alea dân partea miresei, a aruncat și cu monezi dă cinci mii. Io n-am putut să mă abțiu și i-am și zis lu' una: Tanti, ai dă grijă, bre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mătuși sau ce dracului era babele alea dân partea miresei, a aruncat și cu monezi dă cinci mii. Io n-am putut să mă abțiu și i-am și zis lu' una: Tanti, ai dă grijă, bre, că să coclește găleata!" "Ai fost cu bun-simț, să mor! Și tu, și io. Alții cre' că le și înjura. Mda... să nu fie la fel și acu'." "Nooo!", făcu sigur de sine omul-femeie-de-serviciu. Nici vorbă, mă, băiatule. Io cu ochii mei i-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-a zis nici că câr, nici că mâr. La pariu că mai ciugulește el încă două, trei sutare după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi înnegură fața: "Aoleooo! Da' cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să să bage? Că acu' șade cu perfuziili în venă la spital și-i galben ca lămâia, vorba cântecului." "Ete, na
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
avea neapărat nevoie să facă un drum la service, că nu știa cum naiba, dar nu se auzeau prea bine bașii de la stația automobilului. Cu privirile după mașină capabilă a parohului, Petrică era să vină în nas, împiedicându-se de gălețile lăsate lângă scară de coana Sofica. Acest mic accident declanșă în mintea lui un șir de asociații. De la căldări, gândul îl duse pe neașteptate, fiindcă evenimentele din noaptea trecută parcă i se șterseseră până atunci din amintire, la apa pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o hemoragie? Ce, dracu', îl țineți în picioare?", se întoarse cu ochii mijiți spre Fany: "Dacă-mi umple cabinetul de sânge, pe tine te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă văd, îți iei mopu' și găleata și treci la șmotru. Carte multă nu să cere...". Asistentă îl privi amuțită și brusc ochii i se umeziră. O luă la refec și pe Delia: "Văd că ai fost ocupată până peste cap. Poate nu-i aparatu' încărcat!...". "Este
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Anual, la inițiativa doamnei K., bazinul trebuia făcut bec primăvara devreme, în așa fel ca ploile din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și fundul bazinului. În acea zi, destul de friguroasă, cu toate că era încă februarie și nu prea cald, urma
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se descuie și să intre în curte, tot felul de vânzătoare de pe la magazine, ca să aducă, după epuizarea atât a cozilor, cât și a alimentelor, de toate: pâine, lapte, carne, salam, costiță, ouă, etc. Cel puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de vin. Mai avea pe semne, două străzi și ajungea acasă. Dar sincer, n-ar fi vrut să ajungă în camera aceea aproape goală, pentru simplul fapt că acolo nu-l mai aștepta așa, ca altădată, nici Mihai de Giulești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu avea cine să-i aducă o găleată cu apă, cine s-o încălzească, cine să-i facă cumpărăturile, cine să-i ducă nevoile, mătușa îi povestea cu amănunțime ultimul ei vis, ca și cum persoana ei de acuma, aparținea mai mult lumii visului și nu realității. De-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în acest oraș, în care aveai senzația că nu se întâmplă nimic, într-o seară, urcând scările în fugă, Gerard o găsi pe mătușa în picioare, în mijlocul camerei, cu părul vâlvoi, aruncând de zor, apă cu o cană, dintr-o găleată, pe pereți și pe mobilă zicând: Așa. Stinge-te! Stinge-te! Dând cu ochii de Gerard, îl întrebă de ce stă și n-o ajută. Gerard încercă să-i imobilizeze mâinile întrebând-o unde arde și-i răspunse cu privirea destul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]