4,792 matches
-
nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul definitoriu al picturii. Dominanta de albastru se armonizează aici perfect cu cealaltă culoare de bază, roșu-carmin și galben-portocaliu. O dominantă a picturii rămâne monumentalitatea cu care pictorul și-a zugrăvit eroii. Dragostea lor față de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de fluture primăvăratic, cu roșul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mult apariția: în codrul cu frunze ruginii și crengi uscate, ca un bătrân ce cu ultimele forțe imploră cerul pentru a mai trăi. Într-adevăr, acum acest bătrân renunțase la oceanul verde și foșnitor al frunzelor fragede și începuse cu galben și cu roșu să își ia coasa. M-am oprit la râulețul sprințar de astă-vară; am privit fața ruginie a undelor. Razele soarelui par filtrate prin miere și îi dau o înfățișare blândă și liniștită. Am privit codrul și l-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Suntem în luna lui Răpciune. Adierea vântului începe să fie mai răcoroasă seara și dimineața, căldura soarelui nu ne mai mângâie atât de mult, zilele încep să se micșoreze, iar nopțile să se lungească; ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Toamna, își intrase deja în drepturi, căci frunzele copacilor își schimbaseră încet-încet culoarea. Natura întreagă căpătase un aer de tristețe. Totul părea schimbat. Verdele proaspăt al ierbii, care dădea atâta viață și culoare firii, acum s-a preschimbat într-un galben pal, contrastând cu soarele palid ce abia se mai zărea pe cerul mohorât. Toamna adusese cu ea vântul care a risipit frunză cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grele bat în geamuri. Cât vezi cu ochii se-mpâclește fumul. Tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează acum pretutindeni cu portocaliul palid de flacăra înaltă, cu limoniu diafan de fluture primăvăratic, cu roș-dulce și putred de vișină coaptă, cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni, peste lac. Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe de galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele lacului. Broaștele își începuseră deja concertul nocturn
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oamenii nu mai aveau o casă, autodistrugându-se. Toate informațiile fusese false? Nu. Văzu pe ecranele scannerelor doar trei semne de viață. Proveneau dintr-un sector diferit. Pe moment se îndepărtă de ascensia dreaptă normală, Pământul se schimba: era distrus, iar galbenul continentelor se distingea perfect de negrul mărilor. Se opriră undeva pe marginea tunelului de energie, izbiți de o palmă nevăzută. * * * Dacă în zilele de început ale civilizației omenești Dumnezeu ne apărea ca ceva mai presus de forma umană, azi ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul culorilor Într-un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor calde. Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul său strident, iar umbra caldă. Nagy Oszkár fiind un pictor care Își rezolvă spațiul plastic prin divizarea În planuri mari a suprafețelor modulate, recurge adesea la linii de demarcație Între planuri și tonuri. Pictura sa este gravă, detașându-se demersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am ridicat de pe bancă și m-am apropiat, așa încât să pot citit cartonașul alb, lipit pe partea din interior a sticlei. Spunea: Se întâmplă ceva rău. Am ieșit. S-ar putea să întârzii o vreme. C xx 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și-n tot cazul, o să fie un antrenament bun. Tot mi se pare că două camere sună mai confortabil. — Mda, ei bine, confortul nu e totul. Amurgul făcuse aproape loc nopții când am trecut pragul hotelului Willows, ultimele tonuri de galben și portocaliu fiind șterse de albastrul tot mai întunecat. Ieșisem să caut sacul de dormit în jeepul galben în timp ce Scout încerca să-l ia pe Ian de la Tușa Ruth. O avertizasem că nu era o mișcare inteligentă, asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte și ar fi putut fi oricât timp, secunde sau ore întregi după ce în sfârșit mă urcasem în pat. Zilele și nopțile nu aveau nici o însemnătate aici, era înlocuite de comutatoare și de-o constantă veșnicie electrică. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avea unde sé se ducé la alté școalé, céci toți copiii din satul lui Învéțau la scoala asta și trebuia sé facé și el la fel. De fapt, nu erau așa de mulți copii, dacé Încépeau toți În autobuzul ésta galben și mai rémîneau locuri libere. Mai erau Încé doué școli În oraș. Dar acelea erau puțin mai departe și ar fi Întîrziat și mai mult. Mécar aici știau de-acuma toți cé Șasa Întîrzie. Dar acolo nu știe nimeni. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care nu se mai termină, În care Întunericul nu era decît o parte neînsemnaté și noaptea se prelungea peste mésuré de puțin, fiind, Între a vedea și a nu vedea, ca o clipire de pleoape. Mergeau amîndoi prin cîmpul cel galben, féré sé se gîndeascé decît la cerul care, fiind atît de aproape, se atingea de pémînt, la doar cîțiva pași Înaintea lor, aținîndu-le calea, ca un perete. Era o liniște depliné, În care cuvintele ei s-ar fi putut aseména
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
să iau ca un macho șaua manuscrisului între picioare și să dau pinteni celor 89 de pagini. Să le depășesc, să depășesc criza romanului meu (dar a fost altfel decît în criză romanul, întreaga lui istorie?). Cu pixul favorit, cel galben, inscripționat live free or die. Cine spunea că o carte bună se scrie cu un pix ieftin? Altfel, după cum se poartă moartea asta (prea des șterg din agendă numele prietenilor muriți), n-o să mai apuc să-l termin. În loc să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
larg și la picioarele ei dezvelindu-se, în timp ce se rotesc grațios cu nouăzeci de grade pentru a pătrunde în mașină. Apoi mă îndrept mecanic spre mașina mea. Pornesc imediat și accelerez ca s-o pot prinde din urmă. Trec pe galben să n-o ratez la stop. Continui să urmăresc o mașină imaginară până la punctul în care drumurile noastre se despart. Din acel moment, nu mai știu ce mai fac, încotro să mă îndrept. Sunt pe un drum pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două lanțuri muntoase și cum se îngrămădeau norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nisipului, era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și nisipul ce se dislocau în jurul lor. Țestoasa e cea care dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
senzual tulpina, la fel cum ar masa-o pe mama pe picioare. Mă gândesc la floarea mică din colțul careului. Seamănă leit cu florile gigantice din această curte, are gâtul de lebădă ușor cambrat, floarea mică și delicată de un galben auriu. Nu, din florile astea nu pot ieși semințe pe care le vând țigăncile. Câtă grație, dar asta numai pentru cei ce știu s-o privească! exclamă "tata" ce le examina cu același ochi fin cu care privea femeile ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Parcul La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]