1,115 matches
-
este asociat cu soarele. În textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică, pasărea este mesagerul zeilor și al Lumii Celeilalte, fie că este lebădă (Irlanda), cocor sau stârc (în Galia), gâscă (Marea Britanie). În unele cosmogonii, pasărea este imaginea lui Dumnezeu care se "purta" pe deasupra apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ramificații multiple, fiind ea însăși o fibră plurală. Esența dificultății rezidă, poate, în realitatea practicării unei limbi a cărei istorie nu ai trăit-o. E suficient să evocăm manualele care încep cu celebra frază: "Cîndva, demult, țara noastră se numea Galia și locuitorii ei, galezi", și să ni le închipuim în mîinile unor tineri cetățeni francezi, ale căror familii sunt originare din Africa sau Asia... Locul, spațiul apartenenței este, deci, problematic și declanșează cu mai mare ușurință resorturile fanteziei. Este, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
numele uneia dintre fiicele regelui Feniciei, răpită și adusă în Creta de Zeus. Grecii întorc desigur spatele continentului și nu se preocupă decît de Mediterana, care va deveni centrul viu și comunicant al Imperiului Roman. Dacă Roma cucerește Spania, Portugalia, Galia și Anglia oceanice, ea înfruntă în schimb fără succes, în inima continentului, neîmblînzita Germanie. Europa este un "dincolo" septentrional inform al lumii antice. Deși populată din preistoria cea mai înde-părtată, ea nu intrase încă în Istorie la momentul cînd a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se bucură de un statut social privilegiat, drepturile sale fiind ereditare (Myers și Simms, 1985, p. 31). Autorul latin Lucan utilizează termenul pentru a-i desemna pe poeții originari din Galia și din Britania (Preminger, 1993, p. 65). Conform codului medieval Hywel Dda, există trei clase de barzi: responsabilul de cântece sau pencerdd, bardul domestic sau bardd teulu și menestrelul sau cerddor; aceștia corespund categoriilor irlandeze de druid, filid și baird
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon, înspre miazănoapte, există o regiune numită Forez, care, deși destul de mică, are ceea ce rar găsești în tot restul Galiei. Munți bogați și cîmpii atît de mănoase și aflate într-un climat atît de binevoitor încît pămîntul de aici dăruiește tot ceea ce își dorește inima cultivatorului [...]. În anumite locuri sînt izvoare care scaldă cîmpiile cu apele lor limpezi, iar, din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vârsta pe care aceștia o aveau<footnote Ibidem, col. 784. footnote>. Lucrarea Sfântului Irineu din care am citat - Adversus haereses - a fost scrisă în jurul anului 180. Cunoștințele sale despre creștinism și răspândirea lui cuprindeau Asia Mică Și Roma, dar Și Galia. În pasajul de mai sus, existent doar în latină, el include infantes, parvuli Și pueri în rândul celor de „toate vârstele omului” pe care a venit Hristos să-i mântuiască, sfințindu-i, aceștia fiind „renăscuți (renascuntur) prin El întru Dumnezeu
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
după cum era el administrat în Roma Și, poate, Și în Asia Mică<<footnote Apologia I, 61, în col. cit., p. 88-90; a se vedea și Kurt Aland, op. cit., p. 54-55. footnote>. Dovezile Sfântului Irineu sunt valabile pentru Roma Și pentru Galia. Kurt Aland menționează în apărarea sa Și referința părintelui apostolic Herma la practica baptismală, care este Și ea asociată Romei, în jurul mijlocului secolului al II-lea, Și ia în considerare prima facie numai receptorii responsabili<footnote Kurt Aland, op. cit., p.
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
vezi David F. Wright, op. cit., p. 10-11). footnote>. Înainte de anul 209, în Roma, Și posibil Și în Africa de Nord, botezul nou-născuților devenise rutină pentru credincioșii profesanți. Sfântul Irineu implică faptul că, în jurul mijlocului secolului al II-lea, nou-născuții erau botezați în Galia de Sud Și probabil în Roma Și Asia Mică. Unele dovezi pot fi cel mai bine interpretate cu referire la botezul copiilor de vârste fragede, dovezi furnizate de Sfântul Ipolit. Numeroase inscripții nu ne permit să determinăm dacă acei copii
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
de maestrul Petru, care mai târziu a fost numit episcop în Scoția. Lui i-a urmat maestrul Roger de Wesenham, care era deja decanul catedralei de Lincoln, iar ulterior a fost numit episcop de Coventry. De asemenea, maestrul Toma de Galia, după ce i-a învățat în mod lăudabil pe frați în același loc, a fost ales episcop de San David, în Țara Galilor. Acești maeștri, așadar, fiind în toate favorabili fraților, au răspândit faptele și forma lor de viață în diferite locuri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au răspândit faptele și forma lor de viață în diferite locuri. Prin urmare, renumele fraților englezi și progresele lor în studii au devenit atât de cunoscute și în alte provincii, încât ministrul general, fratele Elia, a cerut fratelui Filip de Galia și fratelui Adam de York să activeze la Lyon. 66. Când fratele Albert de Pisa a ajuns în Anglia, l-a numit pe fratele Vincențiu de Coventry lector la Londra, iar pe fratele său, fratele Henry, lector la Cambridge. Ulterior
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ceea ce i-a încurcat pe traducători. Vedem că limba d'oc este fixată din primele lucrări ale romancierilor provensali, deși cuprindea trei mii de cuvinte străine latinei. E evident că idiomul vulgar epurat e cel care a devenit în sudul Galiei limba trubadurilor; care și-a avut de timpuriu gramatica și dicționarul său; care a fost considerat, chiar de la începutul Evului Mediu, limba savantă, într-o asemenea măsură încât regele René și Petrarca i-au arătat predilecție, și Dante aproape și-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
H., Euras. Frecv., z.silvost.-se.fa.; L6T5C5U3R8N2, Trifolio - Geranietea, Quercetalia pubescentis, Berberidion, Cirsio Brachypodion -Viola mirabilis L. - H., Euras. Frecv., z.silvost.-se.fa.; L4T5C9U4R8NX; Fagetalia *Viola odorata L. (Toporași) - H., Atl. medit. Frecv., z.step.-se.fa.; L5T6C3U5RXN8, galio - Urticetea, Prunetalia, Lathyto - Carpinion, Me., Md., De. *Viola reichenbachiana Jordan ex Boreau (V. sylvestris Lam.) - H., Euras. Comună, z.silvost. se.fa.; L4T5C4U5R7N6; Querco - Fagetea, Fagetalia ORD. CAPPARALES FAM. BRASSICACEAE *Alliaria petiolata (Bieb.) Cavara et Grande (A. officinalis Andrz.) (Usturoiță
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”. În 48 Î. Hr., Burebista se amestecă În războiul civil de la Roma Între Caesar și Pompei. Regele dac nu se putea alia cu Caesar, care cu câțiva ani Înainte cucerise Galia și ale cărui planuri expansioniste erau bine cunoscute. Credincios politicii sale de apărare a independenței Daciei, Burebista Îi făgăduiește ajutor lui Pompei. Ajutorul promis nu mai apucă să ajungă căci Pompei este Înfrânt și Caesar devenind stăpân al statului roman
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
se întoarce către imaginea lui Obelix: un ins de 1,90 metri înălțime, 120 kilograme, care poartă mereu pantaloni albi cu dungi albastre și miroase a iarbă proaspăt tăiată, pe care X l-a cunoscut într-o toamnă friguroasa în Galia. În lipsă acestei mișcări secundare a intelec tului către imaginea concretă a lui Obelix, cu timpul, conceptul de om din mintea lui X ar putea să devină din ce in ce mai abstract și, pe cale de consecință, din ce in ce mai confuz. Tocmai de aceea conversio ad
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
le-a luat de la celți, de exemplu, unele s-au răspândit în toată Romania (ansamblul teritoriilor unde se vorbesc limbile romanice) (braca „nădragi“, caballus „cal“, carrus „car“), altele în toată Romania occidentală (betulla „mesteacăn“, cerevisia „bere“), iar câteva numai în Galia (cf. fr. charrue „plug“, boue „noroi“). Împrumuturi directe Cele mai multe împrumuturi sunt rezultatul contactului dintre vorbitorii unei limbi cu limbile din statele învecinate (în zonele de graniță lingvistică, ele sunt mai numeroase) sau, în cazul statelor unde se vorbesc mai multe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și armata. Într-o primă fază, populațiile autohtone au fost obligate de nevoile practice ale vieții să o adopte ca limbă secundară, în relațiile lor cu administrația, cu armata și cu coloniștii romani. Se știe din textele latinești că în Galia, la început, nobilii și comercianții au fost cei care au adoptat latina. Primii și-au trimis copiii la școli romane, pentru a putea promova în magistratura imperială. Istoricul latin Tacit relatează că, în anul 21 d. H., fiii celor mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și comercianții au fost cei care au adoptat latina. Primii și-au trimis copiii la școli romane, pentru a putea promova în magistratura imperială. Istoricul latin Tacit relatează că, în anul 21 d. H., fiii celor mai importante persoane din Galia urmau deja școala romană de la Autun, din sud estul Franței. Comercianții se grăbeau și ei să o învețe, fiindcă latina era limba comerțului. În a doua fază, care nu a cuprins toate teritoriile cucerite de romani, latina a devenit principalul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bisericească în forma chrísma, de unde a fost preluat în fr. chrême „ulei folosit pentru ungere în anumite ceremonii religioase ale Bisericii creștine (catolică și ortodoxă)“. Cuvântul latinesc chrisma s-a încrucișat cu crama, cuvânt celtic (atestat în texte latinești din Galia, în secolul 6) care avea sensul de „crustă deasupra unei răni“ și s-a ajuns la forma crème „smântână“ și „cremă“. Cuvântul cremă a fost împrumutat de română cu ambele sensuri: „ulei folosit pentru ungere, pomadă“ și „smântână“. Sensul de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vulgare târzii (branca ursi, branca lupi); în lim bile romanice, are diverse sensuri, apropiate de cel originar, care e moștenit și de română (interesante sunt unele expresii romanice de felul retor. ir en braunchas „a umbla pe brânci“). În vechea Galie, s-a dezvoltat un sens aparte, „ramură“, cf. fr. branche (sens prezent și în provensală). Sensul inițial din română a fost cel de „labă“, de la care s-a ajuns la „mână“; în graiul meu din Bihor, termenul curent pentru „mână
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
română. Dar fr. étuve are la bază cuvântul latinesc *extupa „sală de baie, mai ales cu vapori“, derivat al unui verb *extupare „a umple cu vapori calzi“, care s-a format de la același cuvânt grec týphos, pătruns în latina din Galia prin greaca vorbită la Marsilia. La Paște, mâncarea clasică este drobul de miel. Cuvântul drob circulă în română și cu sensul de „bucată“ (vezi drobul de sare din povestea lui I. Creangă), care provine de la verbul slav sdrobiti „a face
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o formație pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Alți termeni s-au răspândit în cea mai mare partea a Romaniei occidentale, în urma romanizării provinciilor respective: betulla „mes teacăn“ > fr. boileau, cerevisia > sp. cerveza „bere“. Al treilea strat de cuvinte celtice s-a păstrat numai în latina vorbită în Galia, care stă la baza francezei; cuvintele din franceză boiser „a sparge“, charrue „plug“, boue „noroi“ sunt, la originea îndepărtată, celtice. Împrumuturi vechi grecești: bracchium Într-o situație asemănătoare sunt împrumuturile vechi grecești, care au pătruns în latină și s-au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
învățată din auzite, ci numai cu ajutorul gramaticii, la școală, iar românii nu au împărtășit această limbă latină, „nici nu au învățat limba latină și gramatica până mai în zilele noastre”. Nu limba latină cultă a fost dusă de romani în Galia, Spania și „nu lung timp după aceea și în Dacia”; nici limba italiană nu a fost alcătuită pe baza latinei culte. Toate limbile romanice au la bază limba firească, adică „poporană”. Cheia gândirii istorice a lui Maior constă în aceea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până mult mai târziu. Celelalte limbi romanice s-au îndepărtat de latina populară. Faptul că poporul român „puțin se înțelege cu francezii, spaniolii și italienii” nu își are explicația în schimbarea limbii române: „că și coloniile romane care fură în Galia și Spania cu limba poporană în gură au mers acolo”, numai că „acolo țările erau pline de locuitorii cei vechi ai țărilor acestora” cu a căror limbă latina populară s-a amestecat scăzând astfel din alcătuirea ei cea veche. Trebuie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numai că „acolo țările erau pline de locuitorii cei vechi ai țărilor acestora” cu a căror limbă latina populară s-a amestecat scăzând astfel din alcătuirea ei cea veche. Trebuie apoi avut în vedere faptul că pe teritoriul Spaniei și Galiei s-au stabilit ulterior „ginte nemțești” prin care limba romană s-a strămutat și mai tare. Iar în Italia limba cea veche a poporului sa amestecat cu cea a longobarzilor care s-au așezat acolo „unde până azi sub numele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]