681 matches
-
cu domeniul. Plouă din ce în ce mai puternic, trebuie să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
suedeză a editorilor. Știu că atac o editură care are o mare putere economică în spatele ei, eu n-am nimic în spate în afara dreptului meu. O să vedem unde mă va duce asta, dar nu mă voi înclina în fața practicilor de gangsteri: asta e sigur! Toate astea mă obosesc enorm și-mi ard adrenalina în proporții neliniștitoare: am foarte des dureri în inimă. Am reînceput să fumez, evident, de plus belle - în primul rând din cauza absenței tale, și apoi de furia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lat, ducând cu el actele de contabilitate și o copie a ziarului Tribune cu știri despre frații Gump, cu scorurile de la fotbal și informațiile de la bursă - căci îi plăcea să joace - și cu alte știri despre războaiele dintre bandele de gangsteri, ținându-se la curent cu ce mai era nou în jurul lui Colossimo și Capone în Cicero și cu clanul O’Bannion din Cartierul de Nord, cam atunci fiind momentul când O’Bannion a fost doborât în florile din curtea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din camera din spate sau stivuite în spatele geamurilor groase ale frigiderului, trandafiri, garoafe și crizanteme. Mai ales că eram și îndrăgostit. Bluegren era și el un bărbat impunător, blond, plăcut, masiv, cu munți de mușchi sănătoși pe el - prieten cu gangsterii și contrabandiștii de rom, amic la toartă cu oameni ca Jake Bărbierul care la vremea lui fusese șeful găștii din Cartierul de Nord, ori Dion O’Bannion, tot un fel de florar la rândul lui, ce fusese doborât în propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mare, cărnos, cam scârbit de toate cele. Presupun că a avea mintea ascuțită și fața lată sau gânduri late și fața ascuțită crea oarece confuzie. Iar confuzia încercată de el se datora, cred, și legăturii pe care o avea cu gangsterii și a efectelor de teamă sau de precaritate provocate de această legătură. Și de asta era așa. Putea fi necioplit și tăios, uneori de-a dreptul arțăgos, mai ales imediat după moartea vreunui gangster de vază, ca Genna sau Aiello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
legăturii pe care o avea cu gangsterii și a efectelor de teamă sau de precaritate provocate de această legătură. Și de asta era așa. Putea fi necioplit și tăios, uneori de-a dreptul arțăgos, mai ales imediat după moartea vreunui gangster de vază, ca Genna sau Aiello. Iar în iarna aceea mulți au fost împușcați. A fost o iarnă grea pentru toată lumea - nu numai pentru persoanele cu greutate dar și pentru cei cărora le stătea capul numai la propriile victorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu-l cunoștea pe O’Berta, nici nu semăna cu el și nici n-avea vreo legătură cu politica Circumscripției a Treisprezecea, nu aș ști să spun cum a ajuns să aibă porecla asta. Însă, chiar dacă el personal nu era gangster, era fascinat de loviturile date de bande, un fel de cunoscător amator al istoriilor cu gangsteri și chiar se îmbrăca după tipicul lor, ca să fie luat drept cineva ce avea legătură cu periculosul Druccis sau cu Marele Hayes Hubacek: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
legătură cu politica Circumscripției a Treisprezecea, nu aș ști să spun cum a ajuns să aibă porecla asta. Însă, chiar dacă el personal nu era gangster, era fascinat de loviturile date de bande, un fel de cunoscător amator al istoriilor cu gangsteri și chiar se îmbrăca după tipicul lor, ca să fie luat drept cineva ce avea legătură cu periculosul Druccis sau cu Marele Hayes Hubacek: o pălărie de tip care învârtește milioane, costum strâns pe corp, cămașă în stil andaluz, închisă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sala de biliard dacă n-aș fi lucrat pentru Einhorn. Era clar că nu rodeam cartea și nici vreun țicnit care memorează pasaje întregi; n-aveam nimic împotriva tocilarilor și a excentricilor de soiul ăsta. Dar le venea mai ușor gangsterilor să mă ia drept unul de-al lor. Și un hoț pe nume Joe Gorman a început să îmi spună de un jaf. Nu i-am zis nu. Gorman era foarte deștept, chipeș și zvelt, priceput la baschet. Taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un fel de fecior de casă și când afacerile lui Eihnorn erau mult prea vaste ca să le pot înțelege. Unul din primele lucruri la care am ajutat a fost o trebușoară foarte delicată - când l-am dus de nas un gangster pe nume Mutchnik Năsosu’. Mutchnik Năsosu’ nu era decât un golan, lucrase pentru o bandă din Cartierul de Nord unde arunca cu acid pe rufele din spălătoriile ale căror proprietari nu voiau să plătească taxă de protecție și alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau: nu erau gangsteri. Se adresă omului din dreapta sa. Nu primi nici un răspuns. Se întoarse către cel din stânga. Înainte de a fi deschis gura, acesta îi zise: ― Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau: nu erau gangsteri. Se adresă omului din dreapta sa. Nu primi nici un răspuns. Se întoarse către cel din stânga. Înainte de a fi deschis gura, acesta îi zise: ― Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o mare prostie, a zis Richard. — De ce tot spui asta, s-a repezit Sheba la el. Richard a părut ofensat. Însă a spus doar, liniștit: — Pentru că așa e. M-am ridicat în picioare. — Trebuie să plec. Dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ea e fata de care ți-am zis, Îi șopti Ruby lui Chanel În timp ce Hannah intra. Cea cu sulul de bani peșin. Chanel, care Împacheta un șal de botez pentru o clientă, se uită Înspre ușă. Poate e femeie de gangster, Îi șopti lui Ruby drept răspuns. Ruby Îi dădu un ghiont Între coaste ca să tacă din gură. În timp ce clienta lui Chanel ieșea ținând punga de cumpărături În mână, Hannah ajunse la tejghea. Dar Alfie fu cel care-i atrase atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Duncan, Viața mea, București, 1946 (în colaborare cu Geo Dumitrescu); Lehel Szeberenyi, Se urnesc munții , București, 1954 (în colaborare cu Francisc Munteanu); Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț, pref. Eugen Schileru, București, 1962; Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, II, 315-325; Adrian Marino, Ben Corlaciu, „Manifest liric”, VR, 1946, 4-5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Moartea lângă cer”, CNT, 1947, 52; Eugen Luca, „Cazul doctor Udrea”, CNT, 1959, 45
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
Mai eficient decât băutura și fumatul pare a fi jocul de șah - și încă în forma sa cea mai stranie: jocul de unul singur. E o ocupație compensatorie, care-l particularizează pe Marlowe între colegii de breaslă: după confruntările cu gangsterii, după ce a rezistat cu brio asalturilor femeilor fatale, detectivul își găsește echilibrul în interminabile partide de șah solitare. Dialogurile șfichiuitoare, amestecul de „noroi sclipicios” și sete de îmbogățire sunt, în deceniile de după primul război mondial, formule de existență cotidiană. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
latura imitării realității imediate, Black Mask, Dime Detective Magazine, Spicy Detective și celelalte reviste de mare tiraj au jucat un rol esențial: ele au fixat, o dată pentru totdeauna, câteva din reperele lumii obsedate de îmbogățire, de plăceri, violență și erotism. Gangsterul, traficantul de alcool și arme, patronul de tripou, miliardarul îmbogățit peste noapte (sau sărăcit cu aceeași viteză) din exploatarea petrolului, vampa, polițistul corupt, avocatul dubios, aventurierul fără scrupule sunt nu doar modele ale povestirilor, ci și personaje din lumea reală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doar temporar, pentru că speră, la un moment dat, să trăiască decent, recad în aceleași și aceleași capcane. În Somnul de veci încă nu sunt suficient de vizibile mecanismele lumii-tip chandleriene. Doar câteva indicii arată în direcția lumii în care „gangsterii pot conduce națiuni și aproape că și conduc orașe” (Chandler, 1980, p. 19). Într-o astfel de lume, indivizii de calibru mic, de teapa lui Harry Jones, Joe Brody, Carol Lundgren sau Agnes Lozelle, n-au nici o șansă. Fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Rusty Regan, aruncat în puțul infect al exploatării petroliere, ce-și doarme, neștiut, somnul de veci. Marlowe rămâne în viață, dar povara de a fi fost părtaș la crimele unei familii vicioase - Lash Canino nu este nici primul, nici ultimul gangster întâlnit de Marlowe, dar e primul pe care-l ucide - nu se va șterge niciodată. Nu trebuie apăsat prea tare pe pedala tragismului, pentru că tonul dominant al romanului încurajează mai degrabă o lectură în cheie cinic-ironică. Marlowe plătește nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe involuează, în intervalul câtorva minute, din postura de potențial amant în cea de inamic urât cu sălbăticie. În contrapartidă, Marlowe va păstra o statornică ostilitate față de femei. Singura persoană cu adevărat atrăgătoare se dovedește a fi Mona Mars, soția gangsterului cu maniere de gentleman. Și nu întâmplător: ea vine dintr-o lume asemănătoare cu a detectivului și, la fel ca acesta, intră în bucluc doar din dorința de a face bine. Precum multe dintre personajele cărții, Mona Mars - „Perucă Argintie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
hrănită de constatarea că, în ciuda încercărilor de a rămâne în spațiul onoarei, lumea îl tratează cu disprețul cuvenit unui ins lipsit de scrupule. Valorile sale sunt privite cu amuzament pentru că ele sunt, într-adevăr, amuzante pentru locuitorii imperiului corupt al gangsterilor, al traficanților de droguri și conștiințe, al milionarilor gata să ucidă cu sânge rece și al femeilor ce-și vând trupul doar pentru că li se pare șic: Da. Sunt un tip foarte șmecher. N-am nici un fel de sentimente sau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
clinica lui Sonderborg, dar nu ni se spune - nici înainte, nici după - cum și de ce a ajuns Moose acolo. Putem, desigur, specula pe marginea unui asemenea episod (e limpede că spitalul lui Sonderborg era și un loc de refugiu al gangsterilor), dar din punctul de vedere al anchetei lui Marlowe, amănuntul este profund irelevant. Moose Malloy apare, de altfel, doar de trei ori pe parcursul romanului (ultima oară chiar în apartamentul detectivului, când Helen Grayle îl ucide). Admit că explicația lui Peter
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unor expresii metaforice ori metonimice dau cărții o consistență estetică indubitabilă. În absența unor probe materiale zdrobitoare, Marlowe încearcă să-și învingă adversarii prin limbaj (William Marling crede că vorbirea lui Marlowe e împrumutată din felul de a vorbi al gangsterilor din filme, dar și din vastul repertoriu al cărților polițiste ale vremii. Afirmația e doar parțial convingătoare. Marlowe vorbește așa cum ar vorbi orice individ cu educația, experiența și biografia sa: precis și brutal). Lecția predată în acest roman e încă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
colosului urban scufundat în propria-i violență și propriile isterii. În Esmeralda, lumea are timp, iar timpul a știut să dăltuiască un alt fel de oameni: recepționeri de hotel sentimentali, polițiști calmi, gata să colaboreze cu detectivul particular, până și gangsteri în care pulsează generozitatea și instinctul cavaleresc. Marlowe se simte atras de acest spațiu ca de un magnet, revine în Esmeralda, deși, cum spune în capitolul 14, „de-acum nu mai era cazul meu”. Naive din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
formulă a rezolvării conflictului: undeva între complicitatea cu vinovații și cruzimea unei pedepse ce seamănă mai degrabă a fatum decât a justiție umană. Odată depășite ambarasantele capitole introductive, acțiunea demarează în forță: Marlowe acceptă să lucreze pentru Lipshultz (figură de gangster stilat, din aceeași familie cu Eddie Mars și Clark Brandon), condiționând preluarea cazului de simpla găsire a lui Les Valentine. Acesta, un jucător înrăit, scrisese o poliță în valoare de o sută de mii de dolari, iar apoi dispăruse. Lipshultz
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]