688 matches
-
prin care a reușit să rupă, din galeria de monștrii ai „reeducării” pe unul din cei mai înrăiți, Nuti Pătrășcanu, care fusese pus în celulă cu el, pentru a-l tortura și el și-l face un învățăcel docil, al gazetăriei dintre cele două războaie. Acest fapt l-a costat pe Nuti viața, dar crima pe care trebuia s-o facă împotriva lui Nicolae Petrașcu nu a făcut-o și poate că în intimitatea lui îi păruse rău și de ce făcuse
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
2010); Ciorne și zile (2012) și traducătorul mai multor volume: Hannah Arendt, Originile totalitarismului (1994, în colaborare cu Mircea Ivănescu); Hannah Arendt, Crizele republicii (1999, în colaborare cu D.-I. Cenușer). La Editura Institutul European a mai publicat Noica. Vămile gazetăriei (2009). Ion Dur, Cel de-al treilea sens (c) 2014 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 www.euroinst.ro; euroedit@hotmail.com Descrierea CIP a Bibliotecii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de Gr. Păucescu, București, 1891) și prin întîiul din cele trei volume ale unei ediții critice proiectate de Ion Scurtu: M. Eminescu, Scrieri politice și literare (București, 1905; erau acolo texte publicate între anii 1870-1877). Această din urmă antologie din gazetăria lui Eminescu a fost foarte importantă pentru istoria receptării publicisticii eminesciene. Critic scrupulos și stăpînit de acribie, Ion Scurtu cercetează nu doar periodicele la care a scris Eminescu, ci umblă, poate printre primii, în lada cu manuscrise pe care poetul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
corpus-ul publicistic cu care Eminescu se va înfățișa ca gazetar vreme de peste două decenii și jumătate (pînă la Scrieri politice, ediție comentată de D. Murărașu, 1931, și M. Eminescu, Opere, vol. I-IV, 1939, alcătuite de Ion Crețu). Spiritul gazetăriei eminesciene (e vorba în continuare de receptarea ei) va fi preluat după aceea, simultan și cu entuziasm debordant, de tradiționalismul mișcării semănătoriste al cărei mentor era Iorga și de naționalismul radical orchestrat de A.C. Cuza, între altele și unul dintre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lovesc. Nu cu necesitate cele polemice; nu neapărat cele încărcate de fulgere și trivialități; dar cu siguranță cele care indică și acuză" (subl. ns., I. D.). Observațiile lui Noica erau adresate înainte de toate tinerilor, nu puțini, care făceau pe atunci gazetărie, o îndeletnicire în care libertatea de exprimare trebuia să fie într-un acord echilibrat cu atitudinea morală a autorului. El descifra semnificațiile unei mentalități gazetărești a timpului care, prin lupta deschisă dintre tineri și bătrîni, arunca în ceață criteriile deosebirii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
factură și analfabetismul ideatic s-au instalat lejer și au început să scoată din bestiarul ființei noastre tot ce era mai josnic, partea cea mai violentă și cea mai vulgară a lexicului limbii române. Curajul agresiv al unor avortoni ai gazetăriei, inși, unii dintre ei, care nu stăpînesc bine morfologia și sintaxa frazei, a devenit repede o modă: s-a scris și se scrie orice și mai ales oricum. Cu o înspăimîntătoare pentru că e perfectă! mediocritate, una profund superficială și saturată
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
aceea care se naște și moare aici și acum, la puțin timp după actul scrierii ca atare) și cînd mediocritățile neaurite se vor autodizolva, va fi semn că gloria efemeră a gazetarului visează cu ochii deschiși la eternitate, la acea gazetărie a vîrstei lui ca și cum aceasta ar fi literatură. În locul unei prese de multe ori agresivă și inutilă, care-și etalează cu infantilism și emfază superficialitatea culturală și indiferența față de spiritul critic, dar o presă care simulează fals alianța cu literatura
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Popescu, E. Socor, Pamfil Șeicaru, Octav Onicescu, E. Lovinescu, C. Rădulescu-Motru, George Brătianu, V. Trifu, F. Aderca, R. Peretz. Ibidem, v. pp. 67-69; 296-298. 43 v. Mircea Vulcănescu, "Tînăra generație", ed. cit., p. 83. 44 v. Ion Dur, Noica. Vămile gazetăriei. Între dandysm și mitul școlii, Editura Institutul European, Iași, cap. "Fețele receptării" și passim. 45 Mircea Eliade, "Linii de orientare", în Cuvîntul, an III, nr. 857, 6 sept. 1927; v. Mircea Eliade, Profetism românesc, ediție îngrijită de Dan Zamfirescu, vol
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
avea abia zece ani, îl obligă să lucreze pentru a se întreține și a-și ajuta familia. A fost practicant într-un birou, reporter, funcționar. Debutează cu versuri în săptămânalul gălățean „Înainte” (1904). Încă foarte tânăr, s-a angajat în gazetăria de orientare socialistă. Pe aceleași poziții ideologice se situează săptămânalul literar-științific „Pagini libere”, pe care l-a editat în orașul natal între 1 iulie și 1 noiembrie 1908, publicație de deschidere modernistă, dar promovând, totodată, creații având „un substrat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
adoptat ulterior ca nume literar. Urmează la București Liceul „Nicolae Bălcescu” (1968-1972) și Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic (1977-1982). Între 1984 și 1989 frecventează Cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. Până în 1989 lucrează ca inginer proiectant, apoi intră în gazetărie: redactor la „Eco” (1990), „Flacăra” și „Cotidianul” (1991-1992), director la „Zig-zag” (1992), redactor-șef al Editurii Nobile din Cluj-Napoca (1992-1995), reporter special la „Expres magazin”, „Evenimentul zilei” (1993-1994) și „Privirea” (1995). Profesează și în publicitate-relații publice. Se numără printre fondatorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
secolului al XIX-lea și despre critica literară a aceluiași moment, cu deosebire analiza aproape didactică a scrierilor lui Titu Maiorescu. Hazardată apare însă interpretarea fizionomiei spirituale a lui Mihai Eminescu, considerat un optimist și un spirit practic, pe baza gazetăriei politice și prin minimalizarea postumelor. În comediile lui I.L. Caragiale se evidențiază în mod exagerat filonul tragic, iar valoarea lui Duiliu Zamfirescu e supraapreciată. G. împinge aici, ca și cu alte prilejuri, sociologia literaturii spre sociologism, tendință căreia nu reușește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
1964), reporterul va încerca să confere o dimensiune grandioasă relatărilor, pornind de la premisa, curentă în epocă, privitoare la datoria de a înnobila prin literaturizare „împlinirile” noii orânduiri, atât de la noi, cât și din „marea țară prietenă”. Scoaterea reportajului din domeniul gazetăriei e însă o falsă țintă, pentru că totul servește scopurilor propagandistice ale momentului. Mai mult, în articolul Pasiunea de a descoperi. Unele probleme actuale ale reportajului (1960), N. formulează ideea „colectivizării reportajului”, oamenii condeiului urmând a fi repartizați la principalele obiective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
sită" mediatică. 1789-1792: Revoluția a adus Franței trei ani de totală libertate în domeniul tipăririi, cea mai lungă perioadă de libertate din intervalul 1536-1881. A fost de-ajuns pentru ca interesul să se mute, ipso facto, de la cărți spre presă. Dezvoltarea gazetăriei în timpul Directoratului (73 de publicații la Paris în 1799), politizarea latentă a orașelor, progresele tehnice accelerate (1815, prima instalație de imprimare cu flux continuu de hîrtie, 1823 prima presă mecanică importată din Anglia etc.), toate acestea au transformat presa în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atunci) pe care le-am făcut imediat după lectura primului volum, coroborate cu puține detalii din cel de-al doilea (care insistă tocmai pe detalii, întrucât datele esențiale ale primei cărți exprimate ca niște veritabile lead-uri sau chapeau-ri, procedee ale gazetăriei moderne, rămân constante). Realitatea este uneori atât de crudă încât poate să pară ficțiune, când destinul, în socotelile sale cu oamenii, își asumă rolul de prozator sau regizor. Aici trebuie căutată cheia acestor două tulburătoare cărți, de fapt, o lucrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a lumii își merită, până la urmă, un singur ochean - cel propriu. Și spre sfârșitul existenței mele românești și începutul pribegiei am hotărât că ceea ce mă frământa cumplit, conflictul meu cu o lume insuportabilă, trebuia călăuzit mai degrabă spre pagina de gazetărie ori de analiză decât spre poezie, care de la un anumit punct devine neîncăpătoare și improprie pentru exprimarea discursului respectiv. Pe de altă parte, mă întreb dacă nu cumva are dreptate Thomas Hardy când scrie: „Dacă Galileo ar fi spus în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de Traian Ungureanu, Sabina Fati, Andreea Pora, Dan Tăpălagă, Dan Cristian Turturică și alții pentru un curs de importanța Anatomiei patologice în școlile de medicină. Oricât de odios ar fi fost „partidul-stat”, și a fost cu asupra de măsură, transformarea gazetăriei în delir nu e niciodată parte a soluției, ci totdeauna parte a problemei. Deseori, analizei îi ia locul isteria, reportajul este înlocuit de colportaj, relatarea este substituită de croșetări tendențioase, dreptul la replică este batjocorit, iar echidistanța e repudiată drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în care a apărut producțiunea dnei Alexandra Laignel-Lavastine. Una din explicații este că răul și murdarul sunt întotdeauna mai atractive, se vând mai profitabil decât binele și curatul - în librării, seriale de televiziune ori colocvii șic. Cum se spune în gazetărie: „O știre este nu când un câine mușcă un om, ci când un om mușcă un câine”. Pe cine poate excita faptul că un savant ireproșabil dovedește că Eugen Ionescu, în mintea și sufletul căruia intră cu tancheta ideologică dna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dar el a reușit să-mi rafineze mult gusturile. Avea fibră de artist în el. În studenție publicase trei plachete de versuri minulesciene, dar cu oarecare parfum de Verlaine, și sculpta foarte frumos. Însă marea lui pasiune a fost întotdeauna gazetăria. Știa să iubească... așa... cu o finețe și cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
feresc să folosesc acest din urmă cuvânt, deoarece sunt sprijinit pe documente", aceștia angajând o "atitudine intelectuală străină de orice meschinărie", denunțând astfel răstălmăcirea faptelor "pe care unii le coboară, acum, după măsura propriei lor nimicnicii" (Necunoscute). E aceasta o "gazetărie de doi bani" ce "răstălmăcește cu bună știință" date și fapte din viața publicistului, mai ales, căutând a-l pune într-o altă lumină decât cea pe care conștiința publică și-a însușit-o deja. În această ordine de idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ales în campaniile acestuia împotriva a ceea ce Maiorescu numise formele fără fond. Patosul pe care Eminescu îl pune în articolele sale de ziar îl aduce în situația zice exegetul de a trăi dureros toate evenimentele zilei, până la identificarea cu ele. Gazetăria aceasta "suportă șocul manipulărilor" încât, citit mai încoace, cu lupa corectitudinii politice, textul eminescian de un patriotism ardent, se știe poate fi suspectat și acuzat de "naționalism fervent și reacționar xenofob". Numai că Eminescu punctează același "nu a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
problematic al epocii; ele nu trebuie citite prin lentila problemelor și litigiilor pe care momentul nostru le ridică" (subl. aut.). Adăugând: "Justificarea lor istorică (a articolelor din presă, n.n., Ct.C.) n-a exclus, din păcate, manipularea postumă. Prea adesea, gazetăria eminesciană, motivată să recunoaștem de un puternic impuls civic, n-a fost citită în sine, ci invocată pentru a sluji unor demonstrații (divergente chiar). Posteritatea ideilor politice indică mortificarea unor judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar, întoarcerea la text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
deosebire de după Unire, în preajma, în timpul și imediat după Războiul de independență". Investigația pe care o face George Ene pune în evidență un fapt de importanță majoră, anume acela că atitudinea lui Eminescu nu se datorează faptului că el făcea o gazetărie de opoziție, ci că ar fi adoptat o aceeași poziție chiar și în cazul în care Partidul Conservator s-ar fi aflat la guvernare. De altfel, și-a păstrat pe tot parcursul angajamentului său în paginile ziarului Timpul o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
elocventă a faptului că Eminescu a realizat, prin articolele sale, o amplă sinteză, a direcției istoriei naționale a României din vremea sa. Cele trei mari secțiuni de abordare analitică se structurează astfel pe trei orizonturi de cuprindere a ideilor din gazetăria lui Eminescu, raportate strict la concretețea pașilor istorici în epocă ai societății românești, aflată pe făgașul determinării ei într-o contextualizare internațională. În capitolul prim sunt abordate Aspecte de insecuritate internă în perioada construirii și afirmării statului național român, relevate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care ni le oferă Gh. I. Tohăneanu, reunite într-o carte, dau măsura acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate, viu colorate, menite a descripționa un întreg unitar desăvârșit. ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) Scrierile publicistice, gazetăria lui Eminescu au stârnit de-a lungul vremii numeroase controverse, de la angajamente encomiastice la atitudini de respingere totală, mai ales în funcție de conjuncturile politice în care ea a fost solicitată ca argumentație ideologică pentru orientările cele mai diferite cu putință, toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce proba deja o anume tradiție. Așadar, Eminescu "nu vine pe un teren gol, ci construiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]