930 matches
-
stau cuminte! Stă cuminte și o îmbrac. În momentul în care vrem să ieșim pe ușă, se făcuse deja oră 10,30 și soarele strălucea și mai neîndurător, Anastasia se duce la dulapul ei cu hăinuțe și îmi aduce o geaca groasă, cu eticheta pe ea, geaca pe care mama ei o cumpărase pentru iarnă. Avea și capișon. Se îmbracă cu ea, eticheta îi atârnă pe mânecă în jos. Și-a pus și capișonul... - Vezi ce frumoasă e? Mi-a pumpălat-o
CĂLDURA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360135_a_361464]
-
îmbrac. În momentul în care vrem să ieșim pe ușă, se făcuse deja oră 10,30 și soarele strălucea și mai neîndurător, Anastasia se duce la dulapul ei cu hăinuțe și îmi aduce o geaca groasă, cu eticheta pe ea, geaca pe care mama ei o cumpărase pentru iarnă. Avea și capișon. Se îmbracă cu ea, eticheta îi atârnă pe mânecă în jos. Și-a pus și capișonul... - Vezi ce frumoasă e? Mi-a pumpălat-o mama ca să nu răcesc. Așa melgem
CĂLDURA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360135_a_361464]
-
Se îmbracă cu ea, eticheta îi atârnă pe mânecă în jos. Și-a pus și capișonul... - Vezi ce frumoasă e? Mi-a pumpălat-o mama ca să nu răcesc. Așa melgem afală... - Bine așa mergem dacă zici tu dar e foarte cald. Geaca asta e pentru la iarnă când vine zăpadă. - Ba nu, e pentru acum! Nu-mi place să aud copiii plângînd și nici nu mai aveam putere să o contrazic. Ieșim pe ușă . Anastasia era îmbrăcată că pe gerul Bobotezei. Afară
CĂLDURA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360135_a_361464]
-
frig și care se simte ocrotita în brațele sale...dar nu l-am zărit nicăieri! Doar supraponderali cu cefe lațe,gâfâind în prea multe haine și tarandu-si ghetele-senile,încercând să ocolească porțiunile cu prea multă gheață,sau amărâți în geci prea scurte,cu căciuli de săniuș trase pe ochi și mâinile îndesate până la coate în buzunare,cu priviri de shutzi (hoți).Am ramas pe gânduri...Unde e lumea frumoasă de altă dată a Brașovului?" Eu,abia mi-o mai amintesc
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
capul descoperit,la braț cu o femeie frumoasă,fardata doar cu propriul zâmbet și lumina din privire. Mă uit la Bubu cum își dezbrăca paltonul,îl perie cu grijă și îl așează pe umerașul de lemn.Eu i-am dat geaca jos lui David și știu exact ce voi face maine.Am să-i cumpăr un nou palton de stofă! Cel vechi i-a rămas mic...și-am zis că nu-i musai. Referință Bibliografica: Bărbatul în palton de stofă vs
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
Când vorbește își strange pumnul drept în podul palmei stângi. “Eu încercam să dorm cu Bogdan (n.r. băiatul ei), ca să îl protejez pentru că noi aveam camera mai aproape de ieșire. În momentul în care era băut, copilul trebuia să își ia geaca în care puseserăm buletinul meu, certificatul lui de naștere și bani, 10-20 de lei, ca să avem. Fugeam”, își amintește ea. „Nu mai suportam bătăile. Am mers la judecătorie și am zis că vreau să mă despart” În 2012, Georgiana trăise
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]
-
Laura M, Georgiana S. a trecut și ea în câteva rânduri prin adăpostul de la ADRA. Ritualul ei de fugă împreună cu copilul, astăzi adolescent, arată vulnerabilitatea situației în care s-au aflat de zeci de ori. „Copilul trebuia să își ia geaca în care puseserăm buletinul meu, certificatul lui de naștere și bani, 10-20 de lei, ca să avem. Dacă plecam și nu apucam să ne încălțăm, trebuia să facem în așa fel, mai mult băiatul, să ia încălțămintea. Sau haina. Câteodată luam
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
să ne încălțăm, trebuia să facem în așa fel, mai mult băiatul, să ia încălțămintea. Sau haina. Câteodată luam și cheia. Când ne bătea, ne bătea, dar încercam să stăm în casă până ce copilul apuca să ia un telefon. Sau geaca cu actele. Dacă nu, eram nevoiți să ne întoarcem. Niciodată nu apucam să ne luăm toate lucrurile.” Unde se duceau, mamă și fiu? De obicei fugeau și dormeau în stradă, chiar dacă casa fratelui său era lângă casa ei. Dacă ar
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
pe culoar, lângă locul 48. "Pardon!", trag geamantanul în locul picioarelor și picioarele le mut pe culoar, "hai domne'!", trag un picior peste geamantan și unul sub bancheta, "pe unde vrei nene să trecem?", îl las pe "nene" să treacă, dau geaca jos, îmi frec mâinile și dau să apuc valizoiul, ca să-l cocoț... Nu, nu, nu!". O mână fără cute, prelungire a unei căciuli cunoscute, mă oprește. Domnul din Buzău nu plecase, simțea el că era s-o comit și m-
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
mai arogant dintre toți. Când l-am întrebat dacă 20 de lei sunt ok, nici nu a catadicsit să îmi răspundă. Dar eu p-ăsta l-am ales. Avea în jur de 50 de ani, era chel și purta o geacă de piele maron cu guler ridicat - nu am înțeles de ce, că era cald în taxi. Bănuiesc c-a fost și el șocat de cât de prost pot fi. Așa fraieri sunt românii? Și el care-mi ceruse doar 30 de
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
dat jos, am scos portofelul, i-am dat banii, i-am urat noapte bună și am închis ușa. După cinci pași, deschide ușa din dreapta, cea pe care coborâsem. - Hei, se aude o voce urlătoare de maimuță din interiorul gulerului de la geacă, mi-ai dat decât 15 lei. Da, amuzant, nu? Mi-am văzut de drum. - Bă, a urlat în continuare, ți-am cerut să-mi dai 30. Atât ți-am zis să-mi dai pe cursă. Cum să nu fie amuzant
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
mult mașinile și prea puțin orice altceva. „Nu pot să spun că aș încuraja pe cineva să facă ce am făcut eu. E foarte greșit ce am făcut eu. Dar nu am nici un regret. Absolut nici un regret.” Își trage gluga gecii de pe cap. Profităm de soare și începem să ne plimbăm prin curtea de vizitatori a penitenciarului. „Nu știu cum e închisoarea în România. Aici la Berlin e ok. Cât de ok poate să fie o închisoare...E civilizat. Ai ce mânca. Am
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
a trimis mie personal niște bani, pentru că „sigur știi tu mai bine la cine ar trebui să ajungă”. S-au donat de toate: de la tradiționalele portocale, la dulciuri, încălțăminte, ligheane (da, am văzut fotografii în care apăreau ligheane), cărți, rechizite, geci de iarnă, șosete, chiloți, căciuli, mănuși și cât și mai câte. Drept urmare, Moșul a venit la mii de copii pe care altfel i-ar fi uitat. 48% dintre copiii români sunt la risc de sărăcie și excluziune socială, iar 34
De Crăciun am fost mai buni. Și pe urmă?! () [Corola-blog/BlogPost/338320_a_339649]
-
că tot ce au încercat să suprime (critica, refuzul, gândirea independentă) au rămas garanțiile unei legături cu propria noastră viață între atâtea amânări și scuze, explicații și aberații. Și asta s-a schimbat: în sfârșit, un politician care își scoate geaca la protest nu moare dacă nu îmi e simpatic. LIA BUGNAR, dramaturg și regizor de teatru: „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică” E ciudat când stai pe loc. La protestele pentru Roșia
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
Oameni în mașini blocate sau oameni acrobați care își așteaptă cuminți rândul să treacă pe potecuța îngustă de pe trotuar, bătătorită inițial de un Moise urban matinal, despărțirea zăpezilor și acordarea de prioritate în funcție de vârstă, pantofi, modul contorsionat de zgribulire în interiorul gecii de schi. Oamenii sunt comuni, cu aspirații și doleanțe obișnuite, dar foarte prezenți și activi, amintind de Sam Spade și de Philipp Marlowe. Se enervează destul de des, mormăie, își urmăresc țelul. Pe fundal, muzica neîntreruptă a lui Pat Boone, I
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
nu știai când îi mai vezi. Bine, ei erau pe-aproape. Zăceau aruncați, jumate pe-afară din „schițele” de corturi pe care am reușit să le înfigem în nisip și jumate înfășurați ca niște gogoși de mătase cu prosoape, pulovere, geci și ce s-a mai nimerit. În zonă, cald-uscat! O briză rămasă de ieri împingea în colibele noastre miros de alge eșuate. Tot de acolo, scotea la schimb damfuri ilegale sau indecente. Chiar dacă nu fumezi ai un gust lipicios de
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
Brexit. Mai des decât de obicei. Fețe triste se apleacă peste ecrane, degetele repetă mișcările cu care suntem cu toții obișnuiți, fără convingere, dar cu exasperare. Un tânăr in metrou, încruntat, se așează apăsat pe scaunul din față. Abțibildul IN de pe geaca de blugi, dezlipit puțin, e dovada forensică a iritării sale. Spre supermarket, o mașină aproape mă calcă, pe amble geamuri din față ies zburdând două steaguri ale Angliei, tetiera scaunului din stânga e acoperită de Union Jack. Văd un rânjet abject
Am stat de vorbă cu șapte tineri români care trăiesc și lucrează în Marea Britanie. Cum cred ei că îi va influența votul pentru Brexit () [Corola-blog/BlogPost/338503_a_339832]
-
public? Se poate, dar e prea patetic. De-abia aseară am înțeles. A jucat de rușine că era atât de bogat îmbrăcat în hainele de paracliser. Cu ani înaintea spectacolului, l-am întâlnit pe Patrel Berceanu în piață. Avea o geaca de piele maro, jerpelita, ruptă, pe el, si o privire de câine hăituit. I-am dat geaca mea gri, de serviciu, primită de la Daewoo. A doua zi, o purta plin de bucurie în cabinetul lui de director al Teatrului de
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
era atât de bogat îmbrăcat în hainele de paracliser. Cu ani înaintea spectacolului, l-am întâlnit pe Patrel Berceanu în piață. Avea o geaca de piele maro, jerpelita, ruptă, pe el, si o privire de câine hăituit. I-am dat geaca mea gri, de serviciu, primită de la Daewoo. A doua zi, o purta plin de bucurie în cabinetul lui de director al Teatrului de Păpuși. Boroghina îi văzuse și el îmbrăcămintea, si privirea. Și făcuse pe dracu în patru să îi
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
FEMEIA - Tați, sunt frumoasă? - Da, tăticule. Ești cea mai frumoasă femeie din lume. Și eu te iubesc. Nu mă pricep, dar încerc. Poate mă ajuți și tu pe mine să învăț iubirea. - Dar imi iei o geaca? Nu mai sunt decât două! - Da, ți-o iau. Mai ai vreuna? - Da, mai am una. Dar asta e mai călduroasă. - Ți-o iau. Și îmi pare rău că nu știu cum să te iubesc fără bani. Eu sunt primul îndrăgostit al
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
ceri lui buni! - Buni nu cred că îmi va da bani. Încerc. Dar ea nu se operează ca să țină de bani. Pentru tine. - Da ... ( îmbufnata ) tatae îmi dă bani, și ea nu îmi dă. - Uite, mergi cu mine și luăm geaca. Bine? - Nu acum. Vreau să învăț. Dar să nu mai aud muzică ta religioasă și simfonica. - Ai dreptate. Și eu, când eram că ține, învățăm în liniște. Nu se auzea nici musca. Toți din casă mergeau în vârful picioarelor. Dar
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
se desfășoară în paralel cu noi. Spre încântarea mea, de această dată, este din nou pierdut în telefon. Când trenul încetinește lent sub scrâșnitul sigur al roților de oțel, o parte dintre pasageri se grăbesc către ieșire, lăsând în urmă geci, sacoșe, poșete și pe Neo încremenit preț de câteva minute într-o încovoiere imposibilă, DVD-Rip, pe monitorul unui HP prăfuit. Amintindu-și nostalgic de vremurile în care se fuma pe culoar, cinci tineri împart spațiul îngust și acru al intrării
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
stinse. Foșnetul pachetelor de țigări începe, se intensifică, iar în cele din urmă se pierde pe culoar într-un amalgam de chicoteli înăbușite de fum. Tot pe culoar se pierde și cel care stătea în stânga bărbatului cu telefon. Pleacă cu tot cu geacă, geantă și sacoșă. Pleacă să-și găsească liniștea pentru câteva zile. Pleacă acasă. Haldele de steril semnalizează apropierea de oraș. Urmează satul, biserica și podul. Apoi blocuri - locuri de beton în care oameni răsfirați în toată lumea se adună laolaltă, în
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
altă dată. Domnul de vizavi se va întâlni cu fiica. Vor sărbători împreună Crăciunul și poate vor asculta „I want to wish you a Merry Christmas” în tihnă. Acum doarme lungit pe ambele scaune, cu fața către spătar și cu geaca pe umăr. Îi urez drum bun, aproape în șoaptă. El sforăie liniștit, aproape în șoaptă. Studenți, absolvenți, ingineri, avocați, arhitecți, oameni îmbrăcați cu toate meseriile, ne facem cu toții loc, încet, către ieșire. Coborâm de pe scara metalică și, călcând pe gresia
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
„Au cumpărat geci, au cumpărat umbrele, au cumpărat pixuri, au dat mici, bere, până la urmă este o realitate a tranziției. Realitate care nu se mai poate repeta acum, pentru că avem noua lege a finanțării campaniilor electorale. Ideea este să se grațieze, sunt oameni
Băsescu, de la „Arde-i pe corupți”, la „Grațiază-i pe corupți”: marea miză a scăpării Elenei Udrea de pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/339228_a_340557]