16,377 matches
-
Un atelier de sculptură. Se văd În el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite Într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Îți sugerează de la Început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului său se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se Întâmplă pe scenă se petrece În cealălaltă dimensiune
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
De asemenea atelierul lui Îți sugerează de la Început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului său se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se Întâmplă pe scenă se petrece În cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau În picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
am Înfrânt durerea și nu le-am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai Împăcat cu gândul. (Tace. Se ridică și se plimbă gânditor prin atelier. Mută câteva lucruri dintr-un loc În altul. Privește pe geam absent.). CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (are vocea gâjâită, ca și cum ar fi un alt personaj) Aș fi vrut la mine În Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
nimic. Un individ cu băț lung ne păzea. Cum Încercai să te ridici sau să Îți schimbi poziția, cum te plesnea. Toți moțăiam. Doar ferestrele Încăperii, Înalte și larg deschise, ne țineau trezi. Aproape de miezul nopții, a Început să plouă. Geamurile nu au fost Închise. Ploaia a trecut dincolo de ele și ne-a udat. Când am Început să cădem unul câte unul, leșinați, supraveghetorul ne-a mutat În dormitor. Acolo, câteva paturi din fier, peste care erau doar saltele acoperite cu
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
lăcrimat. “De aici nu mai scap!“ mi-am zis, În gând, În timp ce am simțit În ceafă răsuflarea caldă a unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el să se uite dincolo de geamurile murdare. Privea parcă mai fără de speranță decât mine. Tu ești caldă, arzi! mi-a zis el. Eu sunt sloi. În iarna trecută, mi-au degerat picioarele. Au zis că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile noi, treziți de hărmălaia canină, Încercau să scruteze Întunericul. Unii fluierară prelung, alții huiduiră, dar fără nici un folos. De la parterul blocului, de sub treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
undeva În noapte. De sus, de la etajul doi, domnul Georgescu văzu ceva ce nu se putea desluși prea bine În Întunericul nopții. Îi văzu intrând Într-una din pivnițele În care dispăruseră și străinii aceia ciudați. Nu se dezlipi de geam până nu-i văzu Înapoindu-se, după care mai zări cum pe locul de mai Înainte, o flacără verzuie sfâșie Întunericul. Terenul viran arăta straniu În lucirea opulescentă emisă fără de nici un Înțeles. Apoi domnul Georgescu mai văzu cu spaimă cum
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / Încet te-ardici și sufli 'n lumânare...// De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, / În Întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist În geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării care este tot luminare și aici. Deocamdată să rezolvăm (adică: să punem!) problema cronologiei. În albumul pe care
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
crezut că poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă Întunericul la o parte pe o rază mică. Aici lumina inundă părul ce se desprinde „În val de aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări capabilă chiar să Învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist În lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește lumina lunii nu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări capabilă chiar să Învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist În lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai Îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă una destul de arătoasă chiar iar spiritual nu putem vorbi În nici un caz de bărbatul care
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări capabilă chiar să Învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist În lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai Îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă una destul de arătoasă chiar iar spiritual nu putem vorbi În nici un caz de bărbatul care privește pe furiș, de pe cerdac, femeia dezbrăcându-se, etc.: este o
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
ne vedea Îmbrăcate cu vreo fustă prea scurtă sau ne aducea acasă, forțat, din parcul plin de “derbedei”. Copilăria și adolescența s-au scurs așa, printre teme școlare, restricții părintești, fredonări ale hit-urilor de la radio și oftaturi târzii pe geamul de după a cărei perdea, Îl urmăream pe Doru și chicoteam. Țin minte că aveam, cu puștoaicele de vârsta mea, un ritual În ceea ce Îl privea pe Doru: ne ascundeam pe scara blocului și, după ce el pleca În oraș, mergeam În urma
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
vrea să trădeze narcisismul din spatele stiloului, plăcerea și convingerea subtilă că cineva, undeva, ridică din sprânceană intrigat de carte sau surâde complice, ca la un desen animat: „Dintr-o dată ea scoate din copertă discul de deasupra și Îl aruncă pe geam. Ăsta e al meu, spune. Geamul e Închis, dar discul trece prin el ca prin aer. Instinctiv, Îl scot pe-al doilea și-l arunc și eu.” Se vede că autorul montează cuvintele ca pentru un film, În această carte
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
plăcerea și convingerea subtilă că cineva, undeva, ridică din sprânceană intrigat de carte sau surâde complice, ca la un desen animat: „Dintr-o dată ea scoate din copertă discul de deasupra și Îl aruncă pe geam. Ăsta e al meu, spune. Geamul e Închis, dar discul trece prin el ca prin aer. Instinctiv, Îl scot pe-al doilea și-l arunc și eu.” Se vede că autorul montează cuvintele ca pentru un film, În această carte cu imagini. Și aici mă Întorc
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
-se la nu știu care copac. Cum știam că plictiseala e molipsitoare, am încercat să vorbesc cu ei, dar bineînțeles că din fiecare răspuns se înțelegea că vor să-i lași în pace. Am încercat pentru câteva minute să mă uit pe geam, dar, toamnă fiind, nu era tocmai cea mai veselă imagine a orașului. În situații ca acestea, mintea mea suferă de un fel de stres, care, însă, nu-mi afectează imaginația, posibil chiar să o antreneze. Întotdeauna îmi imaginez ceva, dar
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
de ce m-am tuns. Ceilalți nu prea vorbeau cu proful, nu prea, adică deloc. Dădea din picioare de se clătina catedra. Trebuie să fi fost un tic, unul foarte ciudat, de altfel. Când nu stătea la catedră se uita pe geam. Se pare că lui îi plăcea oarecum toamna, pentru că atunci când cădea câte o frunză, fie ea cât de mică, un zâmbet rece îi mișca colțurile buzelor. Era de altfel singura expresie pe care o schița, și nu era deloc plăcută
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
piață, domiciliul stabil al timpului nostru cel de toate zilele, ocupat non-stop. Grăbită, în ton cu lumea ce mișună spre piață sau stă curioasă pe lângă tarabele cu reviste, mă îndrept visătoare spre magazinul unde se repară ceasurile. Mă uit în geam și nu văd pe nimeni. Ceasornicăria e goală, ca de dimineață. Intru în magazin și dau bună ziua. Îmi pare că, pentru o zi, toată liniștea din univers și-a luat liber pentru a se relaxa în cotloanele ceasornicăriei. Pentru a
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
sus pentru ca "sfârșitul" să te ajungă, te distruge în toate modurile posibile, îți pierzi încrederea, siguranța și ajungi să le înlocuiești cu un gol. Mi-am aprins o țigară sperând că mă va calma. M-am rezemat cu fruntea de geamul rece. Era prea mult de îndurat. În minte mi se derulau imagini ale celor întâmplate în camera asta blestemată! Zâmbea timid, peste câteva minute mă surpindea cu îndrăzneala privirilor ei. După atâta vreme și încă nu am învățat să trăiesc
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
Zidurile mari împrejmuiau locul în cauză si îi trezeau băiatului ușoare sentimente de spaimă. Intrase în camera unde fuseseră repartizați el și băieții. Era o cameră spațioasă. Cele patru paturi erau așezate pe marginea camerei: două dintre ele chiar sub geam, care se afla față în față cu ușa, iar celelalte două lipite de peretele din partea stângă, dacă priveai din unghiul intrării în cameră. Lângă peretele din dreapta se afla o masă învechită de lemn, iar alături un scaun la fel de șubred. Dacă
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
Moștenirea, care va avea loc la Sala Foaier. Expoziția se prezintă sub forma unei case vechi stilizate, o construcție de lemn în care sunt încastrate elemente de arhitectura deosebite vechi de cca. 150 de ani, ferestre și uși ale căror geamuri sunt pictate de pictorul iconar Raluca Jurcovan cu icoane țărănești pe sticlă. Construcția este structurată în trei ateliere: atelierul țesătoarei - Rafira Jurcovan, atelierul cojocarului - Dumitru Sofonea și atelierul pictorului iconar - Raluca Jurcovan. În ateliere veți putea admira țesături, ștergare, straie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93897_a_95189]
-
a fost mereu alături prin redactorul-șef adjunct Alec Portase. Așa am găsit eu de cuviință să-mi exprim recunoștința față de cei care la 1 Decembrie 1918, înfruntând primejdiile ( să nu uităm de gerul năprasnic de atunci, de trenul cu geamuri sparte cu care au călătorit, de bandele înarmate maghiare care controlau încă Ardealul), au unit țara și neamul. Nu mă pot abține, din păcate, să-mi afirm mereu îndoielile în legătură cu modul în care au procedat cei de la 1918, „predânsu-se” fără
PE URMELE DEZROBITORILOR ŞI ÎNTREGITORILOR DE NEAM ŞI ŢARĂ [Corola-blog/BlogPost/93923_a_95215]
-
cu bombonele, pe care o ținuse copila în mână, costa 1,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coș și, inevitabil, în drum spre casa de marcat, am trecut pe lângă standul de carne. Femeia respectivă și copila, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor. „- Opt felii de parizer!” a spus, și a continuat „subțiri”... Mi-a stat inima-n loc. Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns la casă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
de colegii din Botoșani cu pâine și sare, cântece, dansuri, căldură sufletească și multă sinceritate. - Am fost primiți de ospitalierii noștri prieteni din Botoșani foarte frumos, cu miel copt și vin alb românesc, fiind cazați într-un hotel luxos, de la geamurile odăilor căruia am admirat frumusețea arhitecturală a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Deoarece am fost pentru prima dată în Botoșani, personal am făcut o excursie în fascinantul centru istoric al orașului, care îmi amintea frumusețea arhitecturală a Cernăuțiului. Am rămas impresionată
Colaborări Teatrul „O. Kobyleanska” din Cernăuţ [Corola-blog/BlogPost/93953_a_95245]
-
fără tăgada în metodele sclavagismului modern. Mai întâi se confiscă pașaportul, cu vorbe dulci, cu explicații subtile, ca pradă să nu intre în alertă...Apoi urmează drumul către paradisul promis care are toate șansele să semene cu o cameră cu geamurile blocate, la un înalt nivel dintr-o clădire, de unde nu există scăpare. Colivia și-a primit ostaticul. Și-acum vine sfârșitul poveștii : ți s-a promis c-o să fii o faimoasa dansatoare, c-o să fii baby-sitter pentru o familie bogată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94023_a_95315]
-
Ne-ați numit nihiliști, manipulați, dezinformați, gloata! Ne-ați numit sute când eram mii, ne-ați numit mii, când eram zeci de mii! În timp ce voi stropeați ecranele pensionarilor cu salivă neputinței voastre și mințeați cu nerușinare că suntem puțini, pe sub geamurile suspendate peste bulevardele orașelor, realitatea vie, concretă, vă contrazicea! Va arunca în ridicol! Va constata moartea! Cea mai acceptată teza cu privire la dispariția dinozaurilor este cea care presupune ciocnirea unui asteroid cu pământul! Se pare ca asteroidul avea zece kilometri în
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]