1,313 matches
-
celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor doi morți pe cale de putrefacție. Așa că până la urmă am îngenuncheat ca să-i sărut pe amândoi. Era o dimineață răcoroasă. Ceața se postase în ușă. Felinarele fie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la mașină și am transcris de mînă toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s-o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvîntate nopți Într-o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ministrul de interne n-a avut timp să răspundă, telefonul fusese închis. Așa îmi place să te aud vorbind, îi spuse soția, Când îmi sare muștarul, Și ce vei face dacă el nu va putea să rezolve problema, Pleacă cu geamantanul în mână și calabalâcul în spate, Împreună cu cel al apărării, Exact, Nu poți să demiți miniștri ca și cum ar fi servitoare, Sunt servitoare, Da, dar după aceea nu vei avea altă soluție decât să pui pe altele, Asta e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
libertatea și întinderea din Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă-sii ceva Nașparliu, bine’nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
Astăzi, miercuri, este ultima zi de îmbarcare. Operațiunea a început de luni. Regula e ca fiecare pasager să nu aibă mai mult de 3 geamantane ( circa 20 de kg de geamantan ), și un bagaj de mână ( până în 10 kg ), regulă impusă de numărul mare de călători, completat de personalul navigant și de cel de serviciu, cam 1000 de oameni în total. Dacă în primele două
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
Astăzi, miercuri, este ultima zi de îmbarcare. Operațiunea a început de luni. Regula e ca fiecare pasager să nu aibă mai mult de 3 geamantane ( circa 20 de kg de geamantan ), și un bagaj de mână ( până în 10 kg ), regulă impusă de numărul mare de călători, completat de personalul navigant și de cel de serviciu, cam 1000 de oameni în total. Dacă în primele două zile îmbarcarea decurge anemic, în ultima
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
oameni în total. Dacă în primele două zile îmbarcarea decurge anemic, în ultima zi atinge cote paroxistice. Cu totă vânzoleala aceasta, îi identific repede pe cei trei furnizori ai mei, contactați telefonic, în prealabil, care mă așteaptă cu câte un geamantan burdușit pe dană, chiar în dreptul vasului. De fiecare dată când mă întorc din croazieră le las geamantanele goale, iar când plec le iau pline. Ghiță Socol, un lipovan voininic, cu ochii albaștri și părul roșcat, îmi asigură rezerva de fructe
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
Cu totă vânzoleala aceasta, îi identific repede pe cei trei furnizori ai mei, contactați telefonic, în prealabil, care mă așteaptă cu câte un geamantan burdușit pe dană, chiar în dreptul vasului. De fiecare dată când mă întorc din croazieră le las geamantanele goale, iar când plec le iau pline. Ghiță Socol, un lipovan voininic, cu ochii albaștri și părul roșcat, îmi asigură rezerva de fructe și legume, Costel Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul Grecea, prințul, fiindcă e mai tânăr decât primii, siropul din muguri de brad și apa minerală. Schimb obișnuitele amabilități cu dânșii, plătesc, iar ei îmi cară geamantanele sus, pe puntea principală, de unde sunt preluate de către doi hamali haitieni. Capitanul Francesco Grosetto, italian de origine, nu scapă prilejul să mă salute jovial de departe. Norocul meu. - Si può solo immaginare cosa sia la felicità è di averti con
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
la Marsilia, probabil! ), lucru pe care îl fac și eu, sperând să nu mă intersectez cu cineva cunoscut, deoarece nu prea am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât mai repede și să mă culc. Transfer totul din geamantane în frigider, îmi instalez laptop-ul, ibricul electric și nu uit să încui ușa. Cum nu pot închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine și timp, deopotrivă, și-au finalizat, prin Voie divină, creșterea și descreșterea în matca
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
o palmă, doamna i-a strigat: -„Să vă fie rușine!” Alta: „Călătoream cu un tren de noapte.. Lângă mine o femeie frumoasă...Am adormit...Piciorul meu se lipise de piciorul ei...Cineva a aprins lumina. Surpriză...Lângă mine era un geamantan de piele...Doamna plecase la Restaurant.” La un moment dat, admiră și o doamnă în vârstă, Doina Cornea, eroină a bătăliei anticomuniste, dar după ce i-a citit „Jurnalul” a rămas dezamăgit. Cu deosebită admirație, povestește cum Mihai Șora, la 93
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
un moment în care am înțeles că dacă doream să îmi depășesc condiția socială și umană trebuie să părăsesc lumea și mirajul vieții sătești, căutându-mi rostul într-o lume nouă. Am plecat de acasă la paisprezece ani, cu un geamantan de carton, prăfuit (fusese al unui frate mai mare). Am mers cinsprezece kilometri pe jos. Mama m-a însoțit până la ieșirea din sat. Ne-am despărțit la polele unui deal de unde m-a petrecut cu vederea până când am ajuns pe
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
am ajuns pe culmea lui, apoi valea m-a mistuit în partea cealaltă și mi-a deschis în față o zare către lumina plină de speranțe, dar și plină de griji și de primejdii. Aveam cu mine la plecare un geamantan, un suflet curat și educația de acasă. Aici a luat sfârșit copilăria mea! Strădaniile mele școlare primare fuseseră în ce îl privește pe tata, o mare mândrie la consfătuirile sale cu sătenii. De acum începea necunoscutul. Ce mai porți azi
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
suflet curat și educația de acasă. Aici a luat sfârșit copilăria mea! Strădaniile mele școlare primare fuseseră în ce îl privește pe tata, o mare mândrie la consfătuirile sale cu sătenii. De acum începea necunoscutul. Ce mai porți azi în geamantan? Mai ales învățăturile mamei. Îmi spunea să dau bună ziua de la cinci metri distanță, mă învăța să mă închin, să mă rog, era atentă cum făceam semnul crucii. Îmi spunea că trebuie să fie curat și drept. Îmi aduna degetele și
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
între picioare. Dar va explica totul cu de-amănuntul, este singura lui șansă. La a două ciocănitură, o voce dinăuntru a spus: „întră!”. Ușa era descuiată, și Norman păși în fostul lui templu al iubirii pe vârful picioarelor, cu un geamantan aproape gol și aștepta ca femeia, așezată pe jos și privind la televizor, să sară-n picioare, să-l întâmpine cu patosul de altădată, să-i sară la piept și să-l acopere cu sărutări fierbinți, nedorind să întrebe absolut
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
gingași, Parnasieni, Polemiști pătimași. Când toți vorbesc deodată, În surdină- Învolburări de corn, nai, Violină. Timizii, blânzi ca temperament, Sub permanentul acompaniament, Prea țanțoși unii, Alții chiar cu trac... Și stă înțelepciunea strânsă-n vrac. Pe rafturi rânduită, Ori în geamantan, În drumurile noastre Peste an. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Ambianță / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AMBIANŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361125_a_362454]
-
moștenită de la Areta era doar dulapul din garsonieră și un fel de pat de campanie, Acatistu și-a cumpărat strictul necesar; un aragaz, un frigider, televizor, o canapea și două scaune confortabile. Cele câteva lucruri personale erau înghesuite în două geamantane mari, printre care se afla celebra lui biblie și alte câteva cărți. Dintre toate se distingea o carte legată în piele, destul de veche în care erau cuprinse o culegere integrală de acatiste. Volumul avea o vechime destul de însemnată fiind tipărită
ACATISTU! PERSONAJ DE POVESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361204_a_362533]
-
a ieșit semețul lui autoturism, o lasă să fie închisă în urmă de către cei de-ai casei, care rămân în prag cu suflete pustiite, oftând de dor în plină zi senină A plecat dandy! Pleacă și liceenii la oraș, cu geamantanele doldora de lucruri. Rămân suspinele celor de acasă și melancoliile prietenilor din vecini. N-ar fi deloc un paradis acest loc de n-ar fi atâta nostalgie în sufletele oamenilor!... Au plecat cei veniți de la oraș. Rămân singure pajiștile frumoase
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
aș putea să mă duc în lumea mare, unde nu sunt nici războaie, nici lume rea...Auzise și el de America, să se ducă-n America, nu pleacă toți în America și acolo se fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]