3,294 matches
-
fundul de gresia rece și-un frig dureros îi electrizează carnea, degetele i se încleștează; e o imagine atât de clară cu ea în luciul apei, plutind lângă acel rahat, deja fărâmițat și rece. Boris își încordează palma și strânge. Geme ușor; în acel moment, imaginea geamului roșu i s-a transplantat în memorie. Și știe că, dacă vasul de wc ar fi fost burdușit cu cărți, și-ar fi dat drumul în el. Front capricios E o tristețe noduroasă pe
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
poetic pentru a releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de raze. Bucălai îngeri ai razelor/ dintr-o lume aeriană, supramundană." (Popor de raze); În lumea de diamant se face dragoste/ în acest mod: se introduce membrul/ tău erectil, melodios, într-un ecou de vioară.// La rândul tău, și tu gemi,/ străpunsă de un grif de ghitară." (În lumea de diamant aș fugi cu tine, poem încheiat cu următoarele versuri, penibile: "Mirosim fiecare cosinus al celuilalt./ Diamantul e înalt, înalt și foarte invoalt")... E inadecvat să spui despre un autor mediocru
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
Daniel Cristea-Enache Să pornim banda: "un soare ca un cerc/ de decor, descărcat,/ un acumulator defect// în lumina nevrotică/ se târăsc la suprafață, ies din pereți, se preling/ gemând/ Ťglycerineť// strălucirea cadaverică pătrunde/ prin piele se impregnează în corp/ ca mirosul/ ca bătrânețea// nici o umbră nici o urmă de milă.// (băiețelul întinde mâna Ťhi my name is stereo mikeť" (peisaj); "jeleuri colorate sau străvezii/ și cauciuc și inox/ și neoane
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
injecțiile intramusculare, cum se fac, la cine să apeleze? Nu avea la cine, risca să se năruie totul! Primul lucru care-l făcu fu acela de a Încuia ușa și de a intra la dom’ Fane. Îl găsi treaz și gemând profund și cât de Încetișor putea pentru că Maria Îl atenționase: Domnu’ inginer nu ti mai văita așa di tari cî ti mai audi cineva di-afarî și murim cu tății! Victor Îl informă cum și ce a rezolvat, i-a arătat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
citește actriței din opera lui Newbolt. Și mâna căpitanului pe umăru-i se lasă... Doamna Tripp și neamțul se uită pe fereastră. El nu și-a dat seama ce legătură este între el și acest soț infidel. Ia-mă de aici, geme doamna Tripp, iar el o duce imediat la mașina colegului său. Cineva încearcă să-l oprească, iar neamțul, prea afectat emoțional ca să-și dea seama cine, este doborât la pământ cu o lovitură. Salvatorul o duce pe doamna Tripp acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
învățătorul. Eu am avut o presimțire, că la vreme de seară o să avem oaspeți, și chiar acum am scos plăcintele din cuptor - a intervenit învățătoarea, bucuroasă de musafiri dragi. Nici eu nu am rămas mai prejos. Ia priviți colea cum geme oala cea burduhoasă sub povara vinului... Măi, să fie! Care-i norocosul dintre noi doi? Îi greu de spus, dar știu sigur care-i băgăciosul. Știți că Petrache aista nu mă lasă nici să răsuflu? Poate... așa... la vreme de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ieșit în prag. Care ești acolo? De ce strigi așa? Eu sunt. Petrache, perceptorul. Am nevoie de un felinar. La ce-ți trebuie felinar, omule? Hai în casă! Ne-au lovit niște nemernici și trebuie să văd ce are Costăchel, primarul... Geme în glodul drumului. Cum adică v-au lovit? Ne au lovit și gata... Aduci felinarul cela sau... ? Peste puțină vreme, Grigorosu s-a întors cu un felinar aprins. Petrache i l-a smuls pur și simplu din mână și l-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine și nu pot mișca brațul drept. Cu mare caznă, Grigorosu a reușit să-l ridice pe Costăchel. Cu el pe umăr, a intrat în curte. Să-l ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
al Măriucăi: Costăcheleee! Ce-ai pățit? Cine te-a lovit? Liniștește-te, Măriucă! Vino-ți în fire! Am să-ți povestesc totul mai târziu. Acum trebuie să-l ducem acasă... Drumul a fost nespus de greu. La fiecare zdruncinătură, Costăchel gemea sfâșietor... Măriuca îi sprijinea capul pe brațe... Plângea mocnit... Acasă, a pregătit cele trebuincioase unui pansament, iar Petrache a făcut-o pe sanitarul... După mult timp, un tremur abia perceptibil al pleoapelor lui Costăchel au făcut-o pe Măriuca să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
scoți o vorbă? Tu, Didină! Fugi după Măriuca! Ba nu! Dezham eu calul și trag o fugă călare. Tu rămâi cu Costăchel! Înainte de a deschide poarta - din reflex - Costăchel a privit în toate părțile. A făcut apoi câțiva pași și, gemând, s-a lăsat să cadă ca un snop pe iarbă sub cireșul de la poartă. Didina, rămasă lângă el, îl privea compătimindu-l în gând „De unde vine săracul? Uite-te la el cât îi de slab! O mână de om. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apă... apă... o mare de apă... S-a trezit... După câtă vreme? Nu știa... Printr-o crăpătură a oblonului de la gemulețul beciului, o rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe o arsură. A închis ochii gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi ca un dangăt de clopot glasul gardianului. N-a putut să se ridice singur. Doi gardieni l-au luat pe sus... Becul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe lespedea de piatră de alături... După ce și-au mai tras sufletul, unul din ei a cătat sămânță de vorbă: Mă Petrache! Parcă te-am mai întrebat eu. Sau poate că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gospodarii - la dus, da’ mai ales la întoarcere - să golească o cinzeacă de rachiu sau o ulcică cu vin? La o crâșmă. Unde altundeva? Frumoasă poveste, n-am ce spune - a rostit Petrache. După o vreme, Petrache s-a ridicat, gemând ca sub o grea povară. Amu’ măi Costache, hai să mai bem o gură de apă și pe urmă ne-om târâi până acasă... abia îmi mai mișc picioarele iestea umflate. Uite în ce hal m-o adus blestemații iștia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încă în ce mod... În acele clipe, însă, fără să vrea, lăsă hârtia buclucașă să-i cadă din mână și, plecându-și capul, oftă doar pentru el, dar, tot atunci, el se suci cu tot corpul brusc către Victoria. Aceasta, gemând ca turbată, deja făcuse un pas înspre el cu toată viteza, ca să-i altoiască o lovitură năprasnică, dar iată că rămase numai cu dorința. Acesta era obiceiul ei încă de când băiatul fusese mic: bătaia. Ea cu bătaia îl educase, dânsul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu copilașii. Fetița adormise imediat. Băiatul nu dormea. Începuse a geme de durere. Când am pus mâna pe fruntea lui, îmi dadusem seama că avea febră. Făcusem tot ce mai știam că se poate face în aceste cazuri, dar nimic nu-i ajuta. Starea lui se înrăutățea din ce în ce mai mult. - Ce să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ziuă, că dimineața circula un autobuz cu care ne puteam duce la spital. Eram foarte neliniștită, mă temeam mult pentru copil, să nu i se întâmple ceva. După un timp, îmi păruse că se mai liniștise. Nu se mai auzea gemând. În acel moment, pusem capul pe pernă și adormisem. Nu pot să spun cât timp dormisem, mult sau puțin, dar reușisem să visez acest vis: Eram la stație și așteptam autobuzul. Era frig afară. Eu eram îmbrăcată în paltonul pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mărit cu o bancă". S-a stârnit un haz nebun. "Zi mai departe, zi mai departe", strigau și fetele, și băieții bătând cu picioarele în podea. Aide continuă: Ne obișnuim cu băieții noștri cum ne obișnuim cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă, s-a uitat la hărmălaia din sala de curs, a urcat la catedră, și-a aranjat cărțile într-un șir ordonat și a început să-și confecționeze scrumiera de hârtie. "Vreți să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fruntea coloanei, acesta se ruga cu sârg și se uita pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de oameni, urlau ca bezmeticii, pe față li se citea ura și foamea, fronturile de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]