770 matches
-
a auzi' vs écouter 'a asculta'); gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
proiectat un argument extern și Cazul acuzativ nu este atribuit argumentului Temă. Faptul că nominalizările de tip proces nu au proiecția T (care legitimează absolutivul și nominativul) determină lipsa unei surse pentru Cazul nominativ al argumentului Temă din aceste construcții. Genitivul din nominalizări, ca și absolutivul din limbile ergative, este un Caz obligatoriu în sensul lui Harley (1995)67. În nominalizări, grupul cu by 'de (către)' se comportă ca grup independent care creează o relație semantică specifică, în funcție de prezența unei Teme
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi analizate ca instanțe ale Cauzei/Instrumentului, în adâncime, marca by fiind corespondentul mărcii de ergativitate sau al mărcii instrumentale (grupul cu by este strict paralel cu ergativul, dacă acesta este analizat ca fiind un caz prepozițional/lexical), în timp ce folosirea genitivului este similară cu marca absolutivului (Alexiadou 2001: 17, 116−117). Reluând ideea formulată de Comrie (1978) − nominalizarea este o posibilă sursă pentru ergativitate − Alexiadou (2001: 19) arată că marcarea ergativă poate fi: (a) rezultatul reinterpretării unei nominalizări în care Agentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înțeleg construcția pasivă în mod defectiv în comparație cu adulții, dar o folosesc și o înțeleg. În mod paralel, copiii care folosesc verbe inacuzative 92 probabil că le analizează ca fiind inergative. Testele făcute pe copii vorbitori de limba rusă în privința folosirii genitivului negației (considerat ca fiind un diagnostic pentru inacuzativitate − vezi Capitolul 4, 8.2.) au demonstrat că, așa cum se așteptau autorii, copiii ruși folosesc pentru verbele inacuzative din limbajul adulților verbe inergative omofone. În plus − așa cum au arătat Pesetsky (1981) și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi au sistem cazual mai puternic; în aceste limbi, în urma operațiilor de aritate, rămâne un reziduu de Caz acuzativ care trebuie verificat; auxiliarul 'a fi' este obligat să verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deși infinitivul și supinul au comportament asemănător în structurile de tip nominalizare + obiect, sunt diferite în structurile de tip nominalizare + subiect, ceea ce constituie o situație neașteptată pentru nominalizări. În limbile romanice, subiectul în genitiv este o marcă noneventivă, impunând o citire de tip rezultat, însă în română, infinitivul din structurile nominalizare + subiect este de tip rezultat, nu de tip eventiv; supinul din structurile nominalizare + subiect are toate proprietățile nominalelor eveniment, dar nu are citire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
constituind un diagnostic pentru inacuzative. Schoorlemmer (2004: 209), care menționează că testul aparține lui Pesetsky (1982) și Borik (1995)37, arată că grupurile prepoziționale cu po- sunt argumente interne și pot apărea numai cu tranzitive și cu inacuzative. 8.2. Genitivul negației Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001: 13−20) arată că, în rusă, numai argumentele nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu po- sunt argumente interne și pot apărea numai cu tranzitive și cu inacuzative. 8.2. Genitivul negației Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001: 13−20) arată că, în rusă, numai argumentele nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu și pentru inergative. Un genitiv obiect direct este interpretat ca nonspecific, nedefinit sau nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Pesetsky și Wexler (2001: 13−20) arată că, în rusă, numai argumentele nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu și pentru inergative. Un genitiv obiect direct este interpretat ca nonspecific, nedefinit sau nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Un genitiv obiect direct este interpretat ca nonspecific, nedefinit sau nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost introdus de Babby (1980
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română nu există restricții privind apariția genitivului în propoziții afirmative/negative. Capitolul 5 DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română nu există restricții privind apariția genitivului în propoziții afirmative/negative. Capitolul 5 DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI ȘI A AVEA 1. STATUTUL SPECIAL AL VERBELOR A FI ȘI A AVEA Verbele a fi și a avea au un statut privilegiat în cercetarea lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
avea este un verb de stare. Analiza lui Benveniste constituie punctul de pornire pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste, care separase posesia (construcții cu esse + dativul) de apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu genitivul, în care esse are rolul de copulă, iar genitivul exprimă o proprietate a subiectului, construcția cu dativul nu este intrinsec posesivă, ci reprezintă o folosire existențială a lui esse, numele în dativ contribuind la localizarea subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de stare. Analiza lui Benveniste constituie punctul de pornire pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste, care separase posesia (construcții cu esse + dativul) de apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu genitivul, în care esse are rolul de copulă, iar genitivul exprimă o proprietate a subiectului, construcția cu dativul nu este intrinsec posesivă, ci reprezintă o folosire existențială a lui esse, numele în dativ contribuind la localizarea subiectului. Bertolussi (1998: 74−79
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru interpretări mai recente privind situația din limba latină. Bertolussi (1998) adâncește analiza lui Benveniste, care separase posesia (construcții cu esse + dativul) de apartenență (construcții cu esse + genitivul). Spre deosebire de construcția cu genitivul, în care esse are rolul de copulă, iar genitivul exprimă o proprietate a subiectului, construcția cu dativul nu este intrinsec posesivă, ci reprezintă o folosire existențială a lui esse, numele în dativ contribuind la localizarea subiectului. Bertolussi (1998: 74−79) analizează mai multe ipoteze legate de relația dintre esse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în SUA. Limbă cu partiție morfologică ergativ/acuzativ. CHOL Limbă din familia MAYAN, vorbită în statul mexican Chiapas. 100 −150 de mii de vorbitori (surse diferite). Relațiile gramaticale sunt marcate printr-un set de morfeme atașate predicatului (setul A: ergativ, genitiv; setul B: absolutiv; pentru persoana 3 nu există setul B). Partiție ergativă determinată de timp/aspect. Ergativul și genitivul sunt omonime. CHORTI Limbă din familia MAYAN. 20 de mii de vorbitori (populație tribală). Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
150 de mii de vorbitori (surse diferite). Relațiile gramaticale sunt marcate printr-un set de morfeme atașate predicatului (setul A: ergativ, genitiv; setul B: absolutiv; pentru persoana 3 nu există setul B). Partiție ergativă determinată de timp/aspect. Ergativul și genitivul sunt omonime. CHORTI Limbă din familia MAYAN. 20 de mii de vorbitori (populație tribală). Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: S și O sunt marcate (prin acord) la fel numai la aspectul perfectiv. CIUKOTĂ (CHUKCHEE) Limbă paleosiberiană din familia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominal în caz oblic sau de un adverb, ierarhia agentivității. Limbă aflată în plin proces de transformare tipologică (OV > VO), de unde combinația specifică de trăsături (unele contradictorii): în general, VSO în propozițiile principale, topica OV se menține în propozițiile subordonate, genitiv prenominal, adjectiv postnominal, postpoziții, auxiliar postpus verbului principal, verbele de voință postpuse verbului principal. Trăsăturile de tip adjectival pot fi exprimate și prin verbe stative cu flexiune. GUARIBA − Vezi NADËB. GUARANÍ Limbă sud-americană vorbită în Paraguay (una dintre limbile oficiale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și, acolo unde există, dual, au formă unică pentru S, A și O. La singular, ergativul și absolutivul diferă: primul este marcat cu sufix, al doilea este nemarcat. Absolutivul și ergativul, argumentele principale, se acordă cu verbul, cu excepția infinitivului. Cazul genitiv este omonim cu ergativul. În propozițiile indicative, verbul marchează regulat tranzitivitatea. Există numeroase procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Ergativitatea își are originea în construcția participială pasivă și posesivă. Ergativul este folosit și pentru exprimarea posesiei. Pivot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
kartvelian (sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbal este de tip acuzativ. Prefixul verbal se acordă în persoană și număr cu obiectul (direct sau indirect), dacă acesta este exprimat prin pronume pe persoana 1 sau 2, și cu subiectul, în celelalte situații. Modificatorii adjectivali și cei în genitiv copiază anumite trăsături ale centrului; dacă sunt postpuși sau discontinui, aceștia copiază toate trăsăturile de caz și de număr ale centrului. Sub aspectul topicii, georgiana (inclusiv cea veche), mingrelian și svan sunt limbi SOV (ordine care domină în propozițiile izolate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de est, antipasivul reprezintă deci alegerea nemarcată, iar ergativul este marginalizat. Construcția ditranzitivă și cea aplicativă sunt neobișnuite. LADAKHI Limbă din familia tibeto-birmană, vorbită în India și în zona chineză a Tibetului. Peste 200 000 de vorbitori. Numeroase dialecte. Cazul genitiv are aceeași flexiune cu a ergativului. LAK Limbă din familia nord-caucaziană, vorbită în Daghestan. 7 dialecte. 150 000 de vorbitori. Cazul genitiv are aceeași formă flexionară cu a ergativului. LAKOTA Limbă din familia SIOUAN. LAHATUÁ OTOMO − Vezi KUIKÚRO. LAZ Dialect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]