KorAP: Find »[drukola/base=geograf & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...45 >

1,118 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

destăinui Conțescului Ioanide, să-mi termin opera. Generațiile viitoare vor pune alte trepte pe acest soclu. Ioanide râdea de toate atlasele lui Conțescu și de ierbarele lui. Cu toate acestea, om cu spirit de analiză, se întreba uneori dacă fixațiunea geografului în direcția unui monument științific nu era înrudită cu obsesia lui de a construi monumentul. "Ori, medita Ioanide, marota lui Conțescu e onorabilă și pe urmele lui se va naște un Humboldt român, și atunci și pretenția mea e îndreptățită

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
îi mai spuse Ermil Conțescu, de un război mondial care ne-ar arunca într-o tabără opusă Germaniei. - De ce? - Numai din punct de vedere științific. Câțiva ani celpuțin, vom fi în imposibilitate să ne informăm. Fără știința germană, pretindea absurd geograful, e greu de făcut un pas în disciplina noastră. Cu toate astea, Conțescu era departe de a propune vreo politică progermană. El își exprima simpla aprehensiune de a nu trebui să-și lungească itinerarul lucrărilor cu un număr de ani

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
vorba de o gripă, o infecție intestinală sau altceva. Îndată ce scăpa de temperatură, Conțescu avea de gând să se-ntoarcă la munte, pentru reluarea lucrărilor. Ioanide îi expuse cazul cu Pica, pe care de altfel Conțescu îl aflase de la Erminia. Geograful știa unele lucruri și nu le ascunse. Guvernul hotărâse brusc să extermine câțiva șefi ai Mișcării, fără a le mai înscena vreun proces, prinzîndu-i prin ascunzătorile lor și pretextând rezistența. Gavrilcea, ca organizator al tuturor operațiilor Mișcării, era primul pe

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-sa putea fi adevărat. O fată mai tânără ar fi mult mai potrivită și deci a accepta pe nepoată era poate cea mai bună soluție. Așadar, Gonzalv reveni la Conțescu și-i destăinui opinia doamnei Conțescu. - Dacă este așa, zise geograful, să ne îndreptăm în cealaltădirecție. Aci se ivește de la început o dificultate. - Care? Înghiți din sec Gonzalv. . - Am promis-o pe fată, nu precis, firește, altcuiva. Trebuie să-mi retrag cuvântul. După puțin timp, Conțescu mărturisi că promisiunea dată celuilalt

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Gonzalv cugetă în sinea lui că el era foarte bun să înlocuiască pe Conțescu și imediat se gândi că n-ar strica să ia contact cu sferele Mișcării îi era totuși frică, și experiența, confirmată și de liniștea ciudată a geografului, îi spunea că familia Conțescu e o rețea puternică, în care intrau și membri ai Mișcării. Însuși Hagienuș îl confirmă în această opinie: . - Ți-ai găsit să-l dea afară pe Conțescu! Mi s-a spus călista e redactată tot

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
sublinie cu intenție pe chiar și pe poate chiar, iar la ieșire, conducând pe vizitator, recidivă: - Repet: meriți să fii chiar agregat! Atât de mult ținea Conțescu la calitatea lui de profesor plin. Newton și Laplace n-ar fi inspirat geografului nostru o stimă mai mare fără titlurile cuvenite. Gonzalv cunoștea toate aceste mizerii și ce-l așteaptă dacă ar fi conferențiar pe lângă Conțescu. Însă când vreunul emitea părerea că ierarhia în învățămînt e absurdă și că nu se pot admite

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
hotărârea fermă de a face toate întîrzierile posibile, ca să nu rămână mistificat de Conțescu. Acesta, din partea lui, uzând și el de o încetineală iritantă, părea totuși de bună-credință, și Gonzalv îl însoți în persoană la minister, la secretarul general, când geograful solicită înființarea cât mai grabnică a unei conferințe pe lângă catedra sa, luîndu-se ca argument vechea decizie a consiliului, sprijinită acum printr-un memoriu întocmit de titularul însuși. Înfăptuirea unui sfert din visul lui Gonzalv părea iminentă, întrucît, apropiindu-se primăvara

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
simt mai bine! - Foarte frumos! Îl încurajă doctorul. Ai vreo dorință, vreonevoie? - Mi-e foame! zise în mod surprinzător Conțescu. Cui îi e foame nu poate să-i fie rău; nu mai puțin doctorul, care cunoștea bine dosarul medical al geografului, avu o mică bănuială. Recomandă luarea imediată de sânge și analizarea lui sub raportul cantității de zahăr. Buletinul de analiză denunță un procent de glucoză în sânge peste cifra normală, însă nu prea mult. Totdeodată, analiza urinei, făcută pe câteva

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
direcția aceasta. Mai rămânea ipoteza unui focar purulent intern, la rinichi, la ficat. Tot soiul de examene de laborator fură întreprinse, fără a se ajunge la vreo concluzie. În fine, se ordonă numărătoarea globulelor albe și roșii. Rezultatul fu că geograful poseda încă suficiente globule roșii ca să nu fie declarat anemic, iar globulele albe își păstrau numărul legiuit, fără primejdie de leucemie. Un examen se făcu și în direcția cordului, bănuindu-se vreo leziune sau inflamație. Inima funcționa impecabil, cu toate

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
caniția lui. Când stomacul îi fu mai calmat, Conțescu obținu învoirea de a mânca și începu cu o supă de pasăre, fortificată cu țelină și conopidă și îngroșată cu tapiocă. Cu un șervet legat în jurul gâtului, puțin ridicat pe perne, geograful sorbea supa din lingura pe care însuși Gonzalv i-o întindea periodic. După un astfel de prânz, Conțescu, vrând să-și încerce foițele, se așeză pe marginea patului și încercă să se ridice în picioare. Dar simți amețeală și, dacă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
o tată obosită șicu ochii încercănați de îndoieli și nesomn. - Nițeluș mai binișor! Șopti în diminutive Conțescu. Din nefericire, bucuria lui fu de scurtă durată. Călduri de nesuferit îl aprinseră deodată, dureri în piept însoțite de înecăciune se iviră, și geograful căzu aproape în delir. Medicii chemați în grabă la consult fură de un acord deplin. Din cauza șederii pe spate și evident a slăbirii organismului, Conțescu făcuse o dublă pneumonie. Având în vedere vârsta, debilitatea, situația fu considerată completamente critică, și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
decât a aștepta ca organismul să biruie faza critică. Conțescu ședea pe spate nemișcat, roșu și ceros totdeodată, și părea inert. Însă pumnii îi ținea strânși, și Erminia, păzindu-l, îl auzi distinct numărând neîncetat: unu, doi, trei, patru, cinci. Geograful făcea exerciții de voință, deoarece citise că la această boală rezistența morală e mântuitoare. Gonzalv Ionescu, aflând diagnosticul, se liniști deodată. Ceru familiei Conțescu învoirea să lipsească vreo două zile, spre a se odihni și a-și mai vedea de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
făcu o escară la capătul de jos al șirei spinării, care-l incomoda grozav. Acum i se puse sub fese un colac pneumatic, de cauciuc, care însă la rîndu-i îi stânjenea funcțiunea căilor urinare. O durere sfâșietoare smulse un geamăt geografului. Simțise un cuțit insuportabil într-un loc greu de identificat, între rinichi și bășică. În treacăt fie zis, expresiile anatomice deveniseră uzuale în casa bolnavului, unde nu se mai pomenea decât de organe și funcțiuni, ca la spital.) Doctorul, după

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lui Conțescu. Îl apucă o sete devorantă, începu să-l doară capul, să fie nervos și să aibă insomnii. Verdictul medicului se dădu fără dificultate: avea o nouă criză de uremie, care impuse un regim alimentar sever. În ciuda lui, starea geografului se agravă, și după o teribilă perioadă de nervozitate, în care, în discordanță cu firea sa blajină, Conțescu dădu cu mâna peste un pahar și-l sparse, urmă faza de prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu imediat satisfăcută și Conțescu suportă operația foarte bine. Conferențiarul îi făcu din

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mult mai slobod. Puțin după aceea, Conțescu spuse limpede lui Hergot: - Să-mi aduci aparatul electric! Acesta avea un mic aparat de electrizare cu tuburi Crookes, care-i plăcuse odată lui Conțescu. Când instrumentul fu adus și pus la priză, geograful apucă singur cu mâna cilindrul de ebonit în care era prins tubul de sticlă iradiant și se masă pe brațul paralizat cu razele violete, agitîndu-și totodată degetele amorțite. Mâna își recăpăta flexibilitatea pe zi ce trecea. . - Îți spun drept, zise

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
degetele amorțite. Mâna își recăpăta flexibilitatea pe zi ce trecea. . - Îți spun drept, zise conferențiarul Conțescu către Hergot,mi-e cumnat, dar așa organism paradoxal n-am mai văzut. Cade și se ridică, în ciuda prevederilor. . Ar fi putut spune că geograful era ciudat și într-altele. Astfel, Conțescu-conferențiarul nu era rudă de sânge cu Conțeștii, însă își schimbase numele la rugămintea geografului, fiindcă viitoarea soție nu se îndura să se despartă de numele de fată, care îi era așa de scump

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
dar așa organism paradoxal n-am mai văzut. Cade și se ridică, în ciuda prevederilor. . Ar fi putut spune că geograful era ciudat și într-altele. Astfel, Conțescu-conferențiarul nu era rudă de sânge cu Conțeștii, însă își schimbase numele la rugămintea geografului, fiindcă viitoarea soție nu se îndura să se despartă de numele de fată, care îi era așa de scump. În fine, Conțescu se întrema binișor, și așezat pe fotoliu se încumetă să scrie pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ca să se civilizeze. Ar fi mers până acolo încît să atace pe Conțescu în scris, dar acum, pipăind terenul, înțelese că peste tot Conțescu avea oamenii săi, precum i-ar fi avut și mâine, pentru că - culmea ironiei! - mulți susțineau că geograful simulează boala spre a nu se prezenta la catedră, în semn de protest față de orientarea politică a României spre Axă. Gonzalv tocmai căzuse într-o totală apatie, caracterizată prin dezinteres amar pentru Conțescu, când, aflîndu-se la Gaittany, Smărăndache îl apostrofă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
faptul că raportau accidentele și G. Călinescu remisiunile lui Conțescu la cazul Gonzalv, luând ca temă un Conțescu malițios, care se îmbolnăvește ca să trezească speranța în Gonzalv și se face bine ca să-l dezamăgească. În realitate, cum explica conferențiarul Conțescu, geograful era un biet muribund demn de milă, care, având o complexiune viguroasă prin ereditate, murea penibil în rate. Era deci o iluzie că se scoală de pe boală, ieșită din faptul că accidentele sale erau incomplete, cum se întîmplă din nefericire

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mâna dreaptă îi era slobodă. Câteodată, în scopul de a nu pierde uzul mișcărilor, Conțescu lua singur lingura în mână. Mânca câte puțin și des și avea apetit și, ciudat, toate celelalte turburări organice dispăruseră complet. Durerea din picior atenuîndu-se, geograful își schimba acum locul în pat, ca să aibă priveliști felurite. Neparticipând singur la convorbiri, îi plăcea să asiste la ele, dând semne de contrarietate și aprobare, râzând. Astfel, în dormitorul lui începură să se strângă în adevărate șezători amicii comuni

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
pe un fotoliu în fața patului, cu servieta sa voluminoasă pe genunchi, recitea memoriile sale științifice, ba chiar unele observații critice împotriva lui Conțescu. Din când în când, privirile celor doi se întîlneau, apoi recădeau asupra hârtiilor proprii. Este exclus ca geograful să nu-și fi dat seama că Gonzalv îl pândește, așteptîndu-i moartea, lucrul cu toate astea nu-l stânjenea. Îi plăcea să fie asistat de cineva, cât despre competiție, Conțescu adopta generos pe Gonzalv după moarte, pe care, cu toată

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
o foaie de hârtie scrise cu stiloul, mare și caligrafic: "Domnule profesor, ministerul e dispus să plătească suplinitorul în cazul când ați cere unul. Ar fi o mare ușurare pentru dumneavoastră." Și întinse foaia lui Conțescu (voise să cruțe pe geograf de o penibilă sforțare vocală, știindu-l bîlbîit). Conțescu privi atent foaia, o citi și o reciti, fără a ridica privirile, ca și cum i s-ar fi propus un text dificil, apoi se uită la Gonzalv, clipind din ochii mărunți și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-l bîlbîit). Conțescu privi atent foaia, o citi și o reciti, fără a ridica privirile, ca și cum i s-ar fi propus un text dificil, apoi se uită la Gonzalv, clipind din ochii mărunți și ridicând mâna dreaptă. Gonzalv crezu că geograful vrea să-i răspundă în scris și-i întinse stiloul, bucurîndu-se în sine de a avea un document grafic pe care să-l producă. Dar Conțescu refuză tocul și vorbi cu glas limpede, fără nici o bâlbâială, doar puțin văităreț, ca

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Domnule Gonzalv, nu e nevoie de suplinitor acum, m-am gândit bine. Am să grăbesc numirea dumitale în postul de conferențiar, ca să poți face cursuri. Îndată ce iese bugetul, vom pune chestiunea în consiliu. . Gonzalv rămase cu gura căscată constatând că geograful are grai, încît nu se bucură suficient de promisiune. . - Conțescu vorbește! strigă Smărăndache la Casa de Artă.Miracol! I-a vorbit lui Gonzalv. . - Ei, taci! se miră Gaittany. . - Nu se poate, domnule, negă Gulimănescu fenomenul,interesat, ca unul ce făcuse

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]