736 matches
-
în nord și 5 -10 m la sud. Teritoriul județului Galați în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud, distingându-se după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: Podișul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Șiretului Inferior și Lunca Prutului de Jos. Formațiunile geologice vechi sunt prea puțin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi - țiței și gaze naturale în
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]
-
cu vegetație casmofitică. Acestea adăpostesc o gamă diversă de floră rară și faună sălbatică specifică lanțului muntos al Carpaților Meridionali. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: pin ("Pinus"), brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), molid ("Picea Abies") și foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
descoperit patru mici ghețari în munții din Albania de Nord. Ei se află la altitudinea relativ joasă de 2.000 metri - fiind aproape unici pentru o latitudine atât de sudică. Deși o țară mică, Albania are o bogată biodiversitate. Variațiile geomorfologice, climatice și de relief creează condiții favorabile mai multor specii endemice și subendemice, 27 de plante vasculare endemice și 160 subendemice în țară. Numărul total al plantelor este de peste 3250 de specii, aproximativ 30% din numărul speciilor găsite în Europa
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
depresiuni și bazinete creează condiții favorabile inversiunilor de temperatură , mai accentuate în sezonul rece. Înghețul apare astfel cel mai devreme în vai și depresiuni, persistând aici până în a doua decadă a lunii aprilie. Circulația generală atmosferică ,dar mai ales configurația geomorfologica a zonei de curbura impun dezvoltarea vînturilor foehnale. Cel mai tîrziu, datorită fenomenului de fohn, înghețul apare în cea de a doua decadă a lunii noiembrie pe panțele dealurilor cu expunere sudică, durând până către finele lunii martie. Prima zi
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
sedimentarăe (nisip și pietriș). Fertilitatea solului este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin. Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș șiTazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
de peste 80 m, iar Ucrainei 20,26% din zona în dispută anume cu o adâncime medie de 35 m Prin decizia CIJ Insula Șerpilor rămâne în componența Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înfințarea sa. Geomorfologic vorbind, Canalul și golful Musura sunt foarte recente: ele s-au format în prima jumătate a secolului XX, fiind atunci în componența României, prin aluvionare în dreptul țărmului Cardonului situat, în secolul XIX, între delta brațului Chilia (inițial mult mai mică
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
Același fenomen care a format golful Musura, astăzi îl umple, transformându-l în mlaștină cu păpuriș, și formează mai la răsărit o zonă lagunară pe cale de aluvionare, situată între ieșirea în Marea Neagră a brațelor Chilia și Sulina, a căror evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga. Un nou litigiu a apărut, astfel
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
577 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (stâncării, grohotișuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile, vii și livezi) aflată la interferența nord-estică a Câmpiei Române cu Dealul Istrița încadrată în bioregiunea continentală Subcarpaților de Curbură (subdiviziune geomorfologică ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Aria protejată dispune de două clase de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Stepe ponto-sarmatice") ce favorizează condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și nevertebrate; și
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
agricultură și zootehnia. Solurile din comuna Fântânele sunt de gradul I, ÎI și III și au un grad de productivitate ridicat, existând un interes crescut pentru dezvoltarea unei agriculturi moderne cu centre de prelucrare a culturilor. Din punct de vedere geomorfologic, comuna Fântânele este situată la marginea sudică a dealului Dragomirna, subunitate a Podișul Sucevei. Comună este așezată într-o regiune de coline și dealuri cu profil asimetric, cea mai mare parte fiind ocupată de terasele de confluenta ale Sucevei cu
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de stejar pufos ("Quercus
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
metamorfice (cuarțite, micașisturi, amfibolite, filite) atribuite Paleozoicului; roci magmatice hercinice; magmatite formate din roci intruzive (diorite, granodiorite, granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii. Din punct de vedere geomorfologic Munții Măcinului prezintă o diversitate reliefală (martori de eroziune rotunjiți pe roci vulcanice, ansambluri neregulate de stâncării cu dimensiuni și forme geomorfe diverse, grohotișuri, creste pe șisturi cuarțitice, coline, coame alungite, depresiuni) constituită din vârfuri ("Vârful Țuțuiatul - 467 m, Vârful
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
Flora ariei protejate este una diversificată, alcătuită din specii de arbori, arbusti, ierburi și flori (cu elemente submediteraneene, mediteraneean-pontice, balcanice, de stepă și silvostepă, asiatice, eurasiatice, pontice, caucaziene) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii; printre care unele ocrotite prin lege și enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbusti cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pufos
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Craiova, pe o distanta de 7,4 km de o șosea modernizată în anul 1970. Localitatea este amplastă din punct de vedere macro-geografic în platforma Oltețului, platformă ce face parte din marele domeniu al Depresiunii Getice. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei face parte din colinele Olteniei, aspectul actual al comunei fiind rezultatul unor intense transformări suferite în timp ce au dus la configurația actuală a reliefului din Platforma Oltețului. În configurația actuală a reliefului comunei, îndeosebi pentru partea aflată la sud
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.613,30 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni montane, fânețe, abrupturi stâncoase, grohotișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Baiului (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură) și cea continentală a bazinului râului Doftana. prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată dispune de 10
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
(monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geomorfologic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Mehadia. Rezervația naturală aflată în partea nordică a satului Mehadia, în zona Dealurilor Banatului, în versantul sudic și sud-estic al Dealului Darnovacea, are o suprafață de 9 ha, și reprezintă un
Valea Greațca () [Corola-website/Science/325833_a_327162]
-
hectare, incluzând ariile protejate Pădurea „La Castani” și Rezervatia naturală Stanii Clițului. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri de șleau, pășuni și terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Someșan (subunitate geomorfologica a Podișului Transilvaniei. Zona deluroasa (dezvoltată pe depozite miocene, paleogene și neogene) este acoperită în cea mai mare parte cu pâlcuri de pădure și pajiști. Situl Lozna adăpostește cinci tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
lungime de 8 km pe direcția nord-sud. În vest se învecinează cu comună Suraia și Vulturu din județul Vrancea limitată de talvegul râului Siret. În nord limită traversează lunca Siret Bârlad după care urcă pe terasele din stanga Bârladului respectiv terasele geomorfologice « Ivești » pe această direcție localitatea se învecinează cu Umbrărești și Cudalbi. În est valea Călmățuiului unde e granița cu comună Grivița. În sud limită trece peste terasă Ivești și lunca Bârlad-Siret unde este comună Liești. Suprafață localității este de aproximativ
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
trece peste terasă Ivești și lunca Bârlad-Siret unde este comună Liești. Suprafață localității este de aproximativ 90 km pătrați ---8955, 22 ha, din acest punc de vedere Iveștiul ocupă 5% din suprafața județului fiind o comună de mărime medie. Microregiunea geomorfologica a șesului Siret-Bârlad apare sub forma albiei majore comune S-B sau interfluviul S-B. Reprezintă partea cea mai joasă a reliefului cu o înălțime ce nu depășește 20 de metri și o înălțime maximă de 22, 7 pe grinduri
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
din perioada geologică a pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al văii Repedea și în abrupturile vârfurilor Farcău și Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor Vaserului și Ruscovei). Parcul prezintă o culme geomorfologica principala fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, vai, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
arii sunt protejate de lege. Vestul orașului, pe marginile sale de nord și nord-vest, se mărginește cu o zonă de importanță internațională, denumită Rezervația Jurasică Bielany-Tyniec. Principalele motive pentru protejarea acestei zone sunt fauna și flora de acolo, precum și trăsăturile geomorfologice și peisajul. O altă parte a orașului se află în coridorul ecologic al văii Vistulei. Acest coridor este și el considerat a fi de importanță internațională, făcând parte din rețeaua ecologică pan-europeană. Centrul orașului se află pe malul stâng
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
9% - asistenței urgente; 6,5% - asistenței specializate de ambulator; 1,4% - asistenței medicale înalt performante și 0,1% - asistenței medicale la domiciliu. Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, întâi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului - o neobișnuită diversitate de rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană și mondială. Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sunt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate și frumusețe. Începând
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
reprezentat prin Podișul Tesluiului în partea de nord-vest , iar în nord-est prin Podișul Beicai și Câmpia Română în sud, mai exact Câmpia Caracalului, iar valea Oltețului, orientată nord-sud, reprezintă o adevărată axă a teritoriului orașului. Aparține din punct de vedere geomorfologic celor două mari unități sus amintite, iar în cadrul acestora, care vin în contact fară denivelări accentuate se găsește o gamă bogată de forme de relief, grupate în două categorii mai importante: mezorelief, reprezentat prin sistemul de văi și interfluvii și
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
sud (Andros, Tenos și Mykonos). În centrul insulei există și câteva câmpii mănoase dintre care cea mai renumită este câmpia Lelantine (Ληλαντίο/Lilantio) situată între orașele Chalkis și Eretria. Evia este divizată în trei regiuni "delimitate natural" și având "caracteristici" geomorfologice și de ambient diferite, ce corespund la trei grupuri muntoase distincte: Insula Evia este legată de continent printr-o linie de feribot la Edipsos și prin două poduri construite peste strâmtoarea Evripos la Chalkis : Divizarea "naturală" a Eviei a determinat
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]