541 matches
-
au sur ghi nit“. În tâi se face o analiză asupra averii, iar via îi in te re sează cel mai mult. Între bați ve ci nii, toți mărturisesc că e vie pusă de un an, în vara trecută, de către Georgică și oamenii lui pentru amantă; clericii se arată indeciși asupra soluției: via va fi returnată proprietarului de drept, ori va fi vândută ca nu cumva sub acest pretext, Tudora să se reîntoarcă în târg și să se întâlnească iarăși cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
200 000 499 999 10 500 000 999 999 15 1 000 000 1 499 999 20 1 500 000 1 999 999 25 2 000 000 30 Colecția OPERA MAGNA (ediții bilingve) • Amphitryon, Kleist • Album de versuri, Mallarmé • Bucolica. Georgica, Vergilius • Cărțile Profetice, William Blake • Eneida, Vergilius • Hyperion, Hölderlin • Poeți latini postclasici, *** • Poezie. Dramă, Allan Edgar Poe • Regele Lear, Shakespeare • Sonete, Dante • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Ducesa de Amalfi, John Webster Colecția DIDACTICA. CURSUS • Britain. Past and Present
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în vocea să ne putem recunoaște că antici.414 Luciano Anceschi, unul dintre cei mai cunoscuți critici ermetici amintește că în anii aceia, pornind de la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca scriitorii lor să fie condiționați de niște reguli bine stabilite ale artei condeiului.429 O parte dintre autorii tălmăciți, precum Homer, Safo, Anacreon, Simonide din Ceos și, nu în ultimul rând, Vergiliu (însă nu cel din Eneida, ci din Georgice) vor fi transpuși în italiană, un secol mai tarziu, si de Quasimodo. Carieră de traducător a acestuia a început, cum s-a arătat deja, cu volumul Poeți greci, publicat în anul 1940 și însoțit de un eseu introductiv semnat de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ceos, Melanippides și alții. De-a lungul anilor ce au precedat publicarea cărții sicilianul se aplecase îndelung asupra versurilor scrise de aceștia, fapt confirmat de epistolele trimise viitoarei sale soții, Maria Cumani.430 Doi ani mai târziu a urmat Antologia Georgicelor și după încheierea războiului, în 1945, Catulli Veronensis Carmina. Tot la finalul războiului a văzut lumina tiparului traducerea celor 1500 de versuri din Odiseea, iar în anul următor, 1946, tragedia Edip rege de Sofocle. Din 1955, după o nouă ediție
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de atracție, prin urmare se regăsesc și în scrierile originale. Din seria preluărilor fac parte și unele asocieri semantice prezente, mai întâi, în fragmentele scrise de poeții greci, traduse de el în anii treizeci (dragoste-moarte; tinere-ghirlande; albină-miere). Cât privește alegerea Georgicelor (traducerea a fost publicată în 1957), Quasimodo a justificat-o prin aceea că propria să sensibilitate întrezărea trăsături comune cu condiția existențiala a acelui Vergiliu mansuetus, alături de care vibră latura străveche a sufletului sau: în vocea lui ne putem recunoaște
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alături de care vibră latura străveche a sufletului sau: în vocea lui ne putem recunoaște latura antică, în acel sentiment de singurătate ce reflectă pedeapsă omului, durerea în sens absolut.434 Deși nu le-a tradus, autorul romantic cunoștea bine atât Georgicele: le citise atât în limba de origine, cât și în traducerea lui Cesare Arici din 1818, care i-a prilejuit mai tarziu unele comentarii. Cugetările lui despre această operă vergiliană au ca subiect caracterul ei grecesc, singurătatea poetului latin, imaginile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din 1818, care i-a prilejuit mai tarziu unele comentarii. Cugetările lui despre această operă vergiliană au ca subiect caracterul ei grecesc, singurătatea poetului latin, imaginile durerii sau cele ale naturii. Fericirea, Plictisul, Plăcerea, Durerea, Natura sunt fantasme ce anima Georgicele, prezente atât în Canturile leopardiene, cât și în unele poezii quasimodiene. Creionând portretul lui Vergiliu, Leopardi amintește, așa cum avea să facă și Quasimodo, singurătatea acestuia: Datorită minunatului rafinament al inteligenței sale, Vergiliu era destul de puțin priceput în relațiile cu oamenii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
măsură, încât putem înțelege că era mănat de propria să fire și că iubea natură mai mult decat că pe un bine, considerând-o un leac și un adăpost .435 În acest Vergiliu îl regăsim nu numai pe Quasimodo traducătorul Georgicelor, ci și pe cel anterior, din Odihnă ierbii, care dorește să se simtă aparat în îmbrățișarea naturii: deschid brazda și în ea mă întind. Atras de ritmul ciclic al trecerii anotimpurilor și al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru traduceri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru traduceri, fragmentele descriptive de natură ce vorbeau despre prospețimea vieții simple, pastorale.436 Cercetătorii nu au întârziat să remarce consonanta dintre sensibilitatea autorului ermetic și cea a poetului latin. În articolul intitulat Antologia Georgicelor, Antonio la Penna afirmă că traducându-l pe Vergiliu poetul sicilian a atins treptele cele mai înalte ale artei de a tâlmaci, dat fiind că a știut să îmbine, în mod fericit, fidelitatea față de textul inițial și fidelitatea față de sine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întrutotul disperată.438 Afinitatea dintre durerea și singurătatea pe de o parte a lui Leopardi, pe de altă parte a lui Quasimodo, cu rădăcini în trăirile străvechi, a fost remarcată de Pasquale Tuscano, care în incipitul articolului Leopardi cititor al Georgicelor reda cuvintele lui Quasimodo referitoare la solitudine, văzută drept caracteristică fundamentală a personalității vergiliene. Antologia Georgicelor (1942) face parte din seria celor mai bune file de traducere din literatura italiană, după cele de Foscolo și Leopardi, afirmă Bronislav Blinski.439
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de altă parte a lui Quasimodo, cu rădăcini în trăirile străvechi, a fost remarcată de Pasquale Tuscano, care în incipitul articolului Leopardi cititor al Georgicelor reda cuvintele lui Quasimodo referitoare la solitudine, văzută drept caracteristică fundamentală a personalității vergiliene. Antologia Georgicelor (1942) face parte din seria celor mai bune file de traducere din literatura italiană, după cele de Foscolo și Leopardi, afirmă Bronislav Blinski.439 În ele poetul traducător a reînnoit poezia vergiliană eliberând-o de constrângerile clasicizante și redându-i
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
celor mai bune file de traducere din literatura italiană, după cele de Foscolo și Leopardi, afirmă Bronislav Blinski.439 În ele poetul traducător a reînnoit poezia vergiliană eliberând-o de constrângerile clasicizante și redându-i prospețimea versurilor actuale. Spre deosebire de alegerea Georgicelor, ce se potriveau perfect cu personalitatea lui Quasimodo, traducerea din Catullus, continuatorul liniei alexandrine, părea mai puțin previzibilă; totuși, versurile veronezului fuseseră o lectură de tinerețe. În volumul Și pe data e seară din 1942 sicilianul publicase deja două tălmăciri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
puțin complex și având dimensiuni mai reduse, aparatul explicativ pe care Quasimodo îl redactează în completarea traducerilor nu este lipsit de importantă. Astfel, variantele din poeții greci (Poeți greci, 1940) sunt precedate de textul Lămurire și note la traduceri, Antologia Georgicelor de Nota traducătorului, iar traducerile din Shakespeare de un alt text teoretic. Alături de Discursurile rostite în anii cincizeci, aceste trei studii dezvăluie unele convingeri ale autorului despre arta transpunerii, printre care, cele mai recurente, evitarea academismului și a exceselor filologice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
constituit criteriul de selecție a textelor din volumul de traduceri. Așa cum era de așteptat, există unele afinități elective: ambii i-au ales pe Anacreon, pe Arhiloh, pe Simonide din Ceos și pe Safo. Ulterior, Quasimodo s-a aplecat și asupra Georgicelor lui Vergiliu, din opera căruia Leopardi preferase Eneida și asupra Odiseei homerice, traduse parțial și de antecesor. Ansamblul cunoștințelor despre antichitate asimilate de Leopardi de-a lungul timpului este, din punct de cantitativ și calitativ mai amplu decât al artistului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
come bene. Giacomo Leopardi, Opere, vol. I, Successori Le Monnier, Florența, 1898, p. 399. 436 Bruno Gentili, "Prospettive critiche nell'interpretazione della cultură greca dell'età dei lirici", Îl Verri, 38, februarie 1972, p. 28. 437 Antonio la Penna, "Antologia georgicelor", Quasimodo e la critică, cît., p. 308. 438 Non era mescolato di nessuna amară e tenera dolcezza di se stesseo ec. mă intieramente disperato, Zibaldone, 77. 439 Bronislav Blinski, "Tra îl sole omerico e la nebbia virgiliana", Quasimodo e la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Urmau apoi Truța Ilie, tatăl lui Vasile Loașcă Petru care era al Cherii și Gheorghe, feciorul lui Ilie. Acești Truțești se spune că ar fi venit aici de pe Valea Topliței. Cei doi, Buzdugan Ion (frate cu lăptarul de la centru) și Georgică al Bgirăului, stăteau puțin mai la vale. Tatăl său se mai numea Bgirău fiindcă el strângea de la oamenii din sat birurile. Rătăcit printre aceștia era Gheorghe Țăran al Mariei lui Ilie. Era frate cu Ionuț Țăran din Preluca. Căsătorit a
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ce s-a Întâmplat cu celălalt fecior al lui Simion al Diacului, Toader din Deal, tot Țăran și el. După informațiile mele, acesta a avut doar doi feciori: Gheorghe căsătorit În Toplița În Zencani, căruia i se mai spune și Georgică din Zencani și al doilea Ionaș, care s-a căsătorit acolo lângă tatăl său cu o toplițeancă, pare-mi-se, Ioana Braic, căreia În sat i se spunea Ioana lui Ionaș. Acest Ionaș a construit acolo În spatele casei o clopotniță
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
că primul articol pe care l-am citit despre Mircea Cărtărescu a fost scris de tine, în "Dialog", când el nici măcar nu publicase vreun volum de versuri. Îi apăruse doar, prin 1979 cred, o pagină în revista "Echinox" din Cluj, Georgicele, revistă condusă de Marian Papahagi, Ion Pop și Ion Vartic. În acel text spuneai, uluitor pentru mine la acea vreme, că a apărut un poet formidabil, nou în toate privințele. Într-un interviu din luna septembrie, Mircea Cărtărescu spune despre
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
visez asta." (Și Mircea Cărtărescu s-a săturat de România, "Cotidianul", 22.09.06). Liviu Antonesei: Da, așa este, indiferent dacă autorul își mai amintește ori nu, eu am scris primul articolaș despre Mircea Cărtărescu, la apariția acelei pagini cu Georgicele ciclu ce avea să intre în volumul de debut -, în revista "Echinox", soră a "Dialogului" ieșean. Mi s-a părut chiar numai din acele circa 10 poezii un autor nou, uluitor în multe privințe imagistica, democrația lexicală etc. -, cu un
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că îndrăznește să aducă elogii acestei victime a lui Augustus (Amores, I, XV), fapt care constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să-și retracteze elogiul pe care i-l adusese lui Gallus în încheierea Georgicelor, ne putem imagina, pe bună dreptate, ce efect, mult mai neplăcut și mai iritant, trebuie să-i fi provocat lui Augustus o asemenea atitudine de "libertate" din partea lui Ovidiu. Se știe mai apoi că în epistola biografică Tristele, IV, X
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Claudiu Manda, Antonella Marinescu, Dan Mazilu, Carmen Moldovan, Adrian Nastase, Cătălin Nechifor, Oana Mizil, Constantin Niță, Victor Ponta, Dan Mircea Popescu, Mugurel Surupăceanu, Valeriu Zgonea. 13 Iulian Bădescu, Ioan Mang, Mircea Geoana, Elenă Mitrea, Miron Mitrea, Gabriel Mutu, Daniel Savu, Georgica Severin, Dan Șova, Adrian Țuțuianu, Olguța Vasilescu. 14 Cristian Adomniței, Cristian Buican, Tudor Chiuariu, Cristian Horea, Relu Fenechiu, Andrei Dominic Gerea, Alină Gorghiu, Pavel Horj, Bogdan Olteanu, Cornel Pieptea, Cristina Pocora, Călin Popescu Tăriceanu, Diana Tușa, Claudiu Taga, Țîmpău Bogdan
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
versuri din finalul autentic al Ifigeniei În Aulis a lui Euripide. Din literatura latină: Cicero: quin (Plaut, Trin., 705 qui); damna pere gre rediens semper secum cogitet (Terențiu, Phorm., 243 damna exilia peregre rediens semper cogitet). Aulus Gellius: dies (Vergiliu, Georgicele, I 208 die); ore (Cicero, Phil., II 77 capite); enim mortalia (Lucre țiu II 1153 e immortalia). Între lecțiunile eronate din tradiția directă merită menționate aparte cele datorate scăpărilor de memorie. Nu e de mirare că Ioannes Tzetzes - care a
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
eliminat limitele lumii, deschizând Europa și lărgindu-i orizonturile. Extraordinară a fost nu atât o Americă a cuvintelor cunoscută înainte de a fi văzută, cât acea scurtătură a privirii, care ne aduce marginile lumii în prag: Arcadia la capătul străzii sau Georgicele în Île-de-France sau în Toscana. Mai insolită și, fără îndoială, la fel de fecundă ca periplul lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]