1,291 matches
-
laptele și mierea.De-ar mai putea măcar să mai respire,Când îi apasă ura și cu fierea,Dar li se scurge-ncet toată putereași li se taie ultimele fire.Iar când se schimbă zilele și aniiși fiecare se destramă-n ghemuri,Ne adumbresc și brazii și castanii,Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri,Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri.Leonte PetreSursa foto: Internet... CREPUSCULCând vine toamna, într-o zi de joi,Pădurea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VIAȚĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mâna divină deșiră gheme de ață Și-n fiecare secundă croșetează o viață, Îi împletește aripile pentru zbor Și îi îndreaptă pașii pe drumul trecător, Îi urzește mintea, gândul și visul Prin care poate atinge paradisul, Îi ridică privirea spre albastrul cerului Spre a
VIAȚĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384659_a_385988]
-
cât o floare de salcâm răspândind spre cer parfum, cât un ou sub o găină, în plămada Ta divină! Doamne, lasă-mă să fiu și devreme și târziu, și prelung dar și subțire, deșirat din a Ta fire într-un ghem să mă adun și mai rău dar și mai bun, apoi iar să fiu țesut și-n prezent dar și-n trecut! Să m-adaug țesăturii îmbrăcând coapsa naturii, nod în nod și fir cu fir, și-n credință și
GĂLBENUŞ SUB COJI DE NORI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384680_a_386009]
-
monstrul turbat. Egeu cu fiul său decide, Pe catarg să fluture-n vânt, Flamura albă ,de-l ucide, Sau negră,de va fi-n mormânt. În luptă Tezeu a biruit Ferocele minotaur, Iar din labirint când a fugit, A primit ghemul de aur. Ariadna ,fiica lui Minos, Ce-n ascuns pe Tezeu iubea, Îi dă eroului cel curajos Ghemul de aur ce-l va salva. Biruitor spre casp s-a-ntors, De Ariadna însoțit, Dar flamura neagră nu a scos, Căci de ea
LEGENDA MĂRII EGEE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384692_a_386021]
-
Sau negră,de va fi-n mormânt. În luptă Tezeu a biruit Ferocele minotaur, Iar din labirint când a fugit, A primit ghemul de aur. Ariadna ,fiica lui Minos, Ce-n ascuns pe Tezeu iubea, Îi dă eroului cel curajos Ghemul de aur ce-l va salva. Biruitor spre casp s-a-ntors, De Ariadna însoțit, Dar flamura neagră nu a scos, Căci de ea nu și-a amintit. Egeu când vede-n depărtare Flamura neagră pe catarg, Se-aruncă de pe stânci în
LEGENDA MĂRII EGEE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384692_a_386021]
-
profunzimea ființei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele ,,aripile albe”, ale îngerului. Strofa a doua a poemului trebuie interpretată și ea privind din nivelul profund al poeziei, înspre lumină: ,,Timpul, fără a-și schimba măsura, Ghemul Ariadnei l-a desfăcut, încet, de la sine... Și din Cunoaștere, a izvorât, lumina înțelepciunii, Din Adevăr s-a zămislit lumina dragostei, Contopindu-se cu materia, Și atunci a izbucnit flacăra sufetului” (poemul „Labirintul”) Avem descrisă aici geneza sufletului (care ne
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei tale ce-mi este căpătai, Apoi adorm cu iarba și codrii fremătând, Visând o lume nouă, un cer și-un nou pământ. Referință Bibliografica: Ascult cu
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
arhitect privește plafonul alb, imaculat cu lustra galbenă cu irizări aurii. Încearcă să facă o introspecție în eul său, caută să-și limpezească trăirile, pornirile, sentimentele contradictorii. Mintea sa este în ceață, chiar o masă amorfă de unde se naște un ghem cu multe noduri pe care nu poate sau nu știe să le descâlcească. “Ce bine ar fi, cum a spus cineva mai demult, ca vocea rațiunii să poată diseca,despica și să reușească să dea la o parte straturi de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ca o urmă de moarte deplinăDoar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine.... V. ADUN ANII PENTRU TINE, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. ADUN ANII PENTRU TINE Anii pârguiți și scurși, depănați din ghemul vieții Împărțit-am împreună, ani frumoși ai tinereții A fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau senin Dar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin... De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noi Când plecat-am
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în viață, noi l-am denumit: iubire. Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spus Pentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus ... Citește mai mult ADUN ANII PENTRU TINEAnii pârguiți și scurși, depănați din ghemul viețiiîmpărțit-am împreună, ani frumoși ai tinerețiiA fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau seninDar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin...De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noiCând plecat-am împreună să luptăm în viață
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este ninsăDe anii ce-au trecut doar cu povară,Dar veșnică
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudăVoind ca binele din lume să-l lași nouă.Măicuță sfântă, aripă de cerHodină-ți oasele robite într-o viață,Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fierCărând cu poala soarele din ceață.Ești ghem de om, micuță și plăpândăDar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă... XVI. PATRIOȚI DIN FAȘĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. PATRIOȚI DIN FAȘĂ Învățați copiii
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
mierea. De-ar mai putea măcar să mai respire, Când îi apasă ura și cu fierea, Dar li se scurge-ncet toată puterea Și li se taie ultimele fire. Iar când se schimbă zilele și anii Și fiecare se destramă-n ghemuri, Ne adumbresc și brazii și castanii, Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri, Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: STINGHER / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
STINGHER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382862_a_384191]
-
umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul Unei corăbii pe valuri. Când va asfinți bine, desigur, Și balaurul își va da sfârșitul Și-i va înghiți întunericul Trupul înmormântat în noapte. Dimineața când se vor ivi zorile Dacă
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Și s-a răsucit ca o frânghie Pe un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul ... Citește mai mult Când a lovit Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a lunii.Dar deși rănit de moarteBalaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăși s-a răsucit ca o frânghiePe un ghem de umbrăși a clătinat planetaPrecum furtuna pântecul... X. IMNUL ÎNVIERII, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Din sfinți părinți sau din părinți lumești Tot se mai nasc copii cuminți Să’mbrace straiele duhovnicești Să
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
coana preoteasă, prinsă-n jocul copiilor, care se întreceau s-o facă să râdă. Mai pe urmă, după vreo două săptămâni, când termina cu predatul și verificarea cunoștințelor, fire practică, se așeza la catedră, își scotea dintr-o sacoșă niște gheme și andrele și începea să împletească pulovere, mănuși, ciorapi. Spunea că sunt pentru soldații de pe front. Iar copiilor, ca să nu se plictisească și să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii, voi știți să spuneți povești? - Daa! - Cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
au început să râdă. - Dacă ți l-a spus nea Mitică, sigur este cu bâzdâgănii! - Nu-i cu bâzdâgănii, a insistat Dică. Doar că Neghiniță a lui nea Mitică este un șugubăț! Curioasă, coana preoteasă, care-și scosese din sacoșă ghemele și andrelele, îi spuse: - Hai, vino și povestește basmul cu Neghiniță cel șugubăț! Dică s-a dus la catedră și a început să povestească despre alt Neghiniță, deosebit de băiețelul cuminte, isteț și vrednic, trimis de Dumnezeu spre mângâierea bătrânilor.Acest
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-mprăștie prin decorul dragostei aducându-te pe o treaptă a destinului cuiva mai tot timpul iubirea oscilează prin curbe brăzdează aerul de multe ori se mai supără că răutatea și ipocrizia îi dau brânci dar ea este leacul lor iubire ghem de viață îți deșiri ața pe unde-apuci se rupe de multe ori dar tu o înnozi și-o pui la loc acolo pe unde treci Referință Bibliografică: drogul care te orbește / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917
DROGUL CARE TE ORBEŞTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383294_a_384623]
-
cu confidențialitate. S-a dus la ușă. Am să trimit doctorul. M-am uitat la bucata de hârtie. D.I. Fincham și-a băgat capul prin ușa rămasă deschisă. —A, și e Marks and Spencer, a spus. Costumul. Am făcut hârtia ghem și am aruncat-o prin cameră. După care m-am simțit vinovată. Am luat-o și am pus-o în buzunar. Doctorul a intrat. Mi-am ridicat mânecile și i-am întins mâna. — Am o toleranță ridicată, am spus. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele în „a“. Silabele scheunătoare ricoșau de tavanul de piatră și apoi o luau în sus pe scara de marmură de la intrarea principală. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asupra mea nici un ban, după cafea, deci, intrai în camera mamei și-i spusei că am nevoie de bani. Mama stătea în fotoliul de lângă fereastră, galbenă la față ca niciodată. Ținea pe genunchi niște fire de lână, încâlcite într-un ghem pestriț, și o cusătură, dar mâinile îi zăceau uitate în poală, în timp ce ochii ei bătrâni, apoși priveau fix spre colțul camerei. - Am nevoie de bani, dă-mi broșa s-o amanetez! Această broșa era pentru mama o amintire sfântă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcă o umbră mustăcioasă. Mik ia din nou acordul, apoi îl repetă foarte încet: am senzația că plutesc împreună cu întreaga încăpere. „Ei, acum ia spune ce-i aceea muzică“ șoptesc buzele mele. În gât, toată bucuria se strânge într-un ghem care saltă isteric. „Muzica este reprezentarea fonică a sentimentului mișcării și, în același timp, a mișcării sentimentului.“ Buzele mele repetă, șoptesc la nesfârșit aceste cuvinte. Inundat de fericire, pătrund în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului pe brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu se poate trezi. Simțea o amenințare fără margini, o ură copleșitoare venind dinspre ghemul acela de ceață. Nu-i era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu voia nimic altceva decât să-l ucidă. Își strânsese capul între umeri și privea în sus. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că... Oare cum spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]