1,669 matches
-
scapă de oprobriu în mentalitatea sătească. Oare ce merită activiștii culturali care se abandonează boicotului, închizînd înăbușitor ferestrele către largul simțirii unui popor, cum au modelat-o milenii de existență? Ce pot spune organizatorii de programe de la Radio România Cultural, ghemuiți în culpabila lor suficiență, timp de lungi săptămîni, cînd au suprimat arbitar orice emisiune aptă să abordeze, la nivel gîndit, responsabil, tezaurul de suflet al cărui nimb nu va înceta nicicînd să ne lumineze? Reluări și tot reluări, ceai fiert
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos ca un limbaj poetic ce s-a deprins cu libertinajul în părțile întunecate ale unui vagin înfocat de ce tremuri și te ghemuiești cu bărbia pe genunchi și nu te gândești că poezia aceasta ai fi putut să o scrii chiar tu ielele nebunele nu sunt fâțele din cluburi cu silicoane și cercel în buză dacă vrei sunt niște ozn-uri perverse surprinse de
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
ce ne lungea umbrele proiecându-le pe fîșia proaspăt arată. Timpul părea că se oprise în loc, iar spațiul se revărsase scurgîndu-se tăcut dintr-o parte a clepsidrei în alta; eram aici și dincolo, plecînd rămîneam pe loc; întorcîndu-ne, ne regăseam siluetele ghemuite în jurul focurilor pîlpîind tăcut în piața publică: tot ce era aici, se afla și dincolo schimbat într-o oarecare formă. Cine suntem noi, ne întrebam și rămînem cu întrebările în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și plenitudine. "Sunt contabilul senectuții mele" (în "Poem robust I"), proclamă autorul, nu de la masa de scris, ci: "Ghemuit lângă soba pâlpâind mediocru / fac scăderi și adunări mereu / adunări și scăderi". Nu-i e lesne să facă față la toate; în "Notiță (ianuarie)", Petre Stoica își împarte puținul avut cu ființe și mai în nevoie: "iarnă grea geroasă / câteva
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
scoată rufele pe sârmă printre cămăși una mai păstrează mirosul tău/ de carne crudă albă salivez pînă mi se lipește limba de calorifer/ îmi scobesc cu lingura uterul în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap/ în crupa asta tu te ghemuiești și-mi zgîrii pereții pînă la sînge/ interiorul grunjos e uns cu slănină apa și uleiul nu se amestecă/ tu te umfli ca o meduză printre porozitățile mărului meu coajă tare gust/ dulce-acrișor infinitele tale membre îmi caută inima pe
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
stă încolăcită pe mine ca o crustă de carne/ pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru/ și mă simt ca-n pojghița apoasă dintre pui și coaja de ou// (...)// trăiesc într-un creier ca o spiră neagră/ mă ghemuiesc aici ca un fetus în borcan/ din cînd în cînd ciocurile reci ale puilor ciugulindu-se pe spate/ unul cîte unul pînă la sînge și loviturile tot mai dese/ spintecîndu-mi țeasta// cu greu răzbat pînă la mine urletele voastre/ reproșurile
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
Livia desenează, prin urmare, cu voluptate masochistă și sadică deopotrivă, coșmaruri existențiale și suplicii de senzație (toate senzațiile dor cumplit), dar în linii atît de îngroșate încît sare peste marginea de autenticitate și dă în paradă de lugubre și grotești: „ghemuiți sub plăpumi strînși umăr lîngă umăr/ în acest ghetou nesfîrșit al zilei și al nopții/unde din timp în timp o rază de soare/ rătăcește ca un glonț în desiș/ nici soarele nu mai poate fi găsit/ nici bătrînii nu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
sînge linguri cu care guști abisurile binecuvîntări vesele cum bilete de teatru sirene care ies din valul paginii abia citite și cîte alte minuni ce nu s-au mai putut ivi. Stai Stai dimineața și seara și din nou dimineața ghemuit cum un telefon o vecină vorbind despre bluze hipotensoare și iepuri plușați radioul vorbind despre alegeri transatlantice pedofili un acordeon vorbind despre nimic stai dimineața și seara și din nou dimineața ghemuit cum un telefon stai așa cum ai stat toată
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
Stai dimineața și seara și din nou dimineața ghemuit cum un telefon o vecină vorbind despre bluze hipotensoare și iepuri plușați radioul vorbind despre alegeri transatlantice pedofili un acordeon vorbind despre nimic stai dimineața și seara și din nou dimineața ghemuit cum un telefon stai așa cum ai stat toată viața. Despre real Realul e mereu incomplet mereu îi lipsește cîte ceva ba un nasture ba o vrabie ba un tren ba un deget ba un arbust ba un ziar e-asemeni
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
Vâjâit în urechi, o plasă lăptoasă pe ochi, panică... Un fel de gheară uriașă în inimă, însoțită de gheruțe mai mici, câte una pentru fiecare celulă a corpului. Și, brusc, n-am mai știut cine și unde sunt. M-am ghemuit lângă bancă, cu mâinile la urechi, și am închis ochii, ca să mă pitesc în întuneric. - Vă simțiți bine? Am deschis ochii. Un bărbat mă privea cu îngrijorare. Am luat și mâinile de la urechi. Vâjâitul se oprise. - Pot să vă ajut
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
doua oară, ceea ce ar însemna că, în 2-3 ani o să fiu “pa”. Prima oară a fost acum aproape un an, la ziua Liviei, în timp ce i se cânta “Mulți ani trăiască”. Brusc, n-am mai recunoscut pe nimeni și m-am ghemuit speriată după canapea. M-a scos Dan de acolo și am reușit să-i păcălesc pe toți că eram beată. Ba chiar am ajuns beată de-adevăratelea în mai puțin de juma’ de oră, turnând în mine, fără să mă
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
căci el nu o mai auzise până atunci. Beldie știa să spună Tatăl Nostru, așa cum avea să facă și în acea seară. Beldie era obișnuit să doarmă pe oriunde se nimerea, prin căpițe de fân sau șire de paie, sau ghemuit pe băncile sălilor de așteptare din gară. Nici nu a știut când a trecut noaptea! Dimineața Grapă l-a trezit scuturându-l ușor de umăr, la care Beldie a sărit drept în picioare crezând că e miliția! Grapă i-a
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
spre casă. Mergeau îmbrățișați sub clar de lună, fascinați de strălucirea stelelor. Când trecură prin dreptul gospodăriei vrăjitoarei auziră un hodorogit prin podul casei, mieunat de mâțe, apoi un râs sinistru. Inima femeii se făcu cât un purice și se ghemui la pieptul bărbatului. Acesta o strânse protector în brațe și o sărută pe frunte. Prin dreptul curții Buhei brusc în spatele lor auziră o bufniță umflându-se în pene căreia îi răspunse un huhurez în depărtări. Dintr-un salcâm, țipătul cucuvelei
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său. Nici nu priveai să vezi cât a putut să-ți dea, urmăreai doar lumea cum trecea
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
de ușa casei te sprijini cu fruntea precum melcul pe frunza de brustur oftezi adânc și intri smulgându-ți cu grabă veșmântul de nessus sfâșii sandale încrustate-n pielea tălpilor ce-ți ard ca lovite de cnut și-apoi te ghemuiești cu ochii-nchiși sub duș să nu cumva să vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de tine un timp până când susurul apei iar crește ca un ecou al inimii șoptindu-ți despre
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
frustrare personală și și-a găsit refugiul în chingile lui Bacchus. Magdalena încă se gândea la trecutul ei, adună cioburile farfuriei sparte și spuse: .-Sper că de astă dată voi face un băiat!...după care cu lacrimi în ochi se ghemuii în pat și adormii printre sughițuri. Cele nouă luni au trecut greu, ea muncind cot la cot cu soțul ei pentru a satisface nevoile familiei. Ziua cea mare a sosit, durerile au îngenuncheat-o, urlând de durere cere ajutor Iustinei
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
cu putere din seva groasă și hrănitoare a sânului mamei. Un copil minunat, la fel ca fetele pe care le avea acasă. După timpul acordat alăptării asistenta-i luă copilul de la sân, iar ea rămase cu măinile goale și se ghemuii în patul rece de spital cu gândul la soțul ei pe care-l aștepta neștiind cum va reacționa la aflarea veștii. Noaptea și-a tras cortina peste sufletul ei obosit, iar somnul a venit dar nu a poposit pe genele
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată. El o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți!...și pleacă din nou către cărciumă. Magdalena rămâne tristă și golită de suflare, se ghemuiește-ntr-un colț pe patul din capătul chilerului, o cămăruță unde dormeau cele două fete, frigul o pătrunde și trage cu o mână cerga groasă peste picioare, închide ochii și încearcă să adoarmă. În același timp fetele smotoceau un pisoi
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
despre el însuși. Dureroasa perioadă a fost „spălată “ de apele Dunării, Mihai Vișoiu alegând Galațiul drept loc de popas în peregrinările care aveau să îi inspire prozele scrise ori nescrise încă, dar și pe cele infinit mai multe nerostite, ținute ghemuite în gând până când se vor pârgui și vor crește. Este vremea tinereții, vârtejul vieții, un vârtej din care Mihai Vișoiu a ieșit triumfător nu numai ca om, dar și ca scriitor, condeiul său pornind a pune pe hârtie câte ceva din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i! Sărbători fericite! -Dar nu trebuie să plătesc nimic? -Nu! Am închis ușa și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară, au ajuns cei de la Fan Curier. Nu mică mi-a fost surpriza: patru perechi de ciorapi colorați...două roșii și două mov
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
oala să mulgă vaca. Neghiniță... după ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala între picioare. Neghiniță s-a așezat pe buza oalei. În timp ce preoteasa mulgea vaca, el holba ochii între picioarele preotesei, care stătea ghemuită pe scăunel. A început să chicotească și să strige: “Coană preoteasă, uite păsărica! S-a uitat preoteasa în salcâmii de alături...nicio păsărică. A continuat să mulgă, dar Neghiniță iar: ”coană preoteasă, uite păsărica!” Vă închipuiți hohotele de râs ale
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante Își cobora arma Încetișor. Era, Într-adevăr, dânsul, același zdrențăros peste care dăduse În Palatul priorilor. Omul cu soarta. Între timp, celelalte creaturi Își opriseră Înaintarea, ca și când și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui, și se ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]