688 matches
-
parc jigărit; în stînga - o cîrciumă numită "La mielu care pierde rata". Pe cîteva peroane subțiri oamenii așteaptă autobuze cu numere ciudate și aspect istoric. Mai sunt diverse chioșcuri, un mini-magazin alimentar, un punct de cumpărare a biletelor și o gheretă colorată în galben și roși care servește drept dispecerat. Blocurile din fundal, foarte înalte, sprijină cerul. E un început de primăvară leneș ca o pisică bătrînă. Mașinile trec necontenit în sus și-n jos. Miroase puternic a fum. Aerul are
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
meditații scuturate cu grijă de praful autobiografic. „In mijlocul orașului, în dreptul celei mai frecventate răscruci, în uruitul tramvaielor și al mașinilor, în forfota continuă a miilor de trecători atît de diferiți unii de alții, aș vrea să-mi instalez o gheretă cu ferestre spre toate direcțiile". Ion Ianoși - Thomas Mann. Temă cu variațiuni, Editura Trei, București, 2003, 416 pag. Alexandru Vona - Esmeralda, Editura Biblioteca Apostrof, Colecția "Scrinul negru", Cluj-Napoca, 2003, 112 pag.
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
mai poate fi văzută în ansamblu, fiindcă "pedestrașul modern defilează pe cărări înguste, ocolește Ťobiectele de mobilier urbanť din ce în ce mai voluminoase, mai opace și agresive. într-un loc și așa strâmt ai cea mai diversă ofertă de pavilioane, chioșcuri, edicule, butici, gherete, refugii și șoproane, vopsite strident, variații pe tema hulitei asocieri între sticlă, tablă de fier și plastic, toate plasate în mijlocul drumului. Toate generatoare de funcții - descărcare de marfă, depozitare, reclamă. Toate pe socoteala aleilor pentru oameni. Sunt rare locurile pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
cavaleri ai apocalipsei de carton se află imaginea mărită a pieței centrale a orașului, oferind puncte de reper pentru plasarea în timp și spațiu a acțiunii eroice, dar invizibile a lui Mănescu - Miles Gloriosus, asaltat de securiști și refugiat în ghereta paznicului de primărie plecat să-și cumpere brad de Crăciun. Corneliu Porumboiu posedă o admirabilă artă a contrapunctului, unul este dat de intervenția unei femei care și-a pierdut fiul la revoluție la Otopeni și care le amintește invitaților și
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Cafturi ca în Vestul Sălbatic, pe coridoare în sălile de clasă și în curțile școlilor. Cataloage furate, laboratoare devastate, greve peste greve, tineri analfabeți, dascăli semidocți, brutali, pedofili, universități (particulare) sub asediu, altele (particulare sau/și de stat) deschise în gherete preistorice, în cătune fără gară, iar altele (de stat) transformate în fabrici de diplome. Ingineri, subingineri, mecanici auto, femei de servici, agricultori Ťrecalificațiť pentru munca didactică. Amoruri (...) între maeștrii și discipolii lor (...). Nebunie, sărăcie, indiferență, mizerie, isterie, derută și, nu
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
rece, un Kurtos Kalac aburind, sau - de ce nu? - o tăvița de carton îmbibata în ulei, dar doldora de hamsii prăjite, Eforie Sud-style", remarcă Raiden, adăugând că "profesioniștii în organizarea evenimentului au avut grijă să lase la vedere, în spatele și lateralele gheretelor, toate resturile și gunoaiele. Așa da organizare!". În concluzia recenziei, bloggerul a precizat că, niciodată în istorie, zona statuilor de la Universitate "nu a reprezentat loc de bâlci, ci doar loc de promenada și - mai rar - de adunări populare cu caracter
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
și mă salută. Ca la noi la țară, dar țara lor e ca și pe altă planetă față de decorul rural ce domină trei sferturi din România, casele joase de paiantă sau calupi de BCA, cu garduri de șipcă și privată- gheretă de scânduri în fundul curții... Weilimdorful (satul Weilim), în care ajungi coborând patru kilometri pe culmea Solitudestrasse, e un fel de Sinaia extinsă și amplificată urbanistic, cu metrou subteran și de suprafață, autobuze cu orar afișat în fiecare stație respectat la
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
la etaj, iar autobuzul oprește instant și pornește tot la fel. Practic nu ai timp să cobori și astfel ratezi obiectivul. Și pentru bucureșteni este bulversant, pentru că autobuzul turistic are stații diferite față de cele obișnuite. Am încercat să întreb la gheretele RATB care sunt stațiile de unde pot lua autobuzul turistic, dar indicațiile nu fac altceva decât să te rătăcească. Prima dată am încercat la Piața Romană, unde autobuzul are stație în mod oficial. Din punctul de vedere al angajaților RATB, autobuzul
Cu autobuzul supraetajat prin Bucureşti. Trei ore de admirat Capitala altfel () [Corola-journal/Journalistic/69336_a_70661]
-
să te prezenți, disciplinat, la Ambasada Regatului Unit. Acțiunea se desfășura cam pe durata a două zile. Veneai seara în Capitală, te aciuai pe la rude/prieteni/hoteluri, iar a doua zi, la crăpatul zorilor (5.00 a.m.), te înființai la ghereta polițistului din fața reprezentanței diplomatice regale. Domnul somnolent îți dădea un număr de ordine și îți spunea să revii în jur de 7.30 a.m. Abia către 8.00, un lucrător (român) din Ambasadă - arogant și nepoliticos - striga lista solicitanților (infernal
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesubtul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesubt... în aceeași clipă, mă gândisem că
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesubtul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesubt... în aceeași clipă, mă gândisem că poate și
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
se aflau în urma noastră la coadă trecuseră cu toții dincolo. Numai pe noi ne lăsaseră să așteptăm. Într-o germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni numaidecât, adresându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
să se facă în viitor, o fetiță a răspuns pe loc: Scafandrul!... Și a motiva de ce. Fiindcă ei, practic (spunea la fiece frază practic) îi place să vadă și alte lumi... Paznicul taberei nu se arată. Fumează de zor în ghereta lui. Seara se lasă, marea se umflă, țărmul este pustiu, departe de Mamaia clipește inundată de lumini... Tarzan, câinele taberei a rămas singur pe plajă. Tarzan și un caterpilar. Mașina netezește ceasurile solare, castelele, toate zidirile copilărești... Plaja va rămâne
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
și să cunoască... Nimic nu te apropie mai mult de locul unde te-ai născut, decât depărtarea și adâncimea explorărilor... Peste câteva minute vom ajunge, prin voia întâmplării, în dreptul menajeriei de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
Peste câteva minute vom ajunge, prin voia întâmplării, în dreptul menajeriei de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc triste, melancolice. Una își mănâncă absorbită părul, fir cu fir, cu o infernală
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
la începutul secolului 21 să împlinească o dragoste exemplară, frustrantă și nefericită de la sfîrșitul secolului 19? Nu e cumva naratorul acestei scandaloase povești cititorul care-l vrea pe Eminescu fericit? A se citi și dincolo de scena de amor consumată în ghereta portarului. Mihail Gălățanu, Strada Plantelor, Editura ALLFA, 2001, 126 pag., f.p.
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Popa următorul pasaj: M-am împrietenit cu unul din cei trei studenți, cu care discutam în limba franceză, pentru a nu o uita de tot(...) Colonia noastră, pe lângă gardul principal dublu, din sârmă ghimpată, care împrejmuia conturul lagărului, însoțit de gheretele soldaților ce păzeau zi și noapte, mai avea un gard simplu, de sârmă ghimpată în jurul fiecărei barăci, pentru a opri legătura oamenilor din brigăzi diferi-te(...) Prin 1951 a evadat un dobrogean, ascunzându-se într-un vagon cu pământ. L-
Agenda2006-11-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284862_a_286191]
-
obține contravaloarea unei sticle de votcă românească. I-a vândut până la urmă unui inginer, mare amator de poeți și de poezie, care a oferit fără să se târguie prețul solicitat de tenacele negustor fiindcă-l cunoștea. Noi stăteam în spatele unei gherete, jenați și pudici, privindu-l ca pe un străin, lucru care l-a iritat pe nonșalantul sonetist, obligându-l să ne apostrofeze de la distantă: „Hai, măi găinarilor, că altfel plec și consum venitul de aici de unul singur!” Al doilea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vopsit roșu-morcoviu, dar cu aspect, totuși, uman și de femelă, se repede, răcnindu-și soprano furia, în cârdul ca de gazele al unor puștani de zece-treisprezece ani, care se joacă de-a războiul și de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul feței apoplectic și după răcnete, hipopotama în fustă
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cât brațul, de biserica romanică postată în piața centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite stângaci și febril în piatra silită să îndure. As
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite stângaci și febril în piatra silită să îndure. As filhas do Mondego a morte escura Longo tempo
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
a fost dintre puținii studenți care au colaborat la "Gândirea" lui Nichifor Crainic, a prestat această slujba timp de 12 ani; venea sâmbătă seara la Tg. Mureș, la familie și se întorcea la Copsa Mică lunea, locuia acolo, într-o ghereta. După o perioadă de oarecare destindere, a putut locui la Tg. Mureș dar n-a putut nici acum să ocupe post de profesor, conform studiilor; a fost angajat ca secretar al Societății medicale, adică tot ceva fără legătură cu preocupările
Mărturie despre trei destine literare by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/17646_a_18971]
-
să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și umerii în mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din traistă și-i arătă secerile. Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
suficientă pentru serviciul interior al unui ministru și angajă un fecior cu vestă vărgată, detașând subreta la secțiunea feminină a casei. Pomponescu dorea ca sergentul să nu stea în chip aparent la poarta lui, madam Pomponescu ceru pentru el o gheretă specială. Pomponescu avea impresia, când se întorcea acasă, de a intra într-o instituție publică, și se simțea foarte stânjenit de salutul sergentului. Madam Pomponescu făcu unele modificări de mobilier în anticameră, puse pe un perete un portret în ulei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Oamenii care așteptau erau de toate vîrstele, prost îmbrăcați și îcu excepția cîtorva copii care se jucau printre bănci) arătau cu toții amorțiți de plictiseală. Uneori se auzea cîte o voce strigînd: „Will Jones“ - sau vreun alt nume - „Du-te la ghereta patruzeci și nouă“, și unul dintre noi se ducea la ghișeu, dar se întîmpla atît de rar, că am încetat să mai fiu atent. Ochii mi se pironeau întruna pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]