684 matches
-
nociv și să îmi încarc “bateriile”.În lungul plajei, asemeni ciupercilor după ploaie, sunt risipiteo sumedenie de hoteluri și restaurante. În unele găsim luxul renumitele plaje ale lumii, altele sunt mai modeste: după buzunarul și dorințele fiecăruia.O mulțime de gherete își expun marfa: articole de îmbrăcăminte și suveniruri de tot felul (elefanți sau alte statuete de lemn, tablouri pe pânză sau renumitele Batiks-uri ce redau scene ale învățăturilor lui Buddha, bijuterii mai mult sau mai puțin valoroase).Pentru cei cărora
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
când magazinul meu face, pe puțin, patru, sau chiar cinci sute? --Ai înnebunit? s-a înfuriat Mototolea, care nu se aștepta la o asemenea ripostă în urma ofertei sale. Vrei să-ți evaluez centimă cu centimă tot ce ai băgat în ghereta asta? Mă crezi tâmpit? Crezi că nu mi-am dat seama că ai cheltuit cu ea maxim zece milioane? Na, cinșpe cu inflația. --Și mărfurile? țipă Nae. --Scârț, mărfuri! Poftim, încă zece! Deși, nu mă interesează. Poți să ți le
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
încă zece, cifră rotundă. Că, dacă îți fac inventarul, nuș’ dacă ai de patru, hai, cinci milioane. --Mă jignești, nea... mă jignești! Dacă am spus că nu te pricepi la comerț, chiar nu te pricepi. Păi, dumneata cumperi aici o gheretă de paznic pe câmpia Bărăganului? Aici cumperi altceva și observ că nu-ți dai seama. --Ce? întrebă Mototolea, derutat și surprins că Nae iar îl lovește sub centură. --Vad comercial, nea Moto, vad comercial! a rânjit batjocoritor Nae. Așa-i
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
ce s-a schimbat. Luni. Grevă în sistemul sanitar. Reușesc să cad și să îmi rănesc mâna stângă. Merg la Spitalul de Ortopedie Foișor. Intru în curte. Liniște și întuneric. Paznicii (de la o firmă privată), își mâncau cuminți ciorba în gheretă. La urgențe, doamna de la recepție îmi ia buletinul. Vine doctorul de gardă. Trebuie să fac o radiografie. Nu e ruptă, dar trebuie să stau două săptămâni cu mâna imobilizată. Haideți să v-o prindă. Un domn amabil îmi atârnă mâna
Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva după Colectiv și timp de o săptămână am făcut un experiment. Ce am înțeles la capătul lui () [Corola-blog/BlogPost/337940_a_339269]
-
cu pijamale, care te îmbie la odihnă. Viața e, însă, în altă parte: dincolo de linia bulevardului, pe străduțe. Silviu Munteanu, regizorul filmului, ne poartă prin fosta și actuala lume a străzii Ilioara, dinspre Theodor Pallady. În clădirea asta scundă tip gheretă unde-i școala auto a fost cârciuma „Adio, mamă”, unde cântau lăutari și se servea ciorbă proastă. Mai încolo, unde-s service-urile auto, e o casă din vremea lui Alexandru Ipsilanti, unde se pare că erau aduși pușcăriași de la
Cântec pentru Balta Albă () [Corola-blog/BlogPost/337894_a_339223]
-
ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
vedere era interesantă, pentru că ne dădea posibilitatea să cunoaștem câte ceva din viețile unor oameni din țări și culturi diferite. Îmi aduc aminte de o dimineață înnourata de septembrie, ploua puțin nu eram aglomerat de camioane la poartă, așa că stăteam în ghereta. Cînd apăru în fața mea o femeie de origine spaniolă, îmbrăcată într-o uniformă de la o firmă de curățenie. Avea în jur de 45-52 de ani purta ochelari, mi-a atras atenția expresia fetei ei marcată de o profundă tristețe și
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
origine spaniolă, îmbrăcată într-o uniformă de la o firmă de curățenie. Avea în jur de 45-52 de ani purta ochelari, mi-a atras atenția expresia fetei ei marcată de o profundă tristețe și suferința. Îmi ceru permisiunea să intre în ghereta la mine, pana îi vor aduce cheile ca să poată face curățenie la birouri, după un scurt schimb de cuvinte începu să-mi spună durerea din sufletul ei. ,,Tatăl meu a murit de o boală gravă, bărbatul meu este bolnav, mama
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
patriarhalitate se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii. Acesta umbră din tristețea imensității provinciale cezaro-craiesti strică vioiciunea verdelui peisaj cu care copilul Eminescu venise de acasă. În această năvălire de
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
clipă fugară m-a purtat un moment în lumea copilăriei, când Dumnezeu putea umbla încă printre oameni.” (Ernest Bernea, Colind-Lumini în Necunoscut. Ed. Timpul, Iași, 2000) Călăii temniceri, cu zăngănelele lor brute și-au sumețit teroarea pe crenelele zidurilor în gheretele încremenite de ură, au prăvălit bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de tablă, să nu se vadă Îngerii
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
primele semne de înserare apărură, se hotărî. Pașii i se îndreptară spre o tarabă de tir. Apropiindu-se, privea spre sine, amintindu-și ce răsplăți căpătase cândva. Doar fusese un bun ochitor mereu! Acum, oare, ce va fi?! Ajuns în fața gheretei, se minună. Pe fundal se oferea cătării un desen cam chinuit, ce voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
pus pe fugă de stăpânul tarabei, îi strigă în frânturi stridente că un ochitor care trăsese în piciorul țintei rămăsese șchiop, iar altul care ochise gura, amuțise de-a binelea. Și tot așa... Țigănușul se pierdu în mulțime, iar stăpânul gheretei se-ntoarse spre el și, cu o privire neguroasă, îl îndemnă să-și încarce pușca, spunându-i că e ultimul mușteriu și că ar fi cazul să se grăbească. Asta și făcu. Ochi, ezitând să aleagă între figurinele dizgrațioase ce
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
îmi revin în memorie, cu o acuratețe deosebită. Chiar la intrare, pe partea dreaptă, fusese un chioșca al ICS „Alimentara”, unde se putea bea un suc, o cafea sau se puteau cumpăra țigări ori diverse dulciuri, specifice acelei perioade. Mica gheretă aparținând Intreprinderii Comerțului de Stat a supraviațuit până târziu spre finele secolului XX, când a căzut victimă valului de privatizări. În ton cu vremurile noi, a dobândit mai întâi un nume pe măsură. I s-a spus „Rainbow”, adică „Curcubeu
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
a rămas doar amintirea. Celebra lui trambulină se degradează lângă un bazin înconjurat de bălării pe care amatori de graffiti n-au ezitat să-și lase amprenta. Aceasta este succinta poveste a „băii” clujene. În esență, strandul a împărtășit soarta gheretei alimentare de la intrarea parcului dinspre Teatrul Maghiar. A căzut și el pradă „privatizărilor strategice” și, probabil - într-un viitor nu prea îndepărtat - va dispărea definitiv din peisajul parcului, locul său fiind luat în cele din urmă de cine știe ce nouă apariție
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
grajd și găsea mici nereguli. Auzise și de prietenia lui Suman cu fata lui nea Ilie pe care o cunoștea destul de bine. Într-o seară după un astfel de control după ce îl certase pe Suman, acesta s-a retras în ghereta paznicului unde plângea când l-a găsit Cocuța. Auzise deja de comportamentul ajutorului Palade, dar a considerat că era cumva îndreptățit să facă unele observații. În seara următoare Palade a făcut în așa fel încât să o întâlnească pe Cocuța
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra gheretei de la intrare se poate citi: „Adresați-vă majordomului”. Dacă la nivelul sumei sociale ei pot fi luați drept cifre, atunci este vorba despre unități. Pentru parveniții acestei clase, viața se reduce la titlul de baron, iar eleganța, la un lacheu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest infern, vizitatorul nu se gîndește decît la victime, la miile de patrioți pentru care cl...direa a reprezentat, În cel mai bun caz, anticamera lag...rului de concentrare, dar cel mai frecvent anticamera morții. Pe zidurile culoarelor și În gheretele de gard... sînt afișate fotografii și documente ce le permit vizitatorilor s... atribuie ororii chipuri și cifre. 456 000 de persoane (adic... o treime din populația adult... a Lituaniei) au fost arestate, Întemnițate, deportate sau executate Între 1940 și 1958
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
sau te-ai făcut în închisoare?”. „Sunt medic de afară.” „Ei, dacă ești medic de afară, ia vino încoace” (ca toți ofițerii din vremea aceea, era un analfabet, mulți dintre ei făceau alfabetizarea). M-a luat cu el într-o gheretă și m-a rugat să-l consult. Avea o hernie supraombilicală. I-am explicat ce este și că trebuie să se opereze... „Bă, da’ nu mor?” I-am explicat pe înțelesul lui ce este și cum se tratează această boală
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ești plătit din bugetul public, ochiul nu vede și gura tace. Alcoolismul se dă gratuit în spectacol, ca într-o frescă tristă zugrăvită de Sadoveanu. Prin librării, hârtia de carte suportă orice elucubrație și nimeni nu se împotrivește. Pe străzi, gheretele abundă cu pornografie. Într-o țară de mucava, jurămintele scrise se șterg cu cotul. Totul pare să fie de cumpărat. Sub mareea nihilistă a culturii de consum, vlăstarele patriei au decis: ceea ce nu se vinde nici nu există. „Domnul din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre aceste două organe independente. De aceea, balena vede desigur o imagine distinctă într-o parte. și o altă imagine distinctă în cealaltă parte, între ele căscîndu-se un hău negru. S-ar putea spune că omul contemplă lumea dintr-o gheretă cu două geamuri unite într-o singură fereastră, pe cînd la balena aceste două geamuri sînt fixate separat, alcătuind două ferestre distincte, care, îngustează considerabil cîmpul vizual. Această particularitate a ochilor balenei este un factor de care vînătorii de balene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de peste șaizeci de ani în dulgherul nostru. Tocmai lucrul acela inexplicabil, acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
I-am văzut împreună pe cineast și pe intelectual, puțin la o parte de ceilalți. Un crâmpei de frază din conversația lor a răzbătut până la mine, prin vacarmul din jur: „ ...mâine vei avea deja hârtia de la Jean-Luc, iar joi...“ În ghereta paznicului, televizorul clipea, transmițând ultimele minute ale unui meci. În picioare, în pragul ușii, omul avea un aer obosit și încă marcat de emoția spectacolului. „Patru la unu! N-am mai văzut așa ceva...“, exclamă el, remarcând privirea mea îndreptată spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ce te ducea cu gândul la o stropitoare. Am apăsat pe butonul soneriei. Omul s-a întors, a scos aparatul din priză lăsându-l în portbagaj și, în loc să vină către mine, ceea ce mi se părea firesc, se îndreptă spre o gheretă din cărămidă de culoare deschisă, care străjuia grilajul și aproape că dispărea sub frunzele unei plante agățătoare. I-am auzit vocea lângă ureche, la interfon, și am observat tot atunci ochiul negru și plat al camerei de luat vederi care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
astfel de nume și în acel loc, l-am recunoscut pe Iuri. Se îndreptă spre grilaj, îl apucă pe copil, îl desprinse de bare, în ciuda protestelor. Omul cel pătrat, cu cămașă albă, cu mâneci scurte (paznic? bodyguard? grădinar?), ieși din gheretă și începu să-i repete informațiile primite, stâlcindu-mi numele, încercând să acopere chirăielile copilului. Dar Vinner îmi vorbea deja în rusește și mă invita să intru pe poarta de lângă gheretă. — Îmi pare cu adevărat rău, dar azi îi duc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]