707 matches
-
Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret este cu mult mai frisonant. Chiar dacă nu-și face intrarea cu atîta pompă și emfază, toamna poate fi simțită ca o teribilă amenințare. E
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vîrfuri. E de Înțeles deci că pînă și melcii, campionii mișcării silențioase, Își iau măsuri de precauție și merg cu grijă doar pe vîrful șenilelor. E singurul lor gest de surprindere, pentru că oricum nu-și pot exprima sonor neliniștea. cad ghinde - melcii pe vîrful tălpilor Iar cei ce simt iminența căderii cortinei, deși ar avea cum să-și exprime vocal Îngrijorarea, reduși Într-un fel la tăcere, tresar la fiecare pocnet de ghindă. Intersecție galbenul toamnei - la răscruce blocată toată suflarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
oricum nu-și pot exprima sonor neliniștea. cad ghinde - melcii pe vîrful tălpilor Iar cei ce simt iminența căderii cortinei, deși ar avea cum să-și exprime vocal Îngrijorarea, reduși Într-un fel la tăcere, tresar la fiecare pocnet de ghindă. Intersecție galbenul toamnei - la răscruce blocată toată suflarea Două lucruri sînt ilustrate extrem de clar În acest poem: structura alegorică a haiku-ului și tehnica ghicitorii folosită În acest caz. Pentru a dezlega șarada și a găsi un prim mod de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Paștelui și nu al Crăciunului. Tămîind nu mai tremură - cad legănat tămîind străvechiul gorgan Ceea ce a constituit punctul de plecare al poemului a fost contemplarea frunzelor În cădere. Departe de a fi o cădere accelerată și zgomotoasă, ca aceea a ghindelor sau a castanelor, care te pot face să tresari cînd liniștea prea mare este curmată brusc, aceea a frunzele are o anume lentoare și un balans aparte care te duc cu gîndul la abandon. M-am gîndit deci la o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
iarbă, de un verde viu, este proaspătă și deasă, cresc flori și pomi care pot înflori, se înalță stejari, pini, cedri, crânguri de aluni și, apărând peștera de vânturile aspre ale mării, o perdea de tei. Pe jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc 158 acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
iarbă, de un verde viu, este proaspătă și deasă, cresc flori și pomi care pot înflori, se înalță stejari, pini, cedri, crânguri de aluni și, apărând peștera de vânturile aspre ale mării, o perdea de tei. Pe jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din latină a devenit che, chi în română, după ce a trecut prin stadiul cl’, păstrat în dialectele sud dunărene și în dacoromâna veche. Același lucru se poate spune despre grupul gl din latină: lat. glacia > rom. gheață, lat. glanda > rom. ghindă. Trebuie să reținem faptul că, în viața cuvintelor moștenite din latină, au funcționat anumite legi de transformări fonetice. De aceea, uneori putem avea un semn sigur că un cuvânt provine din latină sau nu. De exemplu, nu poate fi moștenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
graiuri. Cât privește sensul, înțelesul cuvintelor moștenite, constatăm o situație similară. Unele, ca rom. mamă, tată, ureche, a fugi, soare, sare nu prezintă nicio modificare de sens față de etimoanele lor latinești; despre acestea se va vorbi foarte puțin. Altele, ca ghindă, tare, pământ prezintă deosebiri de sens, sunt cazuri de cuvinte care au trecut prin diverse aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că este vorba de evoluții fonetice regulate, fie de evoluții fonetice neregulate sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
formale, pe seama magh. gond „grijă”, deși semantic este mai apropiat de magh. szándek „gând, intenție”. Cuvântul este românesc, cu implicații în evoluția globală a limbii. Sensul de bază a fost cel de prindere, apucare, reținere, fiind exprimat de n. Românescul ghindă denumește fructul stejarului, care conținea hrana omului primitiv; gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ. Hand înseamnă „mână”, vgr. χανδάνω „apuc, conțin, țin”, lat. prae-hendo „apuc, prind”, de la care provine praeda „pradă”, alb. gjéndem „mă găsesc,mă aflu”. Cuvântul ghindă provine de la o formă ce conținea lichida l, ( cum arată lat. glans, dis, vgr. βάλανος, sl. želodĭ, alb. lénde „ghindă”. Lichida a fost sunetul de bază pentru multe derivate: lat. alo „a face să crească, a hrăni, a produce”, almus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
χανδάνω „apuc, conțin, țin”, lat. prae-hendo „apuc, prind”, de la care provine praeda „pradă”, alb. gjéndem „mă găsesc,mă aflu”. Cuvântul ghindă provine de la o formă ce conținea lichida l, ( cum arată lat. glans, dis, vgr. βάλανος, sl. želodĭ, alb. lénde „ghindă”. Lichida a fost sunetul de bază pentru multe derivate: lat. alo „a face să crească, a hrăni, a produce”, almus „hrănitor”, alica „specie de grâu cu un singur bob” (sp. alaga, rom. alac, magh. alakor), vgr. γάλα, γαλακτος „lapte, suc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
s-o aud conștient, răsună, pe plajă, muzica mării de hotar. Se sparg în ea valurile venite după ce au lins coasta Spaniei. Și ce de lucruri îmi sugerează cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile! Marți 5-7 Continui să mă gândesc la pasiențe, în istorie. Pasiența e jocul hazardului. Un bun matematician ar putea calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unui ac de bronz -, care îți sărea pentru o secundă în ochi, ca să dispară iar, vrând parcă, nerăbdătoare, să fie descoperită din nou, născând îndoiala dacă nu cumva dorința fusese cea care a vrut să vadă obiectul cunoscut într-o ghindă. Dar eu nu aveam ochi pentru metale, nici pentru fier, nici pentru bronz, și cel care sta de cele mai multe ori aplecat îndelung asupra propriei sale mâini era Armin; venea la mine după o cercetare atentă, înotând în cizmele mari și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avea de povestit și multe alte lucruri despre scroafe, vieri, purcei de lapte și valorificarea lor. Că acasă la el râmătoarele erau hrănite cu porumb, „cucuruz“, că în patria lui se plantaseră păduri de stejar special pentru hrănirea porcilor, că ghinda făcea carnea țeapănă și nu prea grasă, dar că învelișul de slănină al porcului nu era de disprețuit, motiv pentru care slănina de pe burtă și de la rinichi este topită în tigaie până se transformă în jumări și untură și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și cu bățul în fund care suferă în mod regulat de vaginită și chiar și după douăzeci și șapte de ani de căsătorie i se adresează soțului cu Domnule Clements. Ce-ar fi dac-aș spune doar că dintr-o ghindă micuță crește un stejar falnic? Nu e o exprimare grozavă? Discretă, dar în același timp simbolică? Care nu jignește pe nimeni, dar în egală măsură vă face să nu aveți nici un dubiu că Adam avea o erecție cu care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă parte a clădirii și-și dădea În cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergîndu-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tăceți?, mă Întrebă. - GÎndesc și eu, spusei. - La ce? - La nimic, doamnă Pavel. Ea Își frecă cu o bucățică de pluș lentilele groase ale ochelarilor, după care, punîndu-și-i din nou, exclamă: - Aaa! - Ce e?, Întrebai. - S-arată, iată, craiul de ghindă!... Ce noapte, domnule judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, În fundal, ca În adîncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiîntîlnită și niște porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
concomitentă cu trecerea la Tipografia "Miron Costin" ("provizoriu", pînă la procurarea uneia proprii), constă în introducerea unor "rubrici noi"17 și în atragerea unor noi "colaboratori permanenți". Între aceștia, se precizează, "adăogăm numele d-lor N. Quinez, C. Vraja, C. Ghindă, G. Zamfir, ŤSociabilulť etc." Lucrul s-a și întîmplat în parte 18. Într-adevăr, N. Quinezu și G. Ibrăileanu își încep acum colaborarea la "Noutatea", o colaborare scurtă, dat fiind că, precum am spus, ziarul își va înceta existența, fără
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
mai tîrziu, sînt găzduite foarte interesante scrisori ale actorului către colegul său ieșean Gh.Al. Cârje. 17 Apar într-adevăr rubricile: Zilnice, Săptămîna literară. Săptămîna dramatică, Săptămîna financiară etc. 18 Nu am depistat colaborări ale lui C.A. Teodoru (C. Ghindă) și ale lui Mihai Carp (G. Zamfir). E posibil ca ambii să fi folosit alte pseudonime. 19 În nr. 134, data menționată, p. 3. 20 În nr. 154, din 31 decembrie 1897, p. 1. 21 În același număr, 154, p.
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
și istoric e singurul element în adevăr românesc, ci la... românii "Romînului", la acea pătură superpusă de populație străină incapabilă de-a pricepe poporul nostru, incapabilă de a-l iubi. Barbarie și civilizație stau laolaltă în raportul în care stă ghinda stejarului cu rădăcinele, trunchiul, creșterea ulterioară. Semibarbaria e altceva, e o boală produsă prin mediu străin, decrepitudinea ce s-ar produce plantând un stejar la loc băltos și mlăștinos și supunându 'l la regimul salciei comune. Ei, nici salcia pom
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui Vodă (Mihai Viteazul) era denumită În epocă pâinea de mei, iar porecla voievodului era Mălai Vodă. Alături de mei, care constituia de fapt baza alimentației, erau legumele, fructele, ciupercile, ierburile, rădăcinile, fructele de pădure și nu rareori coaja de fag, ghinda, castanele și jirul. În acest fel se poate spune că Înaintea anului 1700 principala sursă de hidrocarbonate În alimentația populației spațiului românesc erau meiul și mai puțin grâul, secara și orzul, la care se asociau legumele și fructele. Revirimentul alimentației
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]