798 matches
-
medici, semnându-i condamnarea definitivă la desconsiderare. - Am să-ți tai sarafanul cu lama, hotărâse o fată, ca să fi și tu mai în ton cu moda! Câțiva colegi îi aruncaseră într-o pauză haina la gunoi, apoi jucaseră fotbal cu ghiozdanul ei. Se gândi la un moment dat să-i spună mamei, dar ce ar fi rezolvat înafara faptului că ar fi supărat-o și ea, mai mult decât divorțul, mutarea, serviciul și facturile fără număr. Cu diriginta nu avea curajul
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
prea distinsei noastre college, ajungând să ne facem fel și fel de gânduri în drum spre școală ca să găsim o modalitate să-i câștigăm interesul. Băieții, de la prima oră până la plecare, erau numai zâmbete și gesturi cavalerești: unul îi ducea ghiozdanul și era cea mai fericită zi din viața lui când îi revenea această onoare; altul ne imita când pe una când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
tragere de inimă, să nu spun că, în fiecare seară, mă rugam să se dărâme școala până la 15 septembrie. Plăcerea ultimelor zile de vară era stricată de grija că, într-o dimineață va trebui să îmbrac uniforma, să-mi iau ghiozdanul și să plec spre “Costeasca”, așezată cam la zece minute de mers pe jos. “Crescusem prea repede”, reptam singură și o invidiam pe Nuța, care, abia toamna viitoare, era acceptată cum nu împlinise încă șapte ani. Singurul care mă înțelegea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
sinea lor erau supărate pe mine că nu le dădeam posibilitatea să se joace sau cel puțin să o țină în brațe. Cu și mai mare tristețe, pe data de 14 septembrie, am asistat la ceremonialul de a-mi aranja ghiozdanul maron și ăsta din carton, pe care aveam să-l port agățat de spate. -Să ai grijă de abecedar, de aritmetică și de caiete! Să nu le murdărești și să nu-ți pierzi creioanele și guma! mi-a spus mami
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
din carton, pe care aveam să-l port agățat de spate. -Să ai grijă de abecedar, de aritmetică și de caiete! Să nu le murdărești și să nu-ți pierzi creioanele și guma! mi-a spus mami când a închis ghiozdanul, după care l-a pus pe scaun lângă ușă. A trecut de câteva ori fierul de călcat peste șortul alb și în seara aceea, în albia mare din lemn, m-a frecat mai să-mi rupă un rând de piele
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
a doua zi la școală cu sufletul mai ușurat și cu convingerea că îmi găsisem meseria care poate era cea mai grea. Când să ieșim pe ușă, mi-am adus aminte că nu o văzusem pe mami punându-mi în ghiozdan călimara cu cerneală, așa că m-am întors repede și fără să-i spun, am luat-o de pe masă și i-am dat drumul în ghiozdan, pe care mi l-am pus singură în spate, aranjându-mi volanele de la șorțuleț, să nu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
pe ușă, mi-am adus aminte că nu o văzusem pe mami punându-mi în ghiozdan călimara cu cerneală, așa că m-am întors repede și fără să-i spun, am luat-o de pe masă și i-am dat drumul în ghiozdan, pe care mi l-am pus singură în spate, aranjându-mi volanele de la șorțuleț, să nu se șifoneze. Curtea școlii era plină de părinți și de copii. Cred că părinții făceau mai multă gălăgie decât noi. Își vorbeau între ei, învârtindu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de noi, o luasem de bună și în loc să mergem fără zgomot, ne chinuiam toți să-i fim pe plac și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care, poate de emoție, sau poate că alergase în curte, era ud de transpirație și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
geloasă, o întrebase pe mami după ce a plecat:”Ce ruj o fi ăsta de i-a mai rămas pe buze după ce mi-a vopsit paharul?” Tot amintindu-mi de ea, mi-am strecurat mâna în bancă și mi-am desfăcut ghiozdanul. Într-o fracțiune de secundă mi-am simțit degetele ude după care, un firișor cald mi-a alunecat pe șortul alb și pe picioare. Am văzut negru, violet, galben, roșu, verde, ca în final, retină să-mi dea culoarea de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
mi-a alunecat pe șortul alb și pe picioare. Am văzut negru, violet, galben, roșu, verde, ca în final, retină să-mi dea culoarea de albastru. Era călimara de cerneală care, nefiind bine închisă, și-a pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
lacrimile cu mâna, uitând că degetele îmi erau pline de cerneală. De data aceasta lacrimile mele deveniseră și ele albastre, spre satisfacția clasei, care găsise un alt pretext să se miște și să facă gălăgie. Am ieșit din clasă cu ghiozdanul și cu învățătoarea, dar nu înainte să-mi arunc privirea și să memorez măcar un cap care râdea de mine. Remarcasem unul slab și negricios și o fată care, fiind înaltă, era spre fundul clasei cu niște mâțe de coade
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
toate direcțiile. La primul colț m-a predat unei femei de serviciu, care, în câteva minute mă frecă de zor cu aceeași pasiune cu care mă frecase și mami seara când îmi făcuse baie. M-am întors în clasă cu ghiozdanul ud, cu abecedarul umflat de câtă apă înghițise curățându-i petele și fără caiete, care acum zăcea în coșul din wc-ul fetelor. Până la sfârșitul zilei am fost numai ochi și urechi la ce vorbea învățătoarea, scăpasem ușor în prima zi
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
câinii! i-am spus când ieșeam din curtea școlii. Mami mă privea cu coada ochiului și zâmbea. Încurajată de tăcerea ei, i-am povestit totul, dar, îngrijorată de reacția ei, pentru că stricasem caietele și sorțul, care acum zăceau ude în ghiozdan și în plus mă făcusem de rușine, chiar de la prima oră de școală. -Ți se putea întâmpla și peste o săptămână și peste o lună, sau se putea întâmpla oricui. Principalul este că trebuie să fii atentă cu călimara și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
lecții, dar să nu-i pomenești că vreau să-mi citești. Ea nu știe că eu nu am fost la școală, mă înțelegi? mi-a spus cu voce înceată de frică să nu ne audă cineva secretul. Mi-am luat ghiozdanul și am intrat la noi. Mami mă aștepta, ca de obicei, ca și cum nimic nu se întâmplase. -Ce ai făcut, Bebe, la școală? m-a întrebat în timp ce mă ajuta să mă dezbrac. Mă uitam la ea bosumflată. Nu îndrăzneam să-i
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
tragere de inimă, să nu spun că, în fiecare seară, mă rugam să se dărâme școală până la 15 septembrie. Plăcerea ultimelor zile de vară era stricată de grija că, într-o dimineață va trebui să îmbrac uniformă, să-mi iau ghiozdanul și să plec spre “Costeasca”, așezată cam la zece minute de mers pe jos. “Crescusem prea repede”, reptam singură și o invidiam pe Nuța, care, abia toamnă viitoare, era acceptată cum nu împlinise încă șapte ani. Singurul care ma înțelegea
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
tragere de inimă, să nu spun că, în fiecare seară, mă rugam să se dărâme școală până la 15 septembrie. Plăcerea ultimelor zile de vară era stricată de grija că, într-o dimineață va trebui să îmbrac uniformă, să-mi iau ghiozdanul și să plec spre “Costeasca”, așezată cam la zece minute de mers pe jos.“ Crescusem prea repede”, reptam singură și o invidiam pe Nuța, care, abia toamnă viitoare, era acceptată cum nu împlinise încă șapte ani. Singurul care ma înțelegea
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pivniță calmă, dar nu înainte de ai promite, fără să fiu convinsă că a priceput, că voi trece și spre seară pe la el împreună cu tata-mare. În curte nu-mi bănuise nimeni locul absenței, așa că, mai grăbită ca niciodată, mi-am desfăcut ghiozdanul și m-am așezat la masă. Din ce mă grăbeam, penița nu mă asculta, spre disperarea mea. La sfârșit, când mami și-a aruncat privirrea pe caiet, mi-a declarat fără niciun drept de apel: -Rupi foaia și după ce îți
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
atâtea griji pe umerii ei aplecați de lipsuri și nenorociri. Băiatul alerga în jurul ei, ca un titirez. Mai lua câte o trântă, râdea ca de o ghidușie, apoi se ținea cu mâinile de fund până când uita de durere. Își așeza ghiozdanul să stea lipit de spatele lui firav, în timp ce mama îi scutură omătul de pe haine mustrându-l duios și, într-un fel, absentă. Copilul, parcă voind să-i facă în ciudă, nici n-a făcut bine doi pași, că iar i-
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
timp să plangă. Nu credea că i se întamplă cu adevărat.Tocmai ei! Și nici acum nu crede! Vasile este permanent cu ea, vorbește cu ea, se sfătuiesc împreună. Întreabă de Liviu cum învață, dacă i-a pus pachețel în ghiozdan, dacă l-a însoțit la școală, ce note a mai luat... I-a spus că băiatul îl așteaptă să-l ia la pescuit, are numai note de zece! Va veni negresit, el se va ține de promisiune. Mai are de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
nu are cum și, mai ales, nu are cu ce să se potrivească. Cu ce, cu nemunca, cu corupția, cu minciuna, cu lăudăroșenia, cu lipsa de demnitate și de coloană vertebrală, cu diplomele fabricate date de facultățile-fantomă (unele la „fără ghiozdan”). Cu ce să se potrivească, cu drogurile vândute la colț de stradă, cu furturile din conturi bancare de pe Internet, cu spoiala de cultură din viața artistică a țării, cu trupurile feminine despuiate de prin ziare sau de la televizor, cu manelele
TRAGETI PE DREAPTA, BĂTRÂNI! de ION C. HIRU în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358404_a_359733]
-
ține Din florile ce-au dispărut. Mi-e dor de tine ca de mine, Când țâța o cătam flămând Și gânguream printre suspine Că mare o să fiu curând. Mi-e dor să mă mai duc la școală, Cu uniformă și ghiozdan, Lucrarea scrisă s-o dau goală Ca să repet, barem, un an. Să zburd ca mânjii pe câmpie, Jucând miuța pe maidan; Atâta dor, fir-ar să fie, Nu știu de unde tot mai am! Aveam puțin și-aveam de toate; O
MI-E DOR DE TINE CA DE MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358703_a_360032]
-
bărcuțe aurite fac întreceri vâslind fericite. Să nu credeți că sunt scutite de școală ei aș, încă de dimineață se școală se spală pe ochi, pe mânuțe, iau mic dejun sănătos de aceea-s plinuțe. Își așează cărțile , caietele-n ghiozdan și pline de elan prin iarbă se dau de-a dura să nu le prindă căldură și ajung ,mare scofala iute la scoala. Au abecedar, ore de citire și ei da, aritmetică, care le place-n neștire. Adună ,scad, împart
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
știu, dar cred că mama a fost „vinovată” de acest act sublim. Școala primară pentru mine a început într-un mod destul de șocant pentru că, deși mi-am dorit mult să ajung ca frații mei, să port uniforma, să-mi fac ghiozdanul, să fiu și eu plină de importanță dimineața, deși somnoroasă cât încape, când mă amestecam printre ceilalți copii din cartier care porneau rânduri-rânduri către școală, având o fire destul de timidă, de sălbatică aș putea spune în ce privește orice regulament, orice lucru
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
ați luat astăzi la școală”. Dora zâmbi bucuroasă și imediat, începu să turuie despre ora de matematică și extemporalul la care se descurcase foarte bine, în timp ce Igor, pe fața căruia apăruse o expresie de aparentă nepăsare, își împinse cu piciorul ghiozdanul spre colțul patului și se întinse să tragă de coadă, pisica ce moțăia încolăcită pe preșul din apropierea sobei. Aceasta mieună prelung și într-un singur glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Știți cât de greu îi e unui băiat de nici 9 ani? Cât trebuie să care zilnic? Nu e vorba despre ghiozdanul burdușit cu pietre de moară, pe care-l trage voinicește în drumul lui spre școală, pe ăla poate să-l ridice, doar e aproape bărbat. Povara de așteptări pe care o duce pe umeri e mult mai greu de ridicat
Copiii nu trebuie lăsați liberi () [Corola-blog/BlogPost/338251_a_339580]