619 matches
-
jale uns Când cerșim iertări spășite, la păcatele din viață. Și-apoi doina cu aleanul, și-apoi dorul cu fiorul Nu Tu pusu-le-ai, Mărite, în cuvântul eminesc? Inimi toate să tresalte, însfințească-se cu dorul Când poeții vruți de tine, românește glăsuiesc. N-ai pe boltă un Luceafăr înroit cu alte stele Care-n noapte luminează nesfârșitul Tău ceresc? Și-apoi raiul fără margini, îmbuibat cu toate cele Nu e plin de noi românii, ce pe Tine te slăvesc? De-asta fă
RUGĂ PENTRU LIMBA ROMÂNĂ de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379357_a_380686]
-
îngerilor... La poarta îngerilor bate un fior de lună plină adânc ca o clepsidră uitată pe pervazul timp nevoia de schimbare din ființa de lumină se podidește-n forme de suflet heruvim O nouă paradigmă petală de timpan senin a glăsuit o vreme și iar rasună lin alternativ prin unde de timp și de lumini noi limbi de îngeresc tărâm lovesc cu grijă-n toaca vânt Silabe ca porunci și dogme ca portaluri învrednicesc puterea din Logosul deplin o lume blândă
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
unirea ființelor pământești cu cele cerești, adică împărtășirea lor din aceleași dumnezeiești daruri. Și împărtășirea aceasta are chip de Praznic, căci firea omenească poate, împreună cu puterile de sus, întru bucurie, cu una și aceeași voie, slava lui Dumnezeu a o glăsui.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, P.G. XC, 878 B. Cf. Filocalia lui Paisie Velicicovschi, Bibl. Acad. III, p. 414; Cf. Filocalia, trad. D. Stăniloae, vol.II, Sibiu-1948, p. 257) Crucea desființează zapisul osândirii, celei vechi înălțând Imnul Învierii. Înfiindu-se Crucii, lumea
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
îmi șoptești... Vânt călduț ce mă-nfioară: Doamne, ce frumoasă ești: Ca un dor ce-mi stăpânește toate visele de ieri, Sau un azi ce-mi împlinește nesfârșite primăveri.” Ieri ți-am căutat privirea: vis de lacrimă erai, Azi, iubitule, natura glăsuiește cu-al tău grai. Referință Bibliografică: IERI ȘI AZI / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2249, Anul VII, 26 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
IERI ȘI AZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381150_a_382479]
-
spirit de solidaritate, de deplină unitate, de înțelegere, de respect reciproc, și respect față de simbolurile și legile țării. Am simțit cum eu am crescut în ochii mei trăind momente deosebite într-o deosebit de caldă frățietate, o trăire în comun care glăsuia fără cuvinte: "suntem uniți, suntem umăr lâgă umăr, suntem țări, nimeni nu ne va învinge". Și nici nu este puțin lucru să trăiești ăntr-o stare de spirit de o mare forță, atotcuprinzătoare, pe care o simțeai până în straturile cele mai
SPIRITUL DE SOLIDARITATE CANADIAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374593_a_375922]
-
și atunci când nu mai sunt! Pentru această trăinicie s-a zidit din nemurire muzica folclorică. Orice zonă etnofolclorică are în oglinda melosului corespunzător elementele primordiale de identitate care pornesc de la locurile natale. De aceea, în orice parte de țară ar glăsui cânt Cătălin Maximiuc, bucovinește ar glăsui, oriunde ar merge, bucovinești semne ar lăsa în urma pasului său, zadarnic ar avea sus boltă de cer, dacă rădăcinile i-ar fi smulse din glia care le adapă cu apă de izvoare dulci și
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
această trăinicie s-a zidit din nemurire muzica folclorică. Orice zonă etnofolclorică are în oglinda melosului corespunzător elementele primordiale de identitate care pornesc de la locurile natale. De aceea, în orice parte de țară ar glăsui cânt Cătălin Maximiuc, bucovinește ar glăsui, oriunde ar merge, bucovinești semne ar lăsa în urma pasului său, zadarnic ar avea sus boltă de cer, dacă rădăcinile i-ar fi smulse din glia care le adapă cu apă de izvoare dulci și curative ale Câmpulungului Moldovenesc. Acest oraș
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
cu artistul și omul de radio Cătălin Maximiuc, dacă el așează în peregrinarea gândului afectivitatea, în slujirea de la microfonul radioului, profesionalismul și ardoarea, iar în faptul cântecului, arta și iubirea?! Promovezi melosul folcloric românesc de la microfonul Radio România și îl glăsuiești pe scenă. Cântecul Câmpulungului Moldovenesc apare într-un raport de fraternitate cu tine în cele două slujiri. Ce vă sudează atât de inseparabil această legătură? Îndrăgostit de plaiurile natale din Bucovina, care adăpostesc și astăzi comori neasemuite ale artei populare
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
emoții înflorind viața sufletească a unui veac, iar veacul îi este dator cu o dragoste și mai e dator să lupte, apărând-o ca pe o patrie; romanța, melodie de dragoste trebuie cântată cu inimă îndrăgostită, romanța, poem fermecător, trebuie glăsuită cu gură fermecată, romanța, vis frumos, trebuie vibrată de un om frumos...! Numai îngerul e atât de aproape de romanță, cum e dragostea, farmecul și omul frumos! Iată-le pe toate adunate pe același șirag de mărgăritare: Vasilica Tătaru, artista care
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
La nunta noastră spre cer, să ne vadă. Privește-mă cum ninge cu doruri pierdute Și vezi, cum albul prea alb... mă orbește, Arată-mi pistă de vals, căci vreau să mă-nalț, Nu ma atinge, că-s rece, doar glăsuiește! Privește-mă cum ninge cu gânduri a ducă Și în oftat cum dispar sub adâncii nămeți Și cum lunec cu alaiul sub umbre-nghețate, Rănită de așchiile preschimbate-n săgeți. Privește-mă, iubite, cum ninge-n furtună Și cum fulgii
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
străinătate. Un artist modern prin viziune și tradițional prin creație. „Eu n-am să zbor spre zarea cea albastră,/ Mi-am frânt o aripă de la născare,/ Dar am o floare pentru fiecare/ Și v-o așez cu bucurie-n glastră” - glăsuiește viersul ce pare motto pentru întreaga producție a revistei. „Pașaport pentru eternitate/ Passeport pour l’eternite” - ediție bilingvă). De altfel, și la „Restituiri” (pag.1 ) Iulian Patca vorbește (și citează pe Eugen Barbu) despre necesitatea publicării doar a poeziilor de
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
te pătrunde. Ce ar mai fi de zis, când știi că te așteaptă ceva ce s-a prezis? Destinul - altă poartă, în cale, ți-a deschis! Nimic nu te-nfioară, ci totul te uimește și parcă nici chiar gândul nu mai glăsuiește! Se duc, încet, de-a rândul, toți spinii, mișelește. Autor Urfet Șachir Mangalia, 10.08.2004, h 21.19 Referință Bibliografică: Omul care nu simte durere / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1809, Anul V, 14 decembrie 2015
OMUL CARE NU SIMTE DURERE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375001_a_376330]
-
aduce armonie. “ din preaplinul sufletului meu/ dau câte un vers la fiecare/ tot așa cum bunul Dumnezeu/ își împarte dragostea Lui mare.” ( Generozitate ) O rugăciune care emană profunzime și iubire nesfârșită se aprinde în versurile lui Ioan Vasiu. Aici iubirea divină glăsuiește mirific într-un cântec al seninătății.“ iubita mea cu nume de fecioară/ curând plecarea mea o să te doară/ când Dumnezeu pe-un curcubeu coboară/ cântând o rugăciune la chitară.” (Rugăciune) Câteva “simple definiții” își arată, paradoxal, complexitatea. Iubirea, cuvântul, tăcerea
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
încântătoare a scenei și ecranului! Cântă melos rusesc atât de frumos cum numai incredibilul popor slav creează, magnifica sa muzică, furnicătoare și înfierbântătoare, ca și baletul, literatura sau pictura lui fiind unice! Acel pe care sentimentalismul îl pierde, ascultând cum glăsuiește Tania Popa „Ia-mă, dragule soție acasă!/ Nu pot, căci acasă am soție!/; Ia-mă, dragule soră acasă!/ Nu pot, pentru că am soră acasă!/ Ia-mă, dragule străină acasă!/ Nu pot că acolo nu am nevoie de străini!/”, sau „Gerule
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Referință Bibliografică: Trist / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV, 05 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371915_a_373244]
-
în soldați care au sigiliul sărutului îndumnezeit al harului combinat cu datoria. Valoarea interpretativă și repertoriul artistei Nicoleta Voica, născută la Reșița, Caraș-Severin, au condiția ideală ce răspunde crezământului că muzica folclorică e a tuturor, dar nu toți o pot glăsui! Solista de muzică a Banatului, Nicoleta Voica, acum când este din ce în ce mai greu de cules cântec, deoarece bătrânii noștri nu sunt eterni și-i și diminuată preferința pentru arta autentică deoarece falsul cultural nu se lasă nici el mai prejos de
NICOLETA VOICA. NEDEZBINARE ÎNTRE INIMĂ ŞI MINTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372451_a_373780]
-
cântec, deoarece bătrânii noștri nu sunt eterni și-i și diminuată preferința pentru arta autentică deoarece falsul cultural nu se lasă nici el mai prejos de falsul din toate, mai proeminent azi decât în cel mai negru gând al înaintașilor, glăsuiește un cântec ce-și croiește drum ca iubirea până la nucleul sufletului. Mai ales doina cântată de Nicoleta Voica are în ea îngerul! În legătură cu baza acestei concluzii ajunge să fie auzită cu urechea și ascultată cu inima, privită cu ochii deschiși
NICOLETA VOICA. NEDEZBINARE ÎNTRE INIMĂ ŞI MINTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372451_a_373780]
-
și ura -/ Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu./ Voința ni-e una, că-i una mereu/ În toate ale noastre măsura./ Izvorul ești și ținta a tot ce cânt -/ Iar dacă vreodat-aș grăi vreun cuvânt/ Cum nu-ți glăsuiește scriptura,/ Ai fulgere-n cer, tu cel mare și sfânt,/ Și-nchide-mi cu fulgerul gura!"(George Coșbuc, Poetul). Pomenita mediere a poetului Coșbuc, pornind de aici, poate fi percepută în mai multe planuri, mijlocind între mitic și modern, între
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
poartă pe om în meditație, în imaginații de trăiri sufletești fericite sau triste, după cum îl atrag în vârtejul vieții împrejurările și stările sale... Cele mai frumoase dintre cântecele compuse de Raoul sunt cele pe care le-a dăruit să le glăsuiască Mirabela Dauer, sau pe care le cântă împreună. Raoul și Mirabela Dauer sunt un cuplu muzical uluitor, fermecător cum rare au fost și vor fi. Ei nu incomodează pe nimeni, ei cântă doar cântecele lor în duet muzical sau separat
RAOUL. PROASPETE ŞI AURORALE ŞLAGĂRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347856_a_349185]
-
sălaș de folos și în lumea virtualității, daca gândul de pornire al lucrărilor este curat și drept! Sfântă Scriptură capătă, deci, tălmăciri foarte practice și spre priința Duhului ORTODOX, prin lucrări de mare amploare științifică și de credincioșie - cum însuși glăsuiește Părintele RADU BOTIȘ, într-un impresionant poem de-al său (cf. Lumină Cărții Sfinte): “Săraci, o prea săraci am fi/De n-am avea o călăuza a noastră,/E prea puțin o pasare măiastra-/ Căci, cu nimic nu poți asemui
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
cu poetul Dumitru Cerna) - versuri, A5, 120 pagini GHEORGHE A. STROIA: Inedită simbioză a trăirilor (despovărate de relativitatea spațiu-timp), generând furtuna picurilor de rouă așternuți în poezie. Un dialog interiorizat, uneori mimetic, în care nu poeții vorbesc, ci doar poezia glăsuiește. Instantaneele derulate sub-secvențial, anotimpurile ce se succedă cu repeziciune - primăveri florale, veri însorite, emoții autumnale sau hibernale însingurări - fac din aceste dialoguri veritabile mantre, de un indubitabil lirism. Perpetuu căutători ai frumuseții din cuvânt, creatori ai unei lirici caline, inspiratoare
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
Ție, Mărite Dumnezeu! Creatorul: 106 -Tu trebuie să știi că sunt chemat În depărtările întunecate, neîncetat Dar ca chemarea ta de taină-n duh Imnuri de slavă, ca în altarul tău n-ascult. 107 Slăvit să fii! apele zglobii îmi glăsuiesc Slăvit să fii! îmi cântă păsările împărătesc, Slăvit să fii! zic dobitoacele prin behăit Slăvit să fii, Înveșnicitule, de neajuns iubit! Terra: 108 -Dar și tăcerea e o dovadă de iubire Tot ce mișcă-n mări, oceane, muți din fire
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
o știe, prin „imnuri slăvitoare”: „Slavă Ție! pentru candoare și veșnicie / Pe care o risipești cu dărnicie...” Și cu o așa încărcătură imnică, încât iubirea devine ofrandă: „Slavă Ție, Osana! Împăratul meu! / Pe vecie Slavă Ție, Mărite Dumnezeu!...” În adevăr, glăsuiește și Părintele Arhimandrit Arsenie Boca, doar „Iubirea e Cărarea”. Doar iubirea! În mod cert, Pământul și Omul nu sunt altceva decât făpturi „unicat”. Omul, o ființă „teandrică”. Firească, așadar, relația de la Tată la fiu... „Tată, Doamne al cerului și al
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
Eminescu). Norii telurici zădărnicesc de multe ori pasul literatului în lumea care nu îl înțelege însă el, sărăcit de iubire, pășește singur și sigur spre înțelegerea marii taine a sufletului. Cu cât cunoști mai mult, cu atât iubești mai mult, glăsuia în farmecul exponențial al eului său Da Vinci. Iubirea începe de la a te cunoaște pe tine însuți și numai apoi să poți crede că înțelegi sensul acestui cuvânt. Socrate, înțeleptul lumii antice, a încercat să se cunoască pe sine și
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
care pleacă spre absolut, doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător decât acela care trăiește pentru și din mângâierea divină. Traian Vasilcău își șlefuiește versul cu profunzime și forță interioară nebănuită, sculptând nemurirea în imagini care glăsuiesc cu sensibilitate. În versul său cerne pulbere de dor și gratitudine, ridicând iubirea pe cele mai nobile culmi. Binecuvântat cu har și finețe lăuntrică, poetul este conștient că divinitatea l-a înzestrat pentru a fi mesagerul nostru prin tăria cuvântului
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]