992 matches
-
îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele rar și pe un ton glacial. De frică, inima aproape că mi s-a oprit în loc. Luke nu fusese niciodată rău cu mine. Cine era bărbatul ăsta masiv, mohorât, furios și crud? Nu-l cunoșteam. Dar se părea că el mă cunoștea pe mine. Te aruncai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o s-o mai îmblânzească. Jasmine și-a dat capul pe spate respingându-mi argumentul ca o soție furioasă care ridică din umeri ignorând scuzele soțului. Cât vrei să-ți tai din vârfurile astea? m-a întrebat ea pe un ton glacial. — Filează-le doar, te rog. Nu, a zis ea. Nu? Se părea că nu. Vârfurile sunt făcute praf până sus. O să trebuiască să tai până aici, mi-a explicat indicându-mi o zonă în jurul umerilor. Am simțit că mă înțeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și modestie. în majoritatea scrisorilor pe care le aruncasem la coș căzusem într-o prostrație acută î„Nu sunt demnă să trăiesc pe talpa pantofului tău“). Dar, când mi-am mai temperat scuzele, m-am întrebat dacă nu sunau prea glacial, dacă nu cumva dădeam senzația că nu-mi părea destul de rău. Așa că și variantele alea au fost mototolite și aruncate de perete. Iar în ceea ce privea formula de încheiere - „A ta cu sinceritate“? „A ta cu cea mai mare sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de catifelată și de eterică. și ție ți-a plăcut - așa-i, Lucille? Aia e rochia pe care o vreau. Mama a clătinat din cap. Arăta splendid pe tine, Claire. Lucille ne-a privit pe amândouă cu o expresie de glacială condescendență. — Era o rochie frumoasă, de acord - mă rog, cu excepția felului în care îți accentua șoldurile, draga mea - dar trebuie să mai vedem și celelalte rochii! Draga mea, tu te-ai logodi cu primul bărbat cu care ai ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se scoale devreme, dar năvălind, iată, atât de matinal, în brațele consolatoare ale mamei vinovatului. Impenetrabilul fiu își urmărea mama cu o privire atentă și străină. Lui Mircea Claudiu să-i vorbești despre cețoasele împrejurări din ultimele două săptămâni? Sau glacialei sale Astrid, cu care semăna deja prea mult? Dida se roti din nou, lent, cu privirea spre fereastră, întorcând spatele martorului. Acceptase impostura maternității doar fiindcă iubitul voia copii. Într-adevăr, soțul acordase progeniturilor timp și importanță, sub privirea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de aur, Lacrima Christi, respecta discreția, așa cerea jurământul lui Hypocrate, dulcissime. Un dulcissime frater, señor Marga! Servit în livrea de pișăciosul Bazil și hrănit de jupânița Jeny, cu pomenile, pisicile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câțiva pași împreună. Doar ne vedem rar, la treizeci de ani... pacea de treizeci de ani... ha ha... să știi că da. Războiul nostru de treizeci de ani. O viață de om, dom’le! O surpriză: Fănică. Verdicte precise, obiectivitate glacială. Un tip nervos, totuși. Își freacă, din când în când, palmele uscate și mari, își tot îndreaptă ochelarii. Vorbește despre familie. Soția medic nu e dintre aceia care își umplu buzunarele și sacoșele cu bacșișuri, ca atâta lume din spitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repede, pentru că și așa suntem destul de în întârziere? E furioasă. Două pete de un roz aprins apar pe pomeții ei ascuțiți. Cu toate astea mă ascultă. Când se așază, aruncă o privire ecusonului meu. Tot Redden, din câte văd. Zâmbește glacial. — Da, sunt prea ocupată pentru dragoste. —Vai, așa spun toate. Doamne, voi, femeile de carieră, nu vă înțeleg deloc. Acum poți să faci ceva cu toate sacoșele astea? Le iau și le pun într-un scaun gol. Mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
căutarea unei idei, a unui spirit, sau pe drumuri care inevitabil aveau la capătul lor un popas cu băutură. Pe urmă tonusul meu nu păcălea pe nimeni: Iar ai băut, du-te și te culcă puțin pân’ la masă, răspundea glacial mama. În prima dimineață de weekend cu Zina m-am surprins, cu țigara între degete scrumându-se singură, așteptând serviciul cu micile lui mizerii, străinii interesanți, timp mai puțin pentru scris... Am avut și la Mare zile când, în întunericul gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mizeriile de la serviciu și am început să înghit animalic pâine, trei felii până să observ că aveam un fel de mâncare și în farfuria din față. Mama n-a mai suportat să vadă asta, mi-a spus pe un ton glacial, Vai, ce urât mănânci, a pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la piept, Fiona s-a ridicat și-a părăsit baia în căutarea fiului ei vitreg. Simțea că i se face rău la gândul a ceea ce putea să descopere. Deschizând ușa de la dormitorul băiatului, femeia s-a simțit invadată de fiorul glacial al celei mai profunde stări de frică: băiatul stătea nemișcat, întins pe beanbag, în mijlocul camerei. Avea ochii închiși și brațele răzlețite în lături. Urechile îi erau acoperite de căști, iar Fiona auzea sunetul înfundat care-ți dădea de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
neîntrupată n-a răspuns la gluma Fionei și nici nu s-a prezentat, dar femeia a recunoscut-o. —A, bună, Belinda. E în grădină. Pot să te ajut cu ceva? Nu. Trebuie să vorbesc cu David. Vocea Belindei nu era glacială, dar nici caldă nu se putea spune că era. — Vrei să-i spui să mă sune de urgență? S-a întâmplat ceva? Fiona o ținea pe Jessica de un picior, străduindu-se s-o împiedice să scape. Cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta, Jake a făcut cum i s-a spus și-a ieșit din cameră. Nici David și nici Fiona n-au scos nici un cuvânt până când n-au auzit scârțâitul familiar al podelei de deasupra capetelor. —Așa! Vocea lui David redevenise glacială. N-o să fac mare tam-tam cu plecarea acum, că Jessica e acasă. Spune-i doar c-a trebuit să plec la serviciu. — Nici o problemă, i-a răspuns Fiona la fel de rece. Doar mă cunoști! Sunt regina amăgirilor. O să fie floare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Încearcă să dotezi aceste aruncătoare de flăcări cu o putere mare. Nu vreau să ne trezim în situația pe care a descris-o Ash aproape de lasere. Pe scurt, ceva care s-o oprească instantaneu. ― Nici o problemă. (Vocea lui Parker era glacială.) Vă fabric eu un aparat care-o va prăji pe loc. ― Asta pare cea mai mare șansă a noastră. (Căpitanul își privi colegii reuniți în jurul mesei.) Are cineva alta idee? Nu răspunse nimeni. ― Bun, reluă Dallas ridicându-se în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În mișcări era glacială și fantastă, gesturile și posturile ei erau codificate ca în baletul clasic. Singura cu care se juca mai mult, din tot grupul nostru, era o fată grasă cu mult peste normal și proastă ca noaptea, cu mișcări lente și pielea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența către suburbiile ontice. Reflectându-se în oglinda conștiinței, privirea lui ratează surprinderea neomenescului ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care a pierdut-o întru moarte. Plecând de la propria experiență îndurerată, el privește complexul cromatic al lumii drept câmpul energiilor negative dislocate și perforate de erupțiile energiilor pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sesizează în fascicol deja asimilat celor sesizate, mai exact, descoperirea înnoitoare în sinele observatorului a ceea ce este dăruit observării. Dar, așa cum a fost evocat anterior, aici nu survine un demers de reflecție analitică asupra propriei interiorități a credinciosului, un act glacial de consemnare exactă a unor evidențe surprinse în palpitarea lor lăuntrică. A vedea înseamnă, în acest context, a-ți fi revelat și orice revelație implică magnitudinea unui seism al conștiinței ce determină uimirea și exatzul trăirilor primordiale, experiențelor capabile să
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pasiunii - Margot). Personajul central, profesorul Mironescu, om al datoriei față de neam, este pe deplin contempo ranul epocii sale europene : este preocupat să instaleze la Universitate un laborator de fonetică, se interesează de Bergson și, în general, sub figura sa oarecum glacială se ascunde un hipersenzitiv. În planul vieții colective, asumarea unor datorii și responsabilități de rezonanță națională nu împietează asupra „felului exagerat de sever de a judeca oamenii... țara“. în cea de a doua narațiune, temele înalte ale vieții și, implicit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cărui prietenie cu Robespierre era binecunoscută, își redacta discursul pentru a doua zi sub privirile îngrijorate ale celorlalți. "Tu scrii acolo actul nostru de acuzare, nu-i așa?" l-a întrebat Collot. La care Saint-Just i-a aruncat o privire glacială. "Fii liniștit. Nu te acuz numai pe tine." Până la urmă însă, Saint-Just s-a angajat să le citească dimineață discursul, înainte de ședința Convenției, și chiar să renunțe la unele părți sau la tot textul dacă ei vor dori asta. Spre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta, și să mă copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse preț de o clipă, murmură un do? întrebător, convențional, sec și atâta tot Eram pur și simplu consternat de această atitudine glacială și nu mă răbda inima să n-o întreb: ― Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să țopăi de bucurie. Vom avea o casă. Foarte bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]