471 matches
-
Așteptând cu nerăbdare Fluturii pe-aripi de dor, Să mă ia în zborul lor. Sunt vulcan cu foc nestins Ce-mi topește viața-n vis, Sunt urmaș lui Prometeu, Indigou' din curcubeu. Sunt adânc de mare-albastră, Sunt speranța florii-n glastra, Sunt idol de libertate, Câte-un pic,eu sunt de toate Referință Bibliografica: Sunt...(pentru,, Ruga fără sfârșit ) / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 516, Anul ÎI, 30 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elenă Spiridon : Toate
SUNT...(PENTRU,, RUGA FARA SFARSIT ) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371150_a_372479]
-
e primăvară Răzbat din iarba verde menestrele Pe-o frunz-un greier.. cântă la chitară. CASA CU PRAG DE VISE Din liniștea adâncă țesută lin de astre Cu sufletul o floare, plin de tăceri divine Și pleoapele umezite ca irișii din glastre Ajung în pragul casei spunând o rugăciune Scăldată-n amintire sub aripi îngerești Nostalgice imagini ascunse-n părul meu Cu aura sublim-a minunilor cerești O rază mă-nșoțește, mă mângâie mereu. Zâmbete încremenite în colțul meu de dor Dau glas
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
când, iarna sau începând cu primăvară, ne bem cafeaua pe balconul cu soare. Vară când e prea cald pe celalalt balcon dinspre nord. Cele două balcoane micuțe de la apartamentul nostru sunt universul și tot ce înseamnă „acasă “ pentru noi. În glastre pe balconul dinspre soare am pus ghiocei și zambile și mereu le urmăresc să văd dacă au început să crească. Îmi pare rău când soarele, venit prea devreme, păcălește florile și ghioceii înfloresc. Iar îngheață și iar înfloresc atunci când trebuie
UNIVERSUL PRIMĂVERII PE BALCONUL UNUI BLOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345979_a_347308]
-
acum aflu că e și poet. De fapt Viena e plină de poeți! Și mie-mi place poezia... -L-am rugat să-mi fie călăuză prin oraș! - se formaliză Veronica. Ieri ghiocei, domnule Eminescu, și astăzi garoafe! Să le pun în glastră... -Florile trag la flori, doamna Micle! - zise doamna Lovenbach, cu mai multe înțelesuri. Veronica radia toată de fericire, de bucurie, venea din ea o lumină ce se adăuga la lumina corpului ei, care-o făcea zeitate, înger, Dumnezeu... -Și ce
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
narcise-ngălbenite. Cele cu roș` papion Zburau ca un avion, Ca s-ajungă, fără greș, La flori din vârf de cireș Prinse-n mănunchiuri firave, Emanând miresme suave. Seara căutau polen, Albinuțe cu joben, Prin zambilele albastre Și-n mușcatele din glastre. Iar cele cu roz mănuși Adormeau prin corcoduși. Referință Bibliografică: Forfota albinelor / Teodora Noje : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1209, Anul IV, 23 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Teodora Noje : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
mi faci? De ce dezertezi? Prin ce metamorfoze treci tu, Corina? Ce gânduri te bântuie? Te văd galbenă, nu cumva te-a prins frigurile primăverii? La surpriza poetului, Veronica rămăsese mută. Coborî din pat, luă trandafirii și-i puse-ntr-o glastră și apoi îi răspunse: -Nu știu, Mihai, azi-noapte am visat un vis, începu ea cu ochii înlăcrimați, un vis tare urât și nu știu ce am, mă doare capul, am febră; nu știu ce-i cu mine! -Corina, îi puse poetul mâna pe frunte
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
2013 Și iarăși un dor necuprins mă cuprinde Pe sub streașina nopții acolo în Munți Sufletul meu e plin de colinde, Tu să ai vreme doar să le-asculți... Cum se-adunau pe la vetre băieții Și fete frumoase ca florile-n glastre, Ce vremuri ciudate! și totuși nămeții Ardeau fericiți sub opincile noastre! Erau interzise colindele sfinte, Cine să ne pună pe inimi zăvoare? Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte Din gurile noastre răsunau și mai tare... Azi liniștea umblă desculță
DOR DE COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347261_a_348590]
-
făurit-o. Iată marea bucurie, când Destinul, cel ce nu se confundă cu dreptatea, devine Providență. Înfățișarea unui om, chipul său rămâne carte deschisă pentru cine încearcă să o citească. Interiorul casei lui e mobilat de trăirile lăuntrice. Florile în glastre mărturisesc și ele o stare sufletească de armonie sau teamă. Laleaua neagră, aflată în aceeași glastră cu un mănunchi de crengi uscate răsfirate în dezordine, te poate șoca sau ameți dacă întârzii cu privirea pe ea. Sub fereastră luminoasă florile
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Înfățișarea unui om, chipul său rămâne carte deschisă pentru cine încearcă să o citească. Interiorul casei lui e mobilat de trăirile lăuntrice. Florile în glastre mărturisesc și ele o stare sufletească de armonie sau teamă. Laleaua neagră, aflată în aceeași glastră cu un mănunchi de crengi uscate răsfirate în dezordine, te poate șoca sau ameți dacă întârzii cu privirea pe ea. Sub fereastră luminoasă florile au fost asociate, mecanic, într-un moment de armonie ori teamă, de una dintre mame. Întoarsă
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
întârzii cu privirea pe ea. Sub fereastră luminoasă florile au fost asociate, mecanic, într-un moment de armonie ori teamă, de una dintre mame. Întoarsă acasă, Becky, așezată pe marginea canapelei din mijlocul salonului, rămase cu ochii pe lalelele din glastră... și dintr-odată, se revedea șezând în scaunul din fața oglinzii, mirată de curajul și îndemânarea Aialei, de felul cum i-a răsucit părul dintr-o singură mișcare a palmei, cercetându-i obrazul așa cum o arăta oglinda: cu coama de păr
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
cu mama... Singură în casă, mama își aștepta fata.. După multe insistențe, Aiala promisese să vină la o discuție. În așteptarea ei, mama rătăcea cu pasul slăbit în salonul care altă dată îi era atât de prietenos. Fiecare tablou, fiecare glastră, fotoliul rămas lângă fereastră, carpeta ovală așternută la picioarele lui, toate aveau istoria și povestea lor. Soneria a sunat de două ori, scurt, vestind sosirea fiicei. În moliciunea locului, acum, Aiala tresări: momentul întâlnirii i se înfățișă aievea. Auzi ușa
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ea venea prima la plajă curăța locul unde trebuia să-și așeze Sorin pătura.Dacă venea el înainte, atunci îi așeza pe locul unde trebuia să întindă cerceaful punea o floare.De obicei de mușcată, pe care o rupea din glastra de pe balcon.Ea o lua și se uita la el cu înțelegere. Apoi o așeza alături. Acest joc a durat câteva zile.Sorin nu îndrăznea să intre în vorbă.Era timid de felul lui.Până la urmă, ea i-a cerut
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
de-altădată: Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte. S-a-ntins misterul beznei pe fereastră, Adus de vântul argintiu și ceață Și cască hibernal o floare-n glastră, Iar Luna gulerată o răsfață. Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte Ești ninsă stea rămasă în rondel Născută-n tristeți adolescentine. Vreodată stelele n-au fost la
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
-n vaza de cristal, Trei roze galbene-opal, În cameră nu-i nimeni dus, Cupa de vin privește-n jur, Din ceruri picură azur, Apoi te văd cum intri, strângi Firimituri de viață, plângi. Fluturi, sufletele noastre, Printre crengi, urne și glastre, Cât aș vrea să fiu doar suflet, Printre crengi, urne și fructe, Nici de moarte să nu știu, Judecata Domnului și să-mi fie procuror un gândac multicolor. Un abajur jur-împrejur, Precum un laț, Abonament pentru ciment, Mormântu-i sfânt. Peste
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
-n vaza de cristal, Trei roze galbene-opal, În cameră nu-i nimeni dus, Cupa de vin privește-n jur, Din ceruri picură azur, Apoi te văd cum intri, strângi Firimituri de viață, plângi. Fluturi, sufletele noastre, Printre crengi, urne și glastre, Cât aș vrea să fiu doar suflet, Printre crengi, urne și fructe, Nici de moarte să nu știu, Judecata Domnului și să-mi fie procuror un gândac multicolor. Un abajur jur-împrejur, Precum un laț, Abonament pentru ciment, Mormântu-i sfânt. Peste
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
timp dibuie, picioarele își caută pierdute cărările, s-au rătăcit prin lume flăcăii țării, așteptând trenul speranței prin toate gările. visăm cum sângele din vinele noastre curge frumos ca un râu dunărean și din el cresc flori la fereastră în glastre, noi, visătorii, visăm an de an. marți, 16 octombrie 2012 Referință Bibliografică: noi, visătorii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 655, Anul II, 16 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
NOI, VISĂTORII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345140_a_346469]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mama De ziua măicuței mele I-am cules trei floricele Tare mult s-a bucurat Pe-obrăjori m-a sărutat. A pus florile în glastră Vesele stau la fereastră Și trimit acum bezele Catre alte floricele. Într-o zi au dispărut, Și tare rău mi-a părut. Sătule să lenevească Cred că s-au întors acasă. Mama N-a-nvățat încă să meargă Însă știe
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
pare-mi-se că adun și scad, Bat tobele garda un domeniu umblu-l sunt legat cu zgarda de pământ, ca plumbul Fiecare zbor s-a născut în gând și când ele mor, mor numai arzând Parfumează ora florile din glastră cântă aurora vesel în fereastră Setea de ambiții neguri vin pe ape lipsa de muniții bate pe aproape Arme și rugină soclurile cad vină peste vină Dinspre Galaad Oră matinală aripi la-ndemână dor de-o triumfală, ce se tot
CÂND SE BAT ARMATE de ION UNTARU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345541_a_346870]
-
depărtări, mai cânt-un lăutar. Am vârsta Am vârsta la care se moare, Cu-o frunză-n vânt și-un ram uscat, Parcă totul se stinge sub soare, Minutele păsări și ele-au plecat. Florile mi s-au uscat în glastră, Regina cred că a murit în stup, Mierea din flori nu e culeasă, Urechile-ncet mi s-astup’. Privirea parcă mi-e în ceață, Ce ceață la margine de vieți! Literele le scriu de-o șchioapă, Tu zâmbetul pe buze
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
doar umbra și amintirea. Firava rădăcină aș uda-o cu lacrimi, Strânse de-atâta vreme, din chin și crunte patimi. Iar frunza ei cea verde aș săruta cu foc, Fecioară, în al tău suflet să păstrezi al meu loc. În glastra o voi pune, spunându-i iar în șoapte, Că somnul nu ma fură de nu vii-n astă noapte. Referință Bibliografică: Floarea ta / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de
FLOAREA TA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377988_a_379317]
-
2016 Toate Articolele Autorului Totul meu Sufletu-mi ungi, cu a ta mângâiere, Leacul îmi ești, vindeci orice durere. Din abis mă ridici, cu iubire mă salvezi, Adâncu-mi cel profund numai tu îl vezi. Sunt ca o floare veștejită-n glastră, Ce-asteaptă să intre pe fereastră, În grabă o blândă, dulce, udă rază Care să umple goala-mi vază. Tu ești apa mea, ce mă ține în viață, Focul ce mă aprinde și mi-aduce speranță. Aerul făr' de care nu
TOTUL MEU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377996_a_379325]
-
oamenii se-adună, si se-adună a răscoală și se-adună de durere, fără nicio socoteală numai dor și vrere. Eu mă-ntorc pe calea mea, deschisă-i fereastră, mi-a deschis-o chiar o stea când mi-a întins glastra, că mi-a pus doar albastrele așa, să mă-mbăt, să-mi înghit vocalele, într-un fel de geamăt. Noaptea-i noapte, luna-i luna ce-i al ei e-al ei, sfântă noapte, noapte bună a trecut demult de
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
ÎN ZIUA CÂND SE NAȘTE UN COPIL Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN ZIUA CÂND SE NAȘTE UN COPIL În ziua când se naște un copil, Speranțe înfloresc în glastre, Scâncetul lui este un tril Spre fericirea lumii noastre. Un ram de vise înflorește Sub Cerul înalt și senin Și sufletul se-mpodobește În ziua când se naște un copil. Cât glastra vieții înflorește Nimic nu se va nărui. Prin
ÎN ZIUA CÂND SE NAȘTE UN COPIL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375892_a_377221]
-
când se naște un copil, Speranțe înfloresc în glastre, Scâncetul lui este un tril Spre fericirea lumii noastre. Un ram de vise înflorește Sub Cerul înalt și senin Și sufletul se-mpodobește În ziua când se naște un copil. Cât glastra vieții înflorește Nimic nu se va nărui. Prin ramul ce se primenește, Fi-vom bogați și-om dăinui! Referință Bibliografică: ÎN ZIUA CÂND SE NAȘTE UN COPIL / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01
ÎN ZIUA CÂND SE NAȘTE UN COPIL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375892_a_377221]
-
de tandrețe.. Un tatuaj de gânduri să scrijelești pe umerii mei goi; Să te avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe, Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastră Când din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita. Și să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]