481 matches
-
fabulae milesiae), altele sub forma narației în devenire care își transformă naratorul (îl numim aici pe Encolpius) în coparticipant la acțiune, deseori chiar în "nefericit" și ironizat protagonist al acesteia. Însăși formula de introducere în scenă a pățaniilor este parodică. Glisând cu ușurință din sfera literaturii grecești în cea a literaturii latine, Petronius preia rețeta din Eneida vergiliană și o folosește cu un alt sens, pentru a ne trezi interesul în urmărirea unor situații minore, fără nici o importanță. Exemplificăm prin cazul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
menită să destindă atmosfera: "Și ascultați, capete de măgari mâncate de sfrinție, nu uitați să ridicați un pahar în sănătatea mea; pe urmă n-o să mai avem nimic de împărțit împreună" (p. 40). O mostră despre modul în care discursul glisează din registrul serios, al trimiterilor grav-renascentiste la lumea Antichității, în cel de comic buf, în care totul este permis, iar încălcările etichetei sunt chiar necesare. Cum observăm din cele de mai sus dar și din nenumărate alte momente ale narațiunii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
multă credibilitate. Finalul apoteotic, din nou apropiat de imaginea infernală, acreditează și el ideea unei lecturi pluristratificate 347: de la schemele de compoziție specifice romanului polițist, care se desfășoară într-o mănăstire din Nordul Italiei, în secolul al XIV-lea, se glisează cu ușurință către alte coduri hermeneutice. Unul ar fi cel filozofic (problema culpei, a crimei și a mântuirii), altul cultural (care include și numeroasele citate în limba latină, dar de multe ori parodiază fie Biblia, fie diferite opere ori motive
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cazul lui G. Pașca, comandantul unui grup anticomunist din Maramureș 49. Unii dintre ei au apariții miraculoase, salvatoare și justițiare În situații-limită, cum este cazul lui Sfîrloagă, partizan din Munții Banatului 50. Percepția grupurilor de partizani transmisă prin memoria colectivă glisează așadar Între realitate și mit, fapt ce demonstrează că mișcarea de rezistență anticomunistă a avut un puternic impact În conștiința colectivă circumscrisă zonelor de activitate ale grupurilor. Degajările imaginarului popular din reconstituirea prin releul oralității a mișcării de rezistență rămâne
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Altundeva, constatând că „tot omul e lovit în ce are mai scump pe lume” și că „fiecare își ispășește pasiunea capitală”, îi spune lui Noica: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15 ianuarie 1975, 606). Preferându-i Diavolului Ironia, Cioran glisează dinspre destin spre accident, dinspre eroic spre marginal. În cazul acesta, nici adevărul nu mai poate fi scris cu majusculă. De aici, suma de paradoxuri și de palinodii care-l construiesc pe Cioran, omul din spatele epistolelor către cei de-acasă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu face din el preludiu al viitorului Ă, Cioran trăiește prezentul exclusiv ca manifestare a organicului. Neantului, el îi opune materia unui corp cenzurat de fragilitate, adică fizica. Într-un spațiu al lipsei de repere, precizia din sfaturile lui Cioran glisează parcă spre oniric și nu poate fi decât halucinantă. Îi scrie într-un loc lui Arșavir Acterian: „Ce idee să gătești în ulei! E dăunător pentru artere, pentru inimă, pentru tot, ca și untul de altminteri. Eu nu mai suport
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aparenței. Fețele identității sau Cioran, evreultc "Fețele identit\Ții sau Cioran, evreul" Dar, între aparență și adevăr, cine este Emil Cioran? Spaima care se află la rădăcina tuturor interogațiilor lui, spaima originară, privește tocmai propria identitate, o identitate precară, care glisează între limite incompatibile, care însă nu se exclud, chestionată în permanență, negată adesea în oricare din ipostazele ei. De fapt, abia astfel, prin negare, afirmată. Nu-i vorbă, Cioran suspectează la un moment dat tocmai preocuparea sa constantă asupra identității
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
n-o să știți încotro să vă duceți..., să știți că ați plecat pe drumul spre dumneavoastră... Deocamdată, SOMN UȘOR. Salonul nr. 6-bis Constantin Popa: Comunismul un mare producător de obsesii și alienare pe termen lung. Suflete în ceață O alegorie glisînd între tragic și grotesc, cu o tematică departe de a se fi perimat (cum le convine unora să creadă!), este ultima piesă a lui Constantin Popa Salonul nr. 6 Bis. O piesă în care pulsează o tematică, se vede bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
filmului său Ana). Alte considerații la temă și pledoarii în articole, în interviuri, în cărțile pe care le-a publicat. În consecință, chiar dacă și-au menținut poveștile în registre realiste, spectacolele și filmele sale au avut mereu tendința de a glisa către semnificații parabolice... Pe Caragiale Alexa Visarion l-a citit din unghiuri crude, care au dezvăluit în comediile clasicului nostru substraturi tensionate, pulsiuni obscure, atrocități. Precum în Noaptea furtunoasă, pe care autorul acestor rînduri a avut norocul s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
părăsi partea de noblețe a lumii numită artă. Ca om de teatru, cineast și profesor, el a rămas și rămâne fidel unei credințe nobile, încăpățânate în valorile spiritului. Nici un dialog cu el nu e amenințat de mondenitate. Nici un răspuns nu glisează spre cotidian. Totul e legat de regie, de scenografie, de piese, de actori, de muzică sau pictură, de cinematografie, de întâlnirile care l-au marcat cu marile opere și cu marii făuritori de limbaj teatral, de propriile sale căutari prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autumnal ("Răsuflarea vântului scutură salcâmilor de pește zid frunze mici, îngălbenite, ovale. Era trist, umed, frig") nu aduce o modificare de perspectivă: același mediu închis, sufocant, în care o sensibilitate exacerbata nu poate traversa decât stări dintr-o gamă monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate, panică și teroare. Exact gamă trăirilor protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
spectacol cinematografic fără nici un precedent românesc, care stă, indiscutabil, sub semnul alunecării insinuante, demonice înspre o moarte care nu dovedește practic nimic. Căci în Glissando totul curge, într-adevăr, conform principiului enunțat, discret, de protagonist ("Lucrurile alunecă, domnule Ordeanu!"), totul glisează între realul terifiant și oniricul nu mai puțin coșmaresc, între o viață asfixianta și o moarte egal sufocanta, în sfârșit, între o istorie agonica și o alta, identic deliranta. Dintre comentatorii recenți ai filmului, doar Cristian Tudor Popescu a observat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
aceste tulburătoare variațiuni pe teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice caz, plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decorul oniric al poveștii, își spune, la un moment dat, și "romancierul Orhan") revenit în Turcia după un exil european (în Germania). Ajuns acasă, el se implică în elucidarea enigmei sinuciderilor în serie ale unor adolescente turcoaice. Hermeneutica sa mentalistă glisează însă permanent între coduri de interpretare (culturală) fundamental opuse. Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică (ușor romanțată), tomul redactat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
firmă internațională, apoi cea de firmă multinațională) sau viitoare (starea de firmă globală). În sensul imposibilității obținerii unor Încadrări și clasificări riguroase a firmelor, după niște criterii rigide, În cadrul unor categorii bine delimitate de transnaționalitate, una și aceeași firmă poate glisa În activitatea ei Între diferite nivele de intensitate a transnaționalității sale, fiind regula jocului În acest fel. Pornind de la ideea intensității expansiunii internaționale pot fi menționate trei stări de existență posibile ale firmei, și anume: firma națională ce constă dintr-
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
mod explicit unui alt telos să devină cu adevărat și în mod constant terifiantă. Or, nu putem vorbi despre teroare (în sensul curent, utilizat de exegeza occidentală al termenului) înainte de 1760-1765. Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft, însă acestuia îi lipsesc criteriile exegetice ferme și clare cu care este obișnuit un filolog
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins din Halima, duhul Șeherezadei bântuind (și sădind, iată, semințe fertile ale epicului) întreaga adolescență a autorului. Mai mult, stilul contrapunctic al lui Beckford, precum și permanenta raportare speculară la tradiția narațiunii arabe conferă prospețime paginilor, care, glisând în trena exotismului asiatic, se particularizează în raport cu literatura perioadei din Occident. Precum era de așteptat în cazul unui produs estetic atât de straniu, Vathek, a cărui sursă, crede Guy Chapman, "este Beckford însuși" (1937: 108), nu a avut continuatori direcți
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul matur al scriiturii: deși lasă impresia unui studiu de caz lapidar, perspectiva narativă aleasă fiind heterodiegetică, deci lucidă și detașată, concizia stilistică este rezultatul unui exercițiu de șlefuire
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
eliberare. O eliberare care pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și scriitura propusă de acesta. În serenitatea unui Empireu există extazul pacific, dar nu există nici empatie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și Simina, cât și asupra celui dintre Christina și Egor94. Astfel, după mine, romanul poate fi citit în cel puțin două chei, una fiind estetică, cealaltă socială. Prima grilă de lectură este și cea mai frapantă ca dovadă, majoritatea criticilor glisează în trena ei. Eu prefer să văd în cuplul Egor-Christina relația vampirică dintre artist și opera de artă, care s-ar înscrie pe traiectoria unui pygmalionism inversat. Altfel spus, produsul estetic mai întâi se autonomizează, se reifică, apoi își devorează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în Jurisprudența aceluiași Klimt, și nu de reprezentant al violenței și barbariei cele două tablouri sunt concepute în aproximativ aceeași perioadă. Ambiguitatea decurge din faptul că Judith ține capul tăiat al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau politic, 2) expresia chipului ei relevă extazul erotic, buzele senzual întredeschise, ochii pe jumătate închiși, veșmântul semitransparent subliniind frumusețea corpului care a servit drept cursă delicioasă pentru imprundentul general
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezentat și de Annual Report On The State of the New Media 9 care, în 2005, arăta că puterea din jurnalism se mută de la jurnaliști și de la gatekeeperi la public, la ceea ce publicul își dorește. Raportul amintit arată că audiența glisează de la canalele de comunicare tradiționale, presa, televiziunea, către noile media, media on-line. În această situație, jurnaliștii trebuie să-și redefinească rolul și să identifice care sunt valorile profesionale tradiționale pentru care trebuie să lupte pentru a le păstra în continuare
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al "artei" și al "vieții" în cazul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
articol de presă ne așteptăm, bineînțeles, ca articolul în sine să aducă o explicație în ceea ce privește aparenta contradicție. Odată cu exemplele (14) și (15), se pare că schema argumentativă a propozițiilor ipotetice nu mai poate fi aplicată la fel de ușor și că se glisează, aproape insesizabil, de la argumentație la explicație. Într-adevăr, în structura explicativă de tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă liniară [Dacă premiză p → (atunci) concluzie q] se inversează într-o nouă ordine [Dacă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
exemplu, la Monseniorul Grente 2 și A. Egli3. Cealaltă tendință (F. Wey4 și A. Vannier 5) constă în a adăuga la categoria Descrierii și cea a Portretului, categoria Tabloului, simplă hipotipoză, în anumite lucrări sau categorie picturală, în altele. Tabloul glisează astfel de la statutul de figură la cel de (punere în) scenă: Denumim astfel descrierea, deși aceeași titulatură s-ar potrivi în egală măsură și operei unui pictor căci ea nu presupune altceva decît ceea ce un artist ar putea picta pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]