315 matches
-
carnea zdrelită. Pe gât i se prelingea o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea hățurile, cu alta codirișca de piele cu plumbi în vârf. Pocnea să audă toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la pompă priveau după el cu mâna la gură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa. În odăile lor nu se aflau decât un pat și un dulap. Dacă se mai găseau două, trei scaune alături și o masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu gazda, o aia cârnă și potcă. Bărbatul era mazgugur de băutură. A vrut să-l împiedice, a căzut pe jos. Le-a stricat hoțul petrecerea. Au dus-o în 353 groapă, la locul lor. A mîrlit-o și Paraschiv, și gloaba de Gheorghe. Didina se uita, strângând din dinți. Ăl bătrân îl certă pe Paraschiv: - Nu pricep, de ce pângărești tu toate lucrurile? - Gura, hodorogule, ce, ți s-a urât cu binele? Să nu-mi umbli cu șahăr-mahăr... Fac ce-mi place
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici ca utopie. Frenezia tinerilor are ritm, nu și stil. Operele avangardiste sunt greu de citit, nu de scris. Nu numai filosofii noștri o duc greu. Ca să poată trăi, grecul Platon vindea ulei de măsline în Egipt. Și în artă, gloabele cred că sunt cai de cursă. Nu cred că ateii au numai spaime terestre. Exilul îți îndestulează intestinul, nu sufletul. Suportă înțepăturile șefului. Credea că îi face bine la reumatism. Niciodată nu se știe prea bine ce se ascunde sub
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. În politică, orice gloabă își dă aere de pur-sânge. În politică, unii poartă scârna pe tălpi, alții în ghete. Singurii politicieni care vin la oră fixă sunt nechemații. Politicienii comit, de regulă, o banală eroare. Vor să reformeze sufletul uman, înainte de a-l înțelege
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
hotărăște ce lăsăm în urmă și ce luăm cu noi. Dumnezeu ne dă zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult pe jos. Pentru că, mulți dintre ei se rătăcesc. La bătrânețe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sate închinate dumnezeieștii biserici a Adormirii... să strângă și să ia egumenul, care se va afla al acelei biserici,... care se socoate ca mănăstire, haraciurile domnești ale acelor două sate și celelalte drepturi, adică cele asupra oilor, stupilor porcilor, dijmele, gloabele pentru moarte de om, și angăriile domnești,... împreună cu morile închinate lor și cu celelalte averi, mișcătoare și nemișcătoare, și cu veniturile lor, și să fie supuse acestea toate,... preasfântului și patriarhicescului scaun al dumnezeiescului Mormânt al Domnului... nostru Iisus Hristos
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
seriozitate impusă, fariseică și tâmpă. Renașterea, precedată și pregătită printr-o „carnavalizare a conștiinței“ ? Morții se așezau pe marginea mormintelor din care ieșiseră pentru a repeta, în sunetele înăbușite ale trompetelor, același refren. Caii călăreților de dinaintea și dinapoia carului, niște gloabe anume alese, avansau încet, împiedicați de mătăsurile negre care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbie, pe nasul de carton, pe urechile blegi de catifea și pe fruntea dilatată și pe gâtul subțire și lung, de curcan. Cearcăne mereu mai adânci sub privirea holbată ! Abia își revine, scutură hainele, umerii osoși, își îndreaptă spinarea de gloabă sfântă și haioasă, scena se rotește, dându-l de-a dura : triplu salt absolut. Capul de asin cade, aiurea, unde nu te aștepți, încă și încă o dată, până când glasul aspru al supraveghetoarei acoperă zumzetul vesel. Vocea Ortansei izbește cu putere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să ne bage în seamă, Sabina s-a schimbat după un tufiș în niște colanți roșii, iar eu mi-am scos ochelarii de soare și am luat un aer bolnăvicios. Așa am reușit să păcălim un țăran tras de o gloabă pistruiată. Ne-am aruncat gențile peste pieile de oaie pe care nu reușise să le vândă și ne-am aburcat: eu în spate, ea în față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar, În timp ce se schimba În hainele de oraș, bătrânul mi-a zis: — Chestiile astea nu-s cai, Joe. La Paris, gloabele astea ar fi omorâte pentru piele și copite. Asta era În ziua În care câștigase Premio Commercio cu Lantorna, pe care o scosese-n frunte pe ultima sută de metri cum scoți dopul de la o sticlă. Imediat după Premio Commercio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am ajuns la vestiarul jocheilor, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a dus spre linia de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n sus În semiântunericul din țarc. — Mă-ntreb de ce nu ne-o da Rentana destulă lumină ca să vedem mai bine caii, spuse un picador. Știe că ne e mai bine dacă nu vedem prea clar mârțoagele astea, răspunse alt picador. — Gloaba pe care stau abia mă ține-n spate. Ei bine, până una-alta, sunt cai. — Sigur, sunt cai. Vorbeau În Întuneric, călare pe caii lor slăbănogi. Zurito nu zicea nimic. Își luase singurul cal bun din tot lotul. Îl Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Director General al S.C.MOLID SECURIT SSTEMS “SIGURANȚĂ MAXIMĂ îMPREUNĂ” Aurel Brumă este de admirat pentru inteligența scrisului său, domnia sa fiind printre puținii autori care exploatează cuvântul făcând din el sursă de umor. Tudor Popescu BALADĂ PENTRU UN PUI DE GLOABĂ Toc. Mai. Tocmai aceste două cuvinte cu origini încă necercetate suficient erau gata să-i ofere personajului principal al capodoperei instrumentul transcrierii unui haicu, termen care n-are nimic de-a face cu ha lai cu, când, exact lângă dărăpănătura
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Fița Moașa abia întoarsă și ea de la niște cursuri de dezalcoolizare internațională prin Societatea Sida Fără Frontiere. Domnule Primar...Ca ales majoritar și independent, în premieră mondială, dezvăluiți evenimentul, miracolul. Care miracol ? Fenomenul Cal. Cal ?! O biată mârțoagă, domnule. O gloabă ! Bine, bine...Dar mânzul ? Ei, da, după cum se zice pin comună, da, mânzul ar fi ce spuneai dumneata că se și explică antropomorfic, științific, adică teoretic. Dar din punct de vedere mai evolutiv Calache este o bestie, ceea ce, iarăși, ar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
teoretic. Dar din punct de vedere mai evolutiv Calache este o bestie, ceea ce, iarăși, ar putea explica, dacă poți înțelege... Înțeleg dar nu văd legătura. Păi cum s-o vezi dacă Madam Fița se interpune?! Calul, domnule, adică puiul de gloabă, e un product dialectic. E materializarea unui proces , cum ne explica la Școala de Cadre unde mi-am nenorocit cei mai frumoși ani ai tinereții, plus sechelele a două pensii alimentare, un proces în care intră și procesele familiei Calache
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
termin nici Academia “La Gheorghiu”, mă crezi mai puțin tâmpit? Păi, dragă doamne, aripi au animalele cu aripi...Și mașinile au aripi. Și avioanele au aripi, că de aia le și zice în cântec compozitorul înnaripate ! Dar puiul ? Puiul de gloabă ! El...ce are ?!? O are pe măsa, iapa. Dar pe umeri, pe partea dorsală a spatelui, ce anume are animalul ? Aici voiai să ajungi ? Aici. Să ne facem public de râs ? Să ne arate publicul larg cu degetul? Să vină
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
născut un mânz îmbulbucat în zona umerilor... Și care nu e altceva decât A de la America, R de la Rarița, I de la I, P de la parastas și I de la Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Beșilegilor de Jos, pe locul unde a fost înmormântat în tradiția populară a babelor un cal și stăpânul său, pe oasele verticale ale acestora a fost edificat un grajd. Din aceste elemente primordiale, calul și grajdul, s-a născut o gloabă de-a noastră, autentică și pur sânge, din al cărei pântece a țâșnit nechezând ca un izvor purificator mânzul cu aripi. Suntem conștienți, așa cum ne relata, după revenirea din leșin, corespondentul nostru, dragul și iubitul nostru corespondent al cărui nume
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
țâșnit nechezând ca un izvor purificator mânzul cu aripi. Suntem conștienți, așa cum ne relata, după revenirea din leșin, corespondentul nostru, dragul și iubitul nostru corespondent al cărui nume va fi săpat în veșnicie: G, că pe aripile acestui pui de gloabă vom urca necontenit și permanent în stima și recunoașterea contemporană. În sfârșit, am ajuns și noi, românii, în aer. Deși ar fi trebuit să ajungă în mâinile nerăbdătoare ale publicului consumator de informație la orele 4 a.m. fix, odată cu așezarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ducipal redivivus. Mama sa, iapa, se simte bine și e în afara oricărui pericol. Noi ne simțim minunat și plângem. Plânge și domnul director al postului. E un plâns general. În sfârșit eforturile Prefecturii au dat roade prin acest pui de gloabă autohton. La fel, au căzut în desuetudine cele 2 miliarde care i se impută scumpului nostru primar și celorlalți colaboratori. Vă îmbrățișez și vă las. Lăsați-mă să-mi sorb emoționat lacrimile și cafeaua. Ne-a pus Dumnezeu mâna în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gestionar, gândul că odată și odată va făta și la noi cineva un mânz cu aripi m-a ținut în viață cu toată împotrivirea medicilor și a celor patru neveste dintre care ultima e aici de față... Sunt fericit de gloaba noastră și de cei doi litri de lapte pentru care am avut bani ca să cumpăr...Sunt sigur și aproape convins că acu, cu norocu ăsta bine dirijat de către Putere, o să depășim cu înțelepciune și răbdare toate câte sunt și fără de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
acestui pur sânge românesc vom putea reface și pune cu pânzele în vânt mondial nava economiei românești. Deja producția de potcoave a atins și depășit limitele admisibile, cererile de import ale potcovarilor și cailor adiacenți trezind la o nouă viață gloabele noastre. Depinde de noi și numai de noi să producem potcoave inteligente pentru cai inteligenți. HLIPIȚANUL, ediție de seară Bravo, bravissimo, caro romeno. Felicitazzione per la granda reuscita. Fiți mândri că sunteți latini. MATTINATTO, /ediția de seară/ Miracol salvator * Un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]