618 matches
-
Van Eyck și Masaccio, sculptorii după Donatello și Claus Sluter. Acești artiști reușesc în de-mersul lor, mai ales odată cu apariția operei și a concertelor. Acest proces de individuație devine individualism în momentul în care omul caută gloria sau este glorificat. Exemplele abundă atât în lumea artistică, cât și în lumea militară (condottieri) sau în rândul conducătorilor de stat (Francisc I, Carol Quintul, Henric al VIII-lea...). Individul devine și mai autonom; nu se vorbește încă de libertate sau de egalitate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
într-o foaie îngălbenită de hârtie, ca erou. Sau cine mai știe... „Istoria este scrisă de învingători", a spus pe bună dreptate, Winston Churchill. Și nu e de mirare, fiindcă ei doresc să-și justifice lupta, pentru a-și putea glorifica la maximum victoria. De aceea există obiceiul, ca învingătorii să își demonizeze victimele, sau dacă ei consideră că nici atât nu merită, le iau în derâdere. Ca de exemplu americanii în Irak. Puține, extrem de puține, sunt în istorie locurile, sau cazurile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nedemn pentru un om împlinit. Această tradiție a făcut ca munca să fie văzută ca ceva degradant, iar ea nu s-a stins niciodată" [Veblen, 1899, reeditare 1970, p. 27]. Benedictinii au redat muncii o anumită valoare, sfințind acțiunea. Astăzi glorificată de cei care îi datorează tot ce au, munca rămâne totuși sursa de legitimare a parvenitului. Dar, în timp, averea celor recent îmbogățiți se diversifică. Partea patrimoniului de folosință crește. Chiar structura acestui patrimoniu evoluează. Reședința pariziană, după ce și-a
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
pe care și le permit poeții și prozatorii nu înseamnă că aceștia inventează din nimic evenimentele al căror aspect dramatic îl descriu. Ei doar evidențiază anumite aspecte mai mult decât altele, pentru a-și transmite mesajul. Poezia martirologică nu doar glorifica memoria morților, ci modela și identitatea colectivă a celor vii. Figura idealizată a martirului avea virtuți care le ofereau evreilor o rațiune de a trăi ca evrei în ciuda presiunii, inclusiv în momentul când a muri ca evrei rămânea singura opțiune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
inițiate în lumea așkenază au sfârșit prin a se generaliza în ansamblul lumii evreiești, cu variante. Totuși, atunci când, pe pământ așkenaz, sfințirea Numelui lui Dumnezeu este erijată în chestiune de viață sau de moarte, iar apoteoza sacrificiului de sine este glorificată și comemorată prin poeme, rugăciuni și rituri memoriale, se stabilește un model de răspuns la persecuția religioasă. Acesta lasă puțin loc apostaziei, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat în lumea sefardă, unde convertirea s-a înfățișat adesea ca o opțiune practicabilă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cărei efecte dureroase fuseseră durabile și asta în ciuda puternicei stime de sine pe care și-o păstraseră după sosire, având o pătură de intelectuali creativi, mândri de moștenirea și de aptitudinile lor. Trecutul legat de Peninsula Iberică este mitizat și glorificat fără încetare, la acest lucru contribuind și exilul. În acest trecut se înrădăcinează de acum identitatea iudeospaniolă, experiență istorică colectivă și suferințe comune, provocate de smulgerea de pe un pământ pe care acești exilați îl considerau al lor, conform unui mit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că aceste sisteme sunt bune pentru popoarele respective, ținînd seama de tradiția și matricea lor culturală specifică. Dar sunt ele generalizabile, opozabile erga omnes? Greu de închipuit. Autorul consideră că actuala criză financiară reprezintă "o respingere decisivă a paradigmei ce glorifică dereglementarea totală în economii". Dar nu cred să mai existe vreo economie total dereglementată. În cauză cred că e mai curînd calitatea reglementărilor și respectarea lor. Pentru că, încă o dată, economia nu se mai desfășoară majoritar în cadre naționale, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
considerației onorifice. Automobilele americane sunt pline de aripioare aerodinamice și de accesorii cromate pentru a impresiona privirea și a crea o imagine a superiorității sociale. Tot așa cum oamenii sunt mândri să exhibe obiectele ca embleme ale standing-ului social, publicitatea glorifică produsele ca simboluri ale rangului: femei machiate savant, elegante și cu „clasă” joacă în clipuri publicitare pentru autoturisme, mixere sau aspiratoare. Analizând comportamentele anilor ’50, V. Packard vorbește de „cei obsedați de standing”4. Această combinație a două logici eterogene
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din mijloc de punere în valoare a produsului, publicitatea devine uneori spectacol creativ ce apelează la o mulțime de registre noi: gradul II, pastișa, deturnarea, impertinența, moda momentului, emoționalul, deriziunea, provocarea. Prin toate acestea, publicitatea hipermodernă caută nu atât să glorifice produsul, cât să inoveze, să emoționeze, să distreze, să întinerească imaginea, să interpeleze consumatorul 22. Obiectivul nu mai este acela de a dirija mecanic sau psihologic un consumator redus la rangul de obiect, ci de a stabili o relație de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
autogestioneze, să devină „propriul său demiurg”25. Frumusețea? Discursul mărcilor produselor destinate corpului recurge din ce în ce mai frecvent la terminologia științifică, la cifre și la statistici al căror scop este de a dovedi eficacitatea optimă a acestor produse 26. Concomitent, corpul feminin, glorificat de publicitate, consolidează obsesia tinereții și a măsurilor perfecte. Ceea ce o face pe Superwoman să intervină permanent în evoluția corpului ei, să vrea să-și șteargă ridurile și să-și corecteze silueta. Frumuseții decorative îi succedă o frumusețe activistă sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-l modifică imediat; însă unii se schimbă, iar alții devin activi din punct de vedere politic. Între globalizare și democratizare ca mișcări sociale există o legătură complexă, care generează alte enigme și contradicții. Valul prezent de globalizare, ce promovează și glorifică roadele pieței capitaliste libere, își are originile intelectuale în gândirea acelorași filosofi europeni din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea care au elogiat beneficiile democrației, au susținut răsturnarea tiraniilor și dictaturilor și „conducerea de către și pentru popor”. Ambele
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
originea lor precosmică, Pleroma. Această consubstanțialitate era deja una dintre constantele platonismului și i se poate afla o paralelă În doctrina iudaică a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic, ființele omenești sînt glorificate suplimentar prin faptul că această consubstanțialitate le Înalță mai presus de creatorii lor, adică mai presus de inteligența ecosistemică. Gnosticismul accentuează, este evident, mai puțin pe radicala Înstrăinare a omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prezintă o intrigă ușor diferită. CÎnd Arhonții Îl așează În Paradis pe Adam, care se tîrăște dar nu se poate ridica În picioare, Sophia o trimite pe Eva de Lumină-Povățuitoarea să-l ridice și să-i deschidă ochii. Adam o glorifică pe strălucitoarea femeie de la prima vedere, Însă și Arhonții o văd și o rîvnesc. Făcîndu-și planul de a se uni cu ea, Îl adorm pe Adam, Însă Eva de Lumină scapă de ei lăsînd În urmă, alături de Adam, o umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
defăima; degeaba; deștept; deținut; deținuți; dezamăgire; dezbate; dialog; discrimina; disperare; drastic; dreaptă; dur; duritate; dușmanul; educație; egoism; etichete; evalua; executare; face dreptate; a face dreptate; a face legea; nu se face; faptă; faptele; fărădelege; firește; funcție; furt; gînd; gîndire rațională; glorifica; greșită; hotărî; hotărît; imoral; indignare; infracțiune; infractor; inteligent; invidios; încruntare; îndrepta; îndreptăți; a înțelege; a nu înțelege; înțelegere; întreba; a întreba; a învăța minte; învață; învinovăți; a învinui; jude; a judeca; în judecată; judecă; lacrimi; lăuda; legi; limită; limpede; lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
comentat cu multă decență și distanța cuvenită, în ideea diferențierii poeziei militante partinice, lipsită de sinceritate, (al cărui scop nu este unul artistic, ci unul oportunist), de poezia patriotică intrinsecă, menită să trezească conștiința națională. De exemplu, autoarea spune: "Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot" este un fenomen rar în poezia militantă a anilor, un model exemplar de decență și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de înălțime spirituală, de învățătură. Strămoșii "Ostașii noștri", sunt risipiți în piatră, în pădurea de mesteacăn, în plopii sunători... într-un peisaj puțin decorativ: "Ca la atac, în linii, mormintele stau șir și dorm voinicii țării acolo-n cimitir." Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară." Cu volumul lui Ion Horea " Coloana în amiază", publicat în 1961, se lărgește aria de cuprindere a evocării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
A fi in-telectual, pentru savanții vremii, însemna a asocia transmiterea cunoașterii și progresul Republicii, însemna a lucra la viitorul societății folosind ceea ce i-a condus pe ei înșiși la angajamentul politic: cunoașterea. Ca și în cazul Grupului celor Zece, este glorificat spiritul știintific conceput ca spirit liber, deschis, imparțial, eliberat de prejudecăți. Această tradiție a angajamentului unora dintre savanții francezi, care a condus la crearea Ligii drepturilor omului și cetățeanului, se păstrează, după Afacerea Dreyfus, în timpul Rezistenței și apoi în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în oaste" (s.n.)74, adică depersonalizat, lipsit de identitate, fără alt sens decât unul "statistic"75. Abia o logică "a interpretării"76, precum cea a lui Hermes, "face în sfârșit dreptate individualului"77, desconsiderat de clasicii amatori de generalități, dar glorificat de romanticii seduși de propria singularitate, în ciuda nostalgiei lor după un Mare Tot. (Am arătat că în cazul romanticilor ar trebui să vorbim despre un holism al frustrării vezi I, 2B). Așadar, abia hermeneutica poate institui și restitui reprezentativitatea unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obligă la gestul restaurator, acela care "scutură praful" de pe scrieri, în vederea clarificării unor poziții anterior formulate. Ce este altceva în concepție poemul Epigonii, decît denunțarea unei astfel de evaluări eronate? Poetica (implicită) eminesciană, modelul de creator pe care Eminescu îl glorifică, în numele credinței absolute în poezie, se întrevăd în alegerea înaintașilor drept adevărați purtători ai "adevărului" poeziei. Și nu este, oare, pe de altă parte, implicată ideea de receptare neînțelegere, în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vaste operații demitizante, antrenând atitudini pro și contra, în Răsărit ea încă e privită cu un respect superstițios. Utopia comunistă nu cutează, aici, a-și nega deschis fondatorii. Cartea lui Eidelman începe, în consecință, cu un citat în care Lenin glorifică isprava revoluționarilor de la 1789 și cu încă unul în care Herzen exaltă "sfânta nerăbdare" produsă atunci. Cum a primit Rusia mesajul Revoluției? Ca să ne lămurească, autorul evocă impresiile consemnate de tânărul N. Karamazin, la Paris, în primăvara anului 1790. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la Parole de Dieu, Les Editions de Cerf, 29, Paris, 1961, pp. 13-14. footnote>. Însă, Ioan l-a întrecut pe Libaniu și pe toți oratorii păgâni, de aceea nu a fost iubit de aceștia din urmă, mai ales că el glorifica creștinismul și punea în umbră ambiția și faima păgânismului muribund. Și dintre Sfinții Părinți greci ai Bisericii, Sfântul Ioan este cel mai cunoscut și cel mai popular, și dintre toți Părinții bisericești greci sau latini, cel mai elocvent. Numit și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
la Parole de Dieu, Les Editions de Cerf, 29, Paris, 1961, pp. 13-14. footnote>. Însă, Ioan l-a întrecut pe Libaniu și pe toți oratorii păgâni, de aceea nu a fost iubit de aceștia din urmă, mai ales că el glorifica creștinismul și punea în umbră ambiția și faima păgânismului muribund. Și dintre Sfinții Părinți greci ai Bisericii, Sfântul Ioan este cel mai cunoscut și cel mai popular, și dintre toți Părinții bisericești greci sau latini, cel mai elocvent. Numit și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
să nu știu ce-i urâtul /.Voi de la care am pripit puterea / S-nalță castelul meu lângă ruine / Cuvintele științei și ale artei / Fiți bine cuvântate ca și psalmi. Poetul Ervin se face astfel cântărețul progreselor tehnice de la începutul secolului, este modernist glorificând telegraful, trenul, avionul: „De-a lungul bolților albastre / Ca portative peste pagini albe / Solii grăbite trec cutreierând pământul / Ducând cu ele glasuri tăinuite / Și -naripând nerăbdarea lui cuvântul” Densusianu abordează și tema morții și este ispitit de mitul lui Prometeu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie). Procedeul este vizibil în cea mai cunoscută dintre Tamarete: "Dacă lui Lou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestui nucleu tematic este foarte mare.408 Sicilianul readuce în prezent chipuri și peisaje dragi, nu evocându-le, adică transferându-le ca atare cu ajutorul memoriei, ci printr-o reînnorire fantastică, prin contopirea amintirii cu visul. În Îngeri visul amintire este glorificat: Apusa orice alinare a vieții în tine / visul slăvești (...) Nemărginit să-ți fie: să'nvingă fiece clipă / din timp, care păru veșnică: / râs de tinerețe, durere, / unde pe-ascuns ai căutat / nașterea zilei și a nopții (trad. MB). În Nicând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]