875 matches
-
după decapitarea balenei - și, înfigînd-o în partea inferioară a bulucului pe jumătate suspendat, își vîrî coada sapei sub braț, ca pe-o cîrjă și rămase așa, cu ochii ațintiți asupra capului. Era un cap negricios și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă Vorbește, enormă și venerabilă căpățînă, care, deși lipsită de podoaba unei bărbi, pari încărunțită de mușchiul ce-ți crește în smocuri - murmură Ahab. Vorbește, cap prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aflate în amurg, „primăvara florentină” a lui Dante și Botticelli, ale căror umbre ilustre domină Piazza della Signoria din Florența: „Târziu sună pașii celui din urmă./ Turnul și steaua e tot ce-a rămas./ Printre statui întunericul/ naște călugări cu glugi./ Luna coboară, luna duce-n exil/ spre apus, amintirea poetului;/ și pe lespezi bătrâne cad/ nevăzute ghirlande.” Poezia de dragoste, adunată în ciclul Seară erotică, dezvăluie un poet senzual, însă fără stridențe, ale cărui „nuduri” se integrează atât de bine
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul zăcea cu fața în jos cu fluierele picioarelor ieșite dintr-o glugă de strujeni. în loc de lumânare, la căpătâiul lui fumega un felinar întreținut de „goarza comunală”, un omuleț chior, cu tuleie pe marginea fălcilor, care, plin de respect, se recomandă : „Octav, să trăiți !” Tânăr și plin de grăsimi tremurătoare, medicul legist arăta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
expatriat, asta era bicicleta aia. Eram pe cale s-o folosesc ca pretext pentru a Începe o conversație când metroul s-a oprit din nou. Biciclista a ridicat privirea. Părul i-a căzut pe spate, dezvăluindu-i chipul splendid, Încadrat de glugă, și, pentru un moment, privirile ni s-au Întâlnit. Blândețea expresiei ei și pielea mătăsoasă Îi făceau chipul să arate ca o mască, Îndărătul căreia străluceau ochii vii, umani. Săgeata acestei priviri se desprinse acum de ochii mei, iar tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trei deserturi, și nu mâncam niciodată salate. Eram liber acum să fac carii sau să-mi pun picioarele pe spătarul scaunului din față. Uneori, când făceam autostopul, vedeam alți fugari. Se adunau și fumau sub pasarele sau prin canale, cu glugile hanoracelor ridicate pe cap. Erau mai duri și mai jerpeliți decât mine. Mă feream de găștile lor. Veneau din familii dezbinate, fuseseră abuzați fizic, iar acum Îi agresau pe alții. N-aveam nimic În comun cu ei. Nu făceam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii fără adăpost de care mă țineam departe. Avea gluga de la pulover trasă pe cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri. ― Îmi pare rău, am spus. Băiatul se aplecă În față și-și apropie fața de a mea. ― N-ai niște mărunt? Întrebă din nou. Insistența lui m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
larg. Era anotimpul vânturilor în Veracruz. Frânți de oboseală, japonezii intrară în oraș clătinându-se pe picioare în bătaia vântului puternic. Întocmai ca la sosirea în Mexico și Puebla, și aici îi așteptau la intrarea în oraș doi călugări cu glugi pe cap și cu brațele încrucișate ca niște statui de bronz. Unul dintre soli avea piciorul rupt și abia putea sta călare, iar unul dintre însoțitori zăcea întins într-o căruță trasă de măgari. Pe drum, fuseseră atacați de indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Le-au adus probabil cei care au cărat toate lucrurile până aici sus, răspunse Vera. —Slavă Domnului că au făcut-o, spuse Marlena. E mult mai rece aici sus decât În vale. Îi aruncă lui Esmé o geacă violet cu glugă și Își puse și ea una neagră, identică. — Aș fi vrut să fim Într-un hotel cu o baie adevărată, spuse Esmé. După-amiază se duseseră cu toții la latrină, amplasată la distanța cuvenită de tabără. Era un paravan Împletit din frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rădăcinile unui copac găunos. —Uite, ce roșu - aprins, aproape fluorescent, spuse ea. Moff se Întoarse și văzu ce găsise. Apropiindu-se, lui Heidi i se tăie răsuflarea și se rușină numaidecât. Proiectilele aveau forma exactă a penisului În erecție, cu glugi bulboase, iar roșul le făcea să pară umflate, gata să pocnească. Se Întoarse, căutând repede alte plante comestibile. Însă Moff Încă mai cerceta planta. —Douăzeci de centimetri lungime, aproximă el. Ce coincidență! Îi făcu cu ochiul, iar ea râse timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
este oare comestibilă? Unele sunt delicioase, pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță el. Îi prinse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Etruria etc.), urnele funerare au forma unei case, cu o deschizătură în partea de sus, pe unde sufletul mortului poate intra și ieși.11 Urna-casă devine într-un fel noul "corp" al răposatului. Tot dintr-o căsuță, în formă de glugă, iese Strămoșul mitic, și tot într-o casă-urnă-glugă se ascunde Soarele în timpul nopții, ivindu-se din nou în zori.12 Există, așadar, o legătură structurală între diferitele moduri de trecere: de la întuneric la lumină (Soarele), de la preexistența unei rase umane
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încetară dintr-odată, fiindcă omul pe care îl arătase se ridică, la rândul său, în picioare. Avea pielea închisă și era nu prea înalt, mai curând robust, în vârstă cam de patruzeci de ani. Purta doar o rasă simplă, cu glugă și legată peste mijloc cu un brâu de stofă, pantaloni strânși pe picior cu șireturi din același material și niște bocanci de iarnă, de tip germanic, întru totul asemănători cu ai tovarășilor săi. Ca toți ceilalți, avea barbă, însă părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din ochii săi verzi era vie și pătrunzătoare, nu ușor de susținut. Când Divicone își opri calul în fața sa și sări jos, chipul lui încruntat se lumină aproape dintr-odată. — Divicone! Prietene! izbucni, întinzând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am găsit-o plimbîndu-se în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am găsit-o plimbîndu-se în cerdac. M-a invitat să stau și a continuat să se plimbe. Mi s-a părut puțin agitată și puțin izolată sufletește de mine. E pentru prima oară când ea se plimbă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
erau mai aproape de pământ decât ale multor altor oameni. Părea să aibă, În plus, un spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano, spuse Wallace, zâmbind. În lumina interiorului capitonat, gri, fața lui Wallace era punctată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid și tremurând tot. Spre seară s-a arătat iar. Nimeni nu știa că numai gluga și întunericul îi ascundeau chipul îmbătrânit brusc și degetele ca de mort. S-a apropiat de Iisus, privindu-se în ochi. Doi oameni care-și pipăiau destinul. «Ești gata, Învățătorule», I-a șoptit Iuda (posteritatea, revizuind istoria, a reprimat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împachetat și la plecare le-am luat cu mine. Restul au rămas în casa învățătorului, drept recunoștință pentru felul în care fusesem găzduit, sau poate numai o motivație-pretext, căci unul din tablouri, înrămat, reprezentând un arlechin, pe cap cu o glugă portocalie, l-am dat Anei spre amintire (scrisesem pe spatele pânzei), fără vreo explicație anume. Ea m-a privit cu ochii încântați de atenția și purtarea mea reverențioasă. Mi-aduc aminte că mă semnasem în dreapta, în partea de jos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
boierul scurt, cu mânie. Un om nalt, spătos, cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându-și grumazul, ca să nu se pălească cu capul de pragul de sus. —Poronciți, cucoane! Cu coada harapnicului, stăpânul își dădu la o parte gluga care-i acoperea capul, și ochii luciră încruntați pe obrazul smead. Ia-ți pușca și vină după mine! grăi el cu hotărâre. Chihaia se întoarse grabnic, intră în tindă, dădu cubrațul la o parte pe cineva care i se pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n amiaza mare, cum mă pradă. Acu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Sadoveanu“, iar de N. Manolescu „un roman concentrat“, Haia Sanis este și cea mai comentată nuvelă a volumului Cântecul amintirii. Bordeieniitc "Bordeienii" Niță Lepădatu a venit la Ilișeni, pe moșia boierului Jorj Avrămeanu, într-o toamnă, singur, numai cu gluga și ciomagul lustruit. De undeva, de peste deal, a urcat la coșere, și acolo s-a oprit privind în vale prin iaz și spre curtea boierească. Pământuri goale se întindeau în toate părțile, în urmă, de unde venea el, și spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi? Oi face-o și cu dumneata. Da’ de mine nu te-i teme tu, măi? Faliboga zvâcni drept în picioare și puse mâna pe harapnic. În același timp răsări de la locul lui și Niță Lepădatu și scoase repede din glugă un buzdugan grozav, o măciucă grea de alamă cu mănunchiuri de lemn de corn. —Ascultă, Faliboga, vorbi Lepădatu; eu îs om blajin... c-o vorbă bună mă faci rob... Altfel, cu răul să nu mă ieie nimeni că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ei lăsați, lăsați și voi! se amestecă deodată cu glasu-i subțire moș Nastase Tentea. Ce dracu, măi oameni buni! Abia v-ați întâlnit și vă și uitați urât unul la altul. —Moș Nastase, zise blajin Niță punându-și buzduganul în glugă, ai spus o vorbă bună... Eu n-am cu nimenea nimic și-s bucuros să fiu prietin cu oricine... În sufletul meu nu-i dușmănie. Să fii tu prietin cu mine? strigă Faliboga mânios. Apoi începu a râde arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]