KorAP: Find »[drukola/base=gnostic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...36 >

888 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

Îngerilor căzuți, cifră care, potrivit lui Augustin, ne dezvăluie numerus praedestinatorum, numărul locurilor din ceruri pentru Cei Drepți. De același tip de speculații se arată interesate și bogomilismul, catharismul sau Kabbala luriană. Dar În astfel de istorii nu există nici un element gnostic, cu atît mai puțin dualist. Căderea Diavolului este aici o povestire coranică; Diavolul nu este un al doilea principiu, iar cerurile sînt, toate, create de Dumnezeu dintr-o substanță - culoarea roșie - provenită de la arhanghelul Azazil. Ne vedem obligați să conchidem

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În provincia kurdă Kermanshah 68. Facerea lumii Începe de la o perlă primordială, după care Dumnezeu Îi dă viață lui Pir-Benyamin sau Jibrayil (arhanghelul Gabriel), care nu-și recunoaște creatorul. Atunci cînd Dumnezeu i se adresează, Gabriel Îi răspunde asemenea demiurgului gnostic: „Nu știu cine ești, tu care Îmi grăiești În taină; căci eu sînt o ființă liberă În lume și mai mult nu știu. Nimeni nu are putere asupra mea și, În afară de mine, nu cunosc pe nimeni”69. Însă după ce, din cauza ignoranței sale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
radical și cel monarhian. Mandeismul reprezintă o sursă prețioasă, În măsura În care Încorporează, fără a le digera, numeroase motive autentice gnostice și maniheene Într-un fel de patchwork unic, alcătuit din elemente de iudaism, zoroastrism și Islam, pe cuprinsul căruia domină tonul gnostic, polemic la adresa Stăpînilor cosmici ai Lumii, ai Planetelor și ai semnelor Zodiacale - cu toții fii ai unei singure mame, R@4@h@2@. Și totuși, controversatul punct de vedere al școlii germane de istorie a religiilor, susținut de un număr de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În engleză de alți specialiști 84. Organizarea lumii sau a neamului omenesc sub forma unui copac este o analogie - sau o metaforă - veche (și banală). Platon vorbea despre omenirea asemănătoare unui copac cu rădăcinile În cer. Nicăieri Însă nu vorbesc gnosticii - care, altfel, speculează pe larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii unui arbore de eoni, cu toate că, evident, dezvoltă teorii contradictorii cu privire la arborii din Paradis. Atributele sau puterile lui Dumnezeu (middoth) nu sînt eoni

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
care, altfel, speculează pe larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii unui arbore de eoni, cu toate că, evident, dezvoltă teorii contradictorii cu privire la arborii din Paradis. Atributele sau puterile lui Dumnezeu (middoth) nu sînt eoni gnostici mai mult decît neoplatonica dynameis. Iar urmele a „două Sophii” - una superioară și una inferioară - sînt iluzorii. Acestea fiind zise, nu este de mirare să găsim În școala kabbalistică a lui Isaac Luria (1534-1572) - Leul cel Sfînt (Arî ha-Qadosh) din

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
găsim În școala kabbalistică a lui Isaac Luria (1534-1572) - Leul cel Sfînt (Arî ha-Qadosh) din Safed, ale cărui Învățături s-au păstrat mai ales prin scrierile discipolului său Hayyim Vital (1534-1620) - unele reflecții care au, la prima vedere, un iz gnostic. Doctrina lui Luria este extrem de complexă 85. Se cunosc, În general, unele din elementele ei, cum ar fi retragerea lui Dumnezeu (tsimtsum, „contragere”) În sine, pentru a face loc creației (tehiru), sau „spargerea vaselor” (shevirat ha-kelim) -, adică Întreruperea continuității dumnezeiești

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
vaselor” (shevirat ha-kelim) -, adică Întreruperea continuității dumnezeiești și invadarea „canalelor” spirituale de către materie, care duce la apariția Răului: qelipot, așchii sau „coji” ale canalelor spirituale căzute În vidul spațial. Din acest tablou inițial se dezvoltă o Întreagă doctrină pe care gnosticii nu și-au imaginat-o vreodată. Lumea, afirmă Luria, va exista atîta vreme cît vor fi suflete de oameni aleși care să fie salvate, respectiv extrase din qelipot 86. Acest lucru se poate Înfăptui Într-un singur mod: atunci cînd

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
mediul bogomililor și al catharilor, nu Însă și În gnosticism. CÎt despre reîncarnare, aceasta este o idee atît de răspîndită, Încît o Împărtășește jumătate din populația globului. Nu e prea greu să intri În această jumătate fără a fi nici gnostic, nici hindus. Unii dintre gnostici intră În această categorie, alături de kabbaliștii lurieni, dar tot aici intră și băștinașii din Melanezia, Polinezia, America de Nord (vezi, În continuare, capitolul 4). Nu se poate dovedi nici că Jakob Böhme (1575-1624) ar fi cunoscut Kabbala

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
nu Însă și În gnosticism. CÎt despre reîncarnare, aceasta este o idee atît de răspîndită, Încît o Împărtășește jumătate din populația globului. Nu e prea greu să intri În această jumătate fără a fi nici gnostic, nici hindus. Unii dintre gnostici intră În această categorie, alături de kabbaliștii lurieni, dar tot aici intră și băștinașii din Melanezia, Polinezia, America de Nord (vezi, În continuare, capitolul 4). Nu se poate dovedi nici că Jakob Böhme (1575-1624) ar fi cunoscut Kabbala, dar nici că n-a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral mind, Houghton Mifflin, Boston, 1976. 25. Literatura cu privire la dualismul occidental nu constituie chiar o cantitate copleșitoare. PÎnă În prezent nu există nici un studiu care să cuprindă totalitatea conexiunilor dintre curentele Antichității tîrzii (gnosticii, marcioniții, maniheenii) și cele medievale (paulicienii, bogomilii, catharii). Prima lucrare amplă asupra mișcărilor dualiste medievale Îi aparține lui Ignaz von Döllinger: Beiträge zur Sektengeschichte des Mittelalters, vol. I: Geschichte der gnostisch-manichäischen Sekten im frühen Mittelalter; vol. 2: Dokumente vornehmlich zur

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
chez les Grecs et les Syriens, Seuil, Paris, 1962, pp. 16-66. 62. Nu este ușor de stabilit În ce măsură această dezbatere se referă la doctrina lui Origen Însuși. Este greu de ales Între cei care fac din Origen un dualist apropiat gnosticilor și cei care Îl consideră perfect „ortodox” (desigur, ortodox conform unor criterii stabilite la sute de ani după moartea sa), Întrucît căderea Intelectelor despre care vorbește Origen, determinată de exercițiul liberului lor arbitru, nu pare mai „dualistă” decît căderea lui

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-o Într-un scenariu de un echilibru perfect, cu personajele În alb-negru, părînd desprinse dintr-o nuvelă de Hemingway sau dintr-un film cu Humphrey Bogart 2. După ce s-a mai estompat noutatea descoperirii, o dată cu publicarea tuturor fragmentelor de text gnostic sau cu privire la gnostici 3, euforiei i-a luat locul studiul serios. Însă toate materialele existente au nevoie să fie reordonate, iar pînă acum n-au apărut noi interpretări globale. Specialiștii nu par a fi gata de sinteze. După cum opinează Însuși

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
scenariu de un echilibru perfect, cu personajele În alb-negru, părînd desprinse dintr-o nuvelă de Hemingway sau dintr-un film cu Humphrey Bogart 2. După ce s-a mai estompat noutatea descoperirii, o dată cu publicarea tuturor fragmentelor de text gnostic sau cu privire la gnostici 3, euforiei i-a luat locul studiul serios. Însă toate materialele existente au nevoie să fie reordonate, iar pînă acum n-au apărut noi interpretări globale. Specialiștii nu par a fi gata de sinteze. După cum opinează Însuși James Robinson: „Într-

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
sethian”, viguros susținute Încă În lucrările cîtorva Învățați bîntuiți de anume idiosincrasii 8. Revendicările de ordin genetic sînt deduse din clasificări și viceversa. Devine astăzi tot mai limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine „gnostic” - respectiv, dacă se pretinde În posesia unei cunoașteri secrete care Îi Îngăduie să perceapă verigi de legătură Între sisteme, astfel Încît să obțină informații cu privire la grupările gnostice. Asemenea cunoaștere este, prin natura ei, neverificabilă pe alte căi. Fără Îndoială că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
posesia unei cunoașteri secrete care Îi Îngăduie să perceapă verigi de legătură Între sisteme, astfel Încît să obțină informații cu privire la grupările gnostice. Asemenea cunoaștere este, prin natura ei, neverificabilă pe alte căi. Fără Îndoială că există un număr de erudiți „gnostici” ai gnosticismului, după cum am mai observat și cu alte prilejuri 9. Însă specia acestora pare a fi În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Bousset În lucrarea sa creatoare de școală Principalele probleme ale Gnozei (1907)13, pe care se bazează cea mai mare parte a documentării lui Hans Jonas pentru nu mai puțin Însemnata sa Religie gnostică 14. Ideea lui Bousset că dualismul gnostic ar fi În Întregime de origine iraniană s-a transformat Într-o dogmă științifică cu ajutorul unora dintre cei mai mari Învățați ai secolului XX: Albert Dieterich, Richard Reitzenstein, Joseph Kroll, Franz Cumont, Rudolf Bultmann și alții. Este de Înțeles că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
unul, În cea mai mare parte datorită altor Învățați germani de după al doilea război mondial 15. În ceea ce privește dualismul, a devenit tot mai limpede că dualismul zoroastrian, care era favorabil lumii (procosmic), n-ar avea cum să explice apariția unui dualism gnostic anticosmic; iar dualismul zurvanit, care privește defavorabil inteligența zeului bun Ohrmazd, a ființat mult prea tîrziu pentru a putea fi considerat drept originea dualismului gnostic 16. Ipotezele genetice au abandonat Iranul În favoarea Greciei, Samariei sau a iudaismului Însuși. O vreme

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
zoroastrian, care era favorabil lumii (procosmic), n-ar avea cum să explice apariția unui dualism gnostic anticosmic; iar dualismul zurvanit, care privește defavorabil inteligența zeului bun Ohrmazd, a ființat mult prea tîrziu pentru a putea fi considerat drept originea dualismului gnostic 16. Ipotezele genetice au abandonat Iranul În favoarea Greciei, Samariei sau a iudaismului Însuși. O vreme a fost la modă teoria lui Robert M. Grant, Îmbrățișată de eruditul francez, specialist În patristică, cardinalul Jean Daniélou, teorie potrivit căreia rădăcinile dualismului gnostic

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnostic 16. Ipotezele genetice au abandonat Iranul În favoarea Greciei, Samariei sau a iudaismului Însuși. O vreme a fost la modă teoria lui Robert M. Grant, Îmbrățișată de eruditul francez, specialist În patristică, cardinalul Jean Daniélou, teorie potrivit căreia rădăcinile dualismului gnostic sînt de căutat În nemulțumirea produsă În unele cercuri evreiești de distrugerea celui de al doilea templu din Ierusalim, la anul 70, p. C. Ulterior, R.M. Grant a abandonat acest punct de vedere În favoarea unui accent mai puternic asupra elementelor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Robinson, o resping În totalitate 20. În general, o dată cu Înaintarea În vîrstă și cu acumularea de cunoștințe, rîndurile specialiștilor care Îi dau dreptate lui Bultmann s-au cam subțiat. Iar teza complementară a celei de a patra Evanghelii ca produs gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
două dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul este increat. Că sufletele sînt create și preexistente este un punct de vedere pe care Îl Împărtășesc hindușii, platonicienii, unii dintre gnostici, origeniștii și mulți alții. Că sufletele sînt create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație de vederi pe care creștinii ortodocși o mențin aproximativ de la Augustin Încoace. Că sufletele nu preexistă trupurilor și nici nu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de posibilități, Însă nu ne pot ajuta să stabilim adevărul: 1. Revelația este veritabila doctrină a lui Simon, restul e născocire (+/-); 2. Simon nu poate să fi scris Revelația, el fiind adevăratul părinte al gnosticismului (-/+); 3. Simon nu este nici gnostic, nici autorul Revelației (-/-); 4. Simon este atît cel dintîi gnostic, cît și autorul Revelației, mai Întîi unul, apoi celălalt (+/+). Învățați din toate timpurile au fost fascinați de cîte una din aceste ipoteze. Nici nu e de mirare că au luat

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
1. Revelația este veritabila doctrină a lui Simon, restul e născocire (+/-); 2. Simon nu poate să fi scris Revelația, el fiind adevăratul părinte al gnosticismului (-/+); 3. Simon nu este nici gnostic, nici autorul Revelației (-/-); 4. Simon este atît cel dintîi gnostic, cît și autorul Revelației, mai Întîi unul, apoi celălalt (+/+). Învățați din toate timpurile au fost fascinați de cîte una din aceste ipoteze. Nici nu e de mirare că au luat naștere de aici interminabile dispute, căci sînt toate contradictorii și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă la pierduta scriere a lui Ipolit Syntagma (aprox. 210), pe care se Întemeiază Pseudo-Tertulian (Înainte de 250

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ca pe o simplă amăgire 41. Nu vom zăbovi aici asupra dezvoltării unui „roman al lui Simon” În Omiliile și Recunoașterile pseudo-clementine. Ambele aceste scrieri, Împreună cu ereziologii de mai tîrziu, coroborează informațiile lui Irineu, potrivit cărora Simon este cel dintîi gnostic 42. Majoritatea Învățaților care s-au ocupat mai recent de Simon au optat pentru ipoteza negativă (-/-): el nu este nici gnostic, nici autor al Revelației. Astfel, pentru Karlmann Beyschlag Revelația nu are nici o legătură cu Simon, fiind un produs al

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]