KorAP: Find »[drukola/base=gnosticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...23 >

556 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

În secolul al II-lea, sub presiunea creștinismului („The Problem of Jewish Gnostic Literature”, p. 16). 23. Jarl E. Fossum, The Name of God and the Angel of the Lord: Samaritan and Jewish Concepts of Intermediation and the Origin of Gnosticism (WUNT 36), Mohr/Siebeck, Tübingen, 1985; vezi și articolele sale „Gen.l, 26 și 2,7 in Judaism, Samaritanism, and Gnosticism”, Journal for the Study of Judaism 16 (1985), pp. 202-239; „The origin of the Gnostic Concept of the Demiurge

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Name of God and the Angel of the Lord: Samaritan and Jewish Concepts of Intermediation and the Origin of Gnosticism (WUNT 36), Mohr/Siebeck, Tübingen, 1985; vezi și articolele sale „Gen.l, 26 și 2,7 in Judaism, Samaritanism, and Gnosticism”, Journal for the Study of Judaism 16 (1985), pp. 202-239; „The origin of the Gnostic Concept of the Demiurge”, În Ephemerides Theologicae Lovanienses 61 (1985), pp. 145-152. 24. History of Religions 26 (1987), pp. 435-436. 25. Alan F. Segal, Two

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
202-239; „The origin of the Gnostic Concept of the Demiurge”, În Ephemerides Theologicae Lovanienses 61 (1985), pp. 145-152. 24. History of Religions 26 (1987), pp. 435-436. 25. Alan F. Segal, Two powers in Heaven: Early Rabbinic Reports about Christianity and Gnosticism, Brill, Leiden, 1977. 26. H.H. Schaeder, „Urform und Fortbildungen des manichäischen Systems”, În Vorträge der Bibliothek Wartburg, 1924-25, Teubner, Leipzig & Berlin, 1927, p. 100. 27. Claude Lévi-Strauss, Anthropologie structurale, Plon, Paris, 1958, p. 233; pentru o critică a concepției sale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Simon Magus und die christliche Gnosis (WUNT 16), Mohr/Siebeck, Tübingen, 1974, p. 47. 44. Idem, pp. 93-152. 45. Gerd Lüdemann, Untersuchungen zur simonianischen Gnosis, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1975, pp. 85-86. 46. Simone Pétrement, Le Dieu Séparé: Les Origines du gnosticisme, Cerf, Paris, 1984, pp. 325-342. 47. Fossum, The Name of God, ed. cit., pp. 162 sq. 48. Idem, p. 337, n. 216. 49. Iren. I.23.5. 50. Hom. II.18.12. 51. Rec. I.2.57. 52. Fossum, op.cit.

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cerurile și am umblat În fundul abisului. Peste valurile mării și peste tot pămîntul și peste toate popoarele și limbile sînt stăpînă”7. După cum se va vedea și mai limpede peste puțină vreme, nu există nici o Îndoială că ipostaza Sophiei În gnosticism este Într-adevăr Hokmah din tradiția evreiască; În același timp totuși ea suferă o transformare importantă, care nu poate fi explicată prin simplă derivare, ci doar prin teoria transmiterii cognitive. Să mergem mai departe și să facem un inventar amănunțit

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
același timp totuși ea suferă o transformare importantă, care nu poate fi explicată prin simplă derivare, ci doar prin teoria transmiterii cognitive. Să mergem mai departe și să facem un inventar amănunțit al Înfățișărilor pe care le ia Sophia În gnosticism. 3. Alegerea Sophiei Numele Sophiei nu este menționat de ereziologi În legătură cu Simon Magul, Însă o formă primitivă a mitului Îi este atribuită lui Simon de către Irineu 8. Conform surselor ereziologice, mitul Sophiei, ocupînd un loc de prim rang În gnoza

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
presupunerea că „ființa” este ceea ce se poate vedea sau de care se poate lua cunoștință prin alte simțuri și că, prin urmare, sentimentele și visele nu sînt „ființe”, ca să nu mai vorbim de abstracții ca Înțelepciunea sau Inteligența 14. În gnosticism este valabil exact opusul acestei opinii, la fel și În platonism În general - față de care gnosticismul este o variantă eretică și extremistă: cu cît un lucru este mai corporal, adică cu cît este mai mult cognoscibil prin simțuri, cu atît

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
alte simțuri și că, prin urmare, sentimentele și visele nu sînt „ființe”, ca să nu mai vorbim de abstracții ca Înțelepciunea sau Inteligența 14. În gnosticism este valabil exact opusul acestei opinii, la fel și În platonism În general - față de care gnosticismul este o variantă eretică și extremistă: cu cît un lucru este mai corporal, adică cu cît este mai mult cognoscibil prin simțuri, cu atît este el mai puțin Înzestrat cu „ființă”, căci lumea fizică nu este decît un teatru de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este fizică se Învecinează cu negativitatea: trupul este mai rău decît cea mai rea dintre emoțiile Încercate de Suflet. Aici ne vom opri puțin și ne vom Întreba, alături de Hans Jonas, dacă această perspectivă asupra lumii (atribuită de el doar gnosticismului, dar care este, de fapt, platonică În general) are cumva o „rădăcină existențială”; derivă ea oare dintr-o „experiență a lumii”? Aici răspunsul nostru diferă categoric de cel al marilor interpreți existențialiști ai Gnozei. Platonismul este un sistem de gîndire

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată, nu o Mamă. Și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
nu este pusă În legătură cu Sophia. Autorii acestui text au Încercat, În mod evident, să se distanțeze de masa gnosticilor: este, prin urmare, extrem de imprudent să se tragă concluzia grăbită că această literatură minoritară ar exprima punctul de vedere primordial al gnosticismului, care ar fi, astfel, o religie a Mamei 57. Aceasta pare să fie și teza ultimă a lui Deirdre J. Good, În concluzia unei lucrări În care sînt rezumate punctele de vedere ale lui Rose Horman Arthur, autoare potrivit căreia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
valentinianului Heracleon, ale cărui speculații asupra Logosului din Evanghelia lui Ioan ne-au fost transmise prin intermediul lui Origen 65. Acest tratat reabilitează teza - respinsă de Elaine H. Pagels Într-o lucrare mai veche - cu privire la existența unei relații foarte strînse Între gnosticism și creștinism, În general, și Între Origen și gnosticism, În particular. Într-adevăr, TT se apropie la maximum de doctrina Bisericii majoritare, fără a abandona Însă cu totul miturile fundamentale ale gnosticismului. Rezultatul este atît de asemănător cu origenismul, Încît

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
lui Ioan ne-au fost transmise prin intermediul lui Origen 65. Acest tratat reabilitează teza - respinsă de Elaine H. Pagels Într-o lucrare mai veche - cu privire la existența unei relații foarte strînse Între gnosticism și creștinism, În general, și Între Origen și gnosticism, În particular. Într-adevăr, TT se apropie la maximum de doctrina Bisericii majoritare, fără a abandona Însă cu totul miturile fundamentale ale gnosticismului. Rezultatul este atît de asemănător cu origenismul, Încît devine greu de presupus că textul Tratatului Tripartit ar

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
veche - cu privire la existența unei relații foarte strînse Între gnosticism și creștinism, În general, și Între Origen și gnosticism, În particular. Într-adevăr, TT se apropie la maximum de doctrina Bisericii majoritare, fără a abandona Însă cu totul miturile fundamentale ale gnosticismului. Rezultatul este atît de asemănător cu origenismul, Încît devine greu de presupus că textul Tratatului Tripartit ar fi anterior lui Origen, În afară de cazul că cineva ar fi dispus să susțină că Origen și-a preluat Întreaga sa teorie a liberului

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
chiar le era rezervat, În general, un statut modest. Iată și concluzia la care ajunge Duvernoy: „Erezia ca atare nu le aduce femeilor nici un mesaj special, poate doar un surplus de denigrare”89. Este valabil acest lucru și În cazul gnosticismului? S-ar putea să fie, Într-adevăr, așa, dacă ar fi posibil să răsturnăm cronologia pe care o apără Schmitt, Eberz, Arthur, Pagels, Good și alții, În așa fel Încît s-o plasăm mai Întîi pe Sophia negativă și abia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cel al lui Michael A. Williams care crede că genul Sophiei În textele gnostice nu are nici o legătură cu „tiparele de socializare” efective 90, pînă la cel al lui Karen L. King, care preferă să interpreteze prezența mitului Sophiei În gnosticism drept un indiciu sigur de ideologie patriarhală 91. Premisa disimulată a gnosticismului ar fi că feminitatea este echivalată cu slăbiciunea, eroarea și imperfecțiunea, care se cuvin „Întărite, corectate prin intervenția masculină”92. Ne-am oprit de mai multe ori, În

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
textele gnostice nu are nici o legătură cu „tiparele de socializare” efective 90, pînă la cel al lui Karen L. King, care preferă să interpreteze prezența mitului Sophiei În gnosticism drept un indiciu sigur de ideologie patriarhală 91. Premisa disimulată a gnosticismului ar fi că feminitatea este echivalată cu slăbiciunea, eroarea și imperfecțiunea, care se cuvin „Întărite, corectate prin intervenția masculină”92. Ne-am oprit de mai multe ori, În alte locuri, asupra poziției lui King93. Jorunn Jacobsen Buckley ajunge la aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
mai tîrziu, unii dintre acești Învățați și-au dat seama că textele literare nu dau un răspuns lipsit de ambiguitate Întrebărilor cu privire la gen sau oricăror altor chestiuni de ordin social. În același timp, alți specialiști au răsturnat ipotezele anterioare, atribuind gnosticismului În general o atitudine negativă față de femei, În baza evidenței statistice a negativității Sophiei Înseși. 8. De ce căderea? Am Încercat să arăt, În mai multe eseuri, că Sophia ocupă În mitul gnostic, ca personaj, o poziție care intervine În multe

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
feminin 97. Nu am intenția de a prezenta aici numeroasele variante ale mitului Tricksterului feminin, de care m-am ocupat cu alte prilejuri. O serie de specialiști au crezut, se pare, că intenția mea a fost de a demonstra că gnosticismul Își are originea În dualismul popular, iar această Înțelegere greșită m-a urmărit ca un deochi de-a lungul mai multor Întîlniri internaționale. Ce Încercam eu să arăt era - pe lîngă o considerabilă amplificare a repertoriului de variante ale mitului

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
tratează gnoza ca pe un fenomen aparținînd istoriei platonismului, În care se pot detecta „abgesunkenes philosophisches Lehrgut altakademischer Herkunft in charakteristischer Gestaltverfremdung” (p. 253). Teza sa stă În picioare. Din păcate, cea mai mare parte a documentației lui Krämer cu privire la gnosticism provine de la școala germană de istorie a religiilor. 3. Iren. I.11.1; cf. François M.-M. Sagnard, La Gnose valentinienne et le témoignage de Saint Irénée, Vrin, Paris, 1947, pp. 355-357. 4. Prov. 8:29 sq.; trad. Helmer Ringgren

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
12. Vezi Soeren Giversen (ed. și trad.), Apocryphon Johannis, Prostant Apud Munksgard, Copenhagen, 1963, p. 284. 13. Vezi Anne Pasquier, „Prouneikos: A Colourful Expresion to Designate Winsdom in Gnostic Texts”, În Karen L. King (ed.), Images of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 47-66, articol urmat de replica lui Marvin W. Meyer. 14. Vezi cartea mea Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1985. 15. Vezi În special F.M. Cornford, Plato’s Cosmology: The

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
The Johannine Gospel in Gnostic Exegesis: Heracleon’s Commentary on John, Abingdon Press, Nashville and New York, 1973, În care Elaine H. Pagels a urmărit, În primul rînd, să respingă teza lui Hans Jonas că Origen ar fi fost influențat de gnosticism. 66. Vezi. U. Bianchi și H. Crouzel (ed.), Arché e Telos: L’Antropologia di Origene e di Gregorio di Nissa, Vita e pensiero, Milano, 1981, pp. 47-48. 67. I.75.35. 68. Vezi art. meu „Feminine...”, loc. cit., pp. 82-83

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
3-4. 70. I.77.6; sublinierea mea. 71. EvPh II.75.3; sublinierea mea. 72. I.77.18 sq. 73. J. Zandee, „Die Person der Sophia in der Vierten Schrift des Codex Jung” În Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967, pp. 205-214. 74. Wilhelm Bousset, Hauptprobleme der Gnosis (FRLANT 10), Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1907, p. 26. 75. Idem, p. 43. 76. Gilles Quispel, Gnostic Studies I, Nederlands Historisch-Archaelogish Instituut in het Nabije Oosten, Istanbul, 1974, p. 163

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cit, pp. 2-22. 91. Karen L. King, „Sophia and Christ in the AJ”, ibidem, pp. 158-176. 92. idem, p. 171. 93. Vezi În special art. meu „Feminine...”, loc. cit., pp. 92-96. 94. Jorunn Jacobsen Buckley, Female Fault and Fulfillment in Gnosticism, Univ. of North Carolina Press, Chapel Hill, 1986, pp. 126 sq. 95. Claude Lévi-Strauss, Anthropology and Myth: Lectures 1951-1981 (trad. R. Willis), Basil Blackwell, Oxford, 1987. 96. Claude Lévi-Strauss, The Jealous Potter (trad. B. Chorier), Univ. of Chicago Press, Chicago

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
29.4. 110. TT I 77.18 sq. 111. PS 31, p. 28 S.-T. 112. P XIII.45 113. PSem VII.21. 114. Iren. I.30.3-4. 115. Hipp. V.24.14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]