2,083 matches
-
cireada care o urma. Sub privirile măcelarilor, vaca-fariseu s-a lăsat pe picioarele din spate, ca un câine, s-a lăsat așa în prag, s-a uitat la lume cu ochii ei căprui de vacă și a grăit. Vaca-fariseu a grăit. A zis: — Renunțați la consumul de carne! Vocea vacii era vocea unei tinere. Vacile care stăteau la rând în spatele ei s-au legănat de pe un picior pe celălalt, așteptând. Măcelarii au căscat gura atât de brusc, încât le-au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toate vacile eliberate de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e gol și tăcut. Cineva zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată într-un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu nu a mai grăit nici o vorbă. Paște iarba din curțile oamenilor. Bea din scăldătorile pentru păsărele. Oamenii îi agață de grumaz ghirlande de flori. Folosesc vraja de stăpânire, zice dom’ sergent. Ne-am oprit în mijlocul străzii, așteptând după un porc imens care traversează agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iarba prin zăpadă, verde și înaltă, pentru bizonii care flămânzeau în Canada. Băiatul care vorbește cu câinii rătăciți din adăposturi și-i ajută să se întoarcă acasă. Căutăm magia. Căutăm sfinții. Fecioara Zburătoare. Mântuitorul de pe Șosea. Infernul Iederei. Vaca-fariseu care grăiește. Ne ținem tot timpul de fapte. La vânătoare de vrăjitoare. Nu e chiar cum te învață la psihiatru, dar funcționează. Nu va mai trece mult până când lumea va fi a lor, a Monei și a lui Stridie. Stăpânul puterii e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu. În povestea asta nu e nci o mână nevăzută care să tragă sforile, nu există un narator omniscient, care să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e adevărul. Allah Akbar, știi ce înseamnă asta? Sunt trimisul Domnului. Grăiesc Adevărul - adevărul Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara lui Dumnezeu.“ Profesorul rostise aceste versete din Coran pe tonul cântat al unui Sahel emancipat. Apoi reintră în pielea personajului pe care i-l stabilisem și își întrebă elevul: — De ce această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că ar fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflând sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
65: ,,tata a dat gloabă pentru mine” și în plus ,,mi-a tras o chelfăneală”. A doua tentativă de furt, cum a fost calificată, cea a pupezei din tei, nu trebuie privită nici ea ca un furt premeditat. Iată ce grăiește textul: ,,Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la teiu, cu gândul să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe dânsa; nu numaidecât pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru că mă scula în toate zilele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri îi strângea dureros lăbuța. Un soare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
această povară de tinerețe o ameți pe Alimentară, încât leșină pentru a doua oară în această carte. Și eu a trebuit să o spun. Nu putea să însemne nimic altceva decât că ea căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doi l-au scos pe sus din biserică, l-au încuiat în chilie, l-au legat cu o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan o să ne certe pe toți. "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, nimic nu sunt, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător..." Frate, mergi matale în chilie și repetă Apostolii până ți se usucă speranța. "Și de aș avea darul proorociei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a hotărît: — Mă duc la o țară, America. Nu știu unde Îi, nimeni nu știe, atîta că-i tare departe. Numa’ că nici un om Întors de la America nu o vinit fără bani... Tăți o adus bani și o cumpărat pămînturi... — Că bine grăiești, du-te la țara cum spui tu și oi vini și io, oarecînd, după tine. Pomean a zîmbit la vorbele nevestei, a găsit oameni tulburați de nenorocirea lui gata să-l Împrumute cu bani de drum, s-a adunat laolaltă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am vrut a face! — Nu-i nici un bai, o grăit irișu’ cela de Bailey, pune-ți-i pe tăți În șorț și du-te la tine! Peste o jumătate de oră, a bătut și patronul la ușa ei. — Io plîngeam Înainte, cu grămada de dolari lîngă mine, pe pat, povestea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tăți, domnule dragă, că doară ți-am stricat moara! Dacă nu-i iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și cu ce să vă cumpărați acolo ce-i de trebuință! Așe o grăit americanu’ cum vă spui, da’ n-o scă pat vorba că moara lui era, Doamne feri, un gheip de făcut bani Într-ascuns!... Vreo două decenii mi-au trebuit pînă să Înțeleg că, de fapt, Floare nu stricase nici o mașină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră legate. Uneia dintre ele Precista i-a dezlegat-o, dar nu și celeilalte. Oamenii Își amintesc nervozitatea și agitația surorii nelecuite cînd a auzit-o pe cealaltă silabisind. Grăia greu, dar dădea glas cuvintelor și se făcea Înțeleasă. „Are mai multă credință“, au hotărît cei de față, privind-o cam chiorîș pe fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
coasă. Plăcintele aburinde stăteau așezate una peste alta Într-un vas Încăpător de lut. CÎnd să iasă În curte, iaca, dă să intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o văd, nană dragă, că deschide gura și o aud grăind: Bună demineața, nană! Hie-ți milă și dă-mi și mie o plăcintă că tare-s flămîndă! — Doamne, Măicuță Sfîntă! făcu fata Nodului. Așa strigase la ceasul Întîmplării și gazda, scăpînd vasul din mînă și fugind În casa dinainte după bărbat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit în sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel este) femeia care se atinge/prinde (haptetai) de El: că este o păcătoasă. Urmează răspunsul Domnului, sub forma unei scurte parabole
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i punem în vistieria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel. și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a rânduit Domnul. Las pentru mai târziu comentarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve hotărăște să nimicească „generația actuală”, rezervând urmașilor bucuria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta. Verbul paroxuneien descrie comportamentul rebel al israeliților, care provoacă amărăciunea lui Dumnezeu. Isaia 63,10 trimite la Ps. 105,22-23: L-au mâniat la apa răzvrătirii/iar Moise a fost pedepsit pentru ei,/fiindcă-i amărâseră duhul/și a grăit necugetat cu buzele lui (kaˆ parèrgisan aÙtÕn f’ Ûdatoj ¢ntilog...aj. kaˆ ™kakèqh MwusÁj di’ aÙtoÚj, Óti parep...kranan tÕ pneàma aÙtoà, kaˆ dišsteilen ™n to‹j ce...lesin aÙtoà.). Iată, pe scurt, rezultatele anchetei. Blasfemia împotriva Sfântului Duh se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau însă lucrurile în ceea ce privește Duhul Sfânt, dat fiind, spune Hrisostomul, că „despre Duhul iudeii aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt. Toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfânt. Înțelesul cuvintelor lui Cristos este așadar acesta: Fie, spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului în care sunt îmbrăcat. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
constituie un păcat justificabil, care poate fi înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau însă lucrurile în ceea ce privește Duhul Sfânt, dat fiind, spune Hrisostomul, că „despre Duhul iudeii aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt. Toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfânt. Înțelesul cuvintelor lui Cristos este așadar acesta: Fie, spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului în care sunt îmbrăcat. Dar nu puteți spune și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fost răpit în felul acesta până la al treilea cer. și-l știu pe un astfel de om ș...ț că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu vreau să stârnesc mânia lui Dumnezeu răsădind-o!” și după ce s-a rugat cu lacrimi timp de patruzeci de zile, Domnul i-a trimis în ajutor un alt înger, cu următorul mesaj: „Ridică-te, Noe, răsădește vița, căci așa grăiește Dumnezeu: amăreala ei se va preschimba în dulceață, iar blestemul șrostit asupra eiț va deveni binecuvântare; și ce iese din ea va deveni sângele lui Dumnezeu” (V, 15). Mai departe este invocat și numele lui Isus Cristos, Emmanuel, al doilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde” (de fapt, toate verbele sunt la viitor!). LXX: „Voi grăi către profeți; căci am înmulțit viziunile și am apărut prin profeți” (cuvânt cu cuvânt: „prin mâinile profeților”, în sens figurat). Pentru Origen, acest semiverset are o importanță deosebită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde” (de fapt, toate verbele sunt la viitor!). LXX: „Voi grăi către profeți; căci am înmulțit viziunile și am apărut prin profeți” (cuvânt cu cuvânt: „prin mâinile profeților”, în sens figurat). Pentru Origen, acest semiverset are o importanță deosebită, întrucât el vorbește despre manifestarea tipologică a lui Cristos, prin profeți, înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
era de a-l scoate pe Gruia din pasa proastă care Îl domina... Au intrat În salonul unde se afla “tatăl nostru” - cum l-au numit pe țiganul de la șatră... ― SÎ trăiți, domnu’ profisoru’ doctoru’! Uiti cî amu pot sî grăiesc. ȘÎ asta numa’ - sărut mânuța lu’ domnu’ doctoru’ - cari m-o opirat. CÎ cini știi dacî mai trăiem? Amu sâ-l Întreb pi domnu doctoru’ profesoru’ cât a mai trebui sî stau În șpital? Profesorul a privit cu zâmbet larg la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]