406 matches
-
mai contribuit? Minear, Loftis? — Reynolds era la vremea aceea în Europa. De Chaz nu știu nimic. — Ce se discuta la primele ședințe ale AUFT? Se ocupau de vreo acțiune sau aveau vreun program anume? Cutia de șervețele era acum o grămăjoară de fâșii de carton. Eisler le mătură din poală. — N-am participat niciodată la ședințele lor. — Știm, dar trebuie să aflăm cine mai venea acolo în afară de membrii fondatori și care erau subiectele abordate. Nu știu! Mal îi aruncă o nadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și zise: — Ai făcut-o! Buzz aruncă banii pe pat. — Cincizeci pentru tine, cincizeci pentru doamna Celeste Considine din L.A., Gramercy, numărul 641 Sud. Îi dai tu și-i spui că-s pentru educația copilului. Stompanato adună banii într-o grămăjoară compactă și îi privi cu lăcomie. De unde știi că n-o să-i păstrez pe toți? — Îți place prea mult stilul meu ca să mi-o tragi. *** Buzz merse cu mașina până la Ventura, unde parcă în fața casei detectivului Dave Kleckner și sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Se mai fac fumuri cu foi de mătrăgună și laur (datura) [= ciumăfaie] uscate, pisate și amestecate cu silitră. Aceste afumări sunt alină- toare în accesele de astm (înec) cu tuse înecăcioasă. Se pun prafurile pe o farfurioară, clădite ca o grămăjoară, și li se dă foc. Ele ard și, deasupra lor, cu gura deschisă stă bolnavul, sorbind în piept fumul. Cu fum de măselariță se afumă cei ce au dureri de măsele (254, p. 99). în zona Munților Apuseni și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spus că-i o prostie, am făcut totuși un pas spre ea, întinzându-i felia de pâine și spunându-i că e cu magiun de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am grijă, și când s-a întins, cu mătura în mână, am simțit din nou acel miros de fată mare, și atunci am știut că ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
tăți În șorț și du-te la tine! Peste o jumătate de oră, a bătut și patronul la ușa ei. — Io plîngeam Înainte, cu grămada de dolari lîngă mine, pe pat, povestea Floare. — Iaca, o spus basu’, Îi fac două grămăjoare, jumătate ai tăi, jumătate ai mei! — D-apoi ie-i dumneata pe tăți, domnule dragă, că doară ți-am stricat moara! Dacă nu-i iei, m-o sfădit, nu-i avea cu ce mere cu bărbatu-tău la Cigagău și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
puțin așa Își Închipuie ei. Adam a rămas cu ochii la Karl, care a ridicat bicicleta și a așe zat-o la locul ei. Mânerele și pedalele erau pline de nisip, care s-a scurs și s-a strâns În grămăjoare. — Adevărul e, a mai spus Karl, că printre ei nimeni n-are destule mijloace să-și trimită copiii la școală. Mai degrabă i-ar ține acasă, să-i pună la lucrul câmpului sau să vină și ei pe mare. și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
repetate și s-au așezat să mănânce un curry de berbec cam prea fiert cu o garnitură de orez. Băiatul tatii, nu ți-e foame? Adam n-a răspuns. Nici măcar n-a catadicsit să dea din cap. Făcea cu lingura grămăjoare de orez și le amesteca În sos, apoi le reconstruia și iar le strivea. Farfuria era decorată de jur Împrejur cu flori roșii cam șterse, ale căror codițe dispăruseră În băltoaca aceea maronie. — Adam, te rog să nu te joci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu avea să dispară niciodată putea fi confirmat de conținutul cufărului: celor trei nu le-a fost dat să împlinească ceea ce începuseră din vocație și înzestrați cu diferite grade de talent. Legată cu câte o panglică de mătase în trei grămăjoare diferite, moștenirea lor vorbea limpede: fratele mijlociu, Paul, voia să devină pictor și-și încercase talentul în culisele unor montări de teatru. În cufăr am găsit schițe colorate pentu decoruri și costume pentru opera Freischütz sau pentru Olandezul zburător. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
castraveți, dovleac și mazăre verde, și tocană de măruntaie de vânat și de măruntaie de gâscă stătea scris cu o grafie Sütterlin de bunicuță. În sticle era depozitat suc tulbure de mere și socată. Într-unul din colțurile pivniței, o grămăjoară de cartofi, încolțiți bine. Până aproape de vomă, am băgat în noi carne în untură dintr-unul din borcane, am mușcat din castraveciori, am băut suc. Pe urmă caporalul meu a fumat, lucru pe care îl făcea rar, atunci însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cușca ei și să se roage În gol. Simțindu-i neputința, ceilalți o duseră În afara orașului și agățară cușca de un stâlp de sare, lăsând-o pradă soarelui și vânturilor. Acum, probabil, n-a mai rămas din ea decât o grămăjoară de cenușă amestecată cu oase, bucăți de piele și nisip, din care totuși continuă să se Înalțe spre cerul gol aceeași umilă rugăciune, ce nu folosește la nimic... Din când În când, din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai rămas din ea decât o grămăjoară de cenușă amestecată cu oase, bucăți de piele și nisip, din care totuși continuă să se Înalțe spre cerul gol aceeași umilă rugăciune, ce nu folosește la nimic... Din când În când, din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce-i trup și tot ce-i suflet. Niște mâini, nimic mai mult... Mâini neputincioase. Bolnave. Mâini care se roagă din reflex. După cum altele, aparținând probabil altor entități, răsar din alte grămăjoare și Încep să joace cărți. Poker și chiar șeptic... Or, la noi și jocul de cărți e interzis. Credința e și ea un fel de joc. Totu-i să știi când să plusezi la timp. Când să arunci asul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a fost cândva sau ar fi trebuit să fie un om În plenitudinea forțelor sale!? Pentru prima oară Mașa mersese cu avionul, zburând mult deasupra norilor. Jos, sub ea, clădirile arătau ca niște cutii de chibrituri, iar munții, ca niște grămăjoare de nisip În care se scaldă găinile pe timpul arșiței de vară. Râurile nu erau mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând atâtea bunătățuri În jurul ei, Mașa se trezea, descotorosindu-se de flori. „Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost frumos“, răspundea Mașa. „Ai reparat și tu măcar vreun ceas?“, o ispitea păpușa. „Le-am reparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar fi vrut să-și bată joc pentru faptul că În tinerețe fusese Îndrăgostit de ea. Acum, cică, ar fi vrut să-i probeze instinctele. Circula și versiunea că doamna n-ar fi rezistat ispitei și ar fi venit În fața grămăjoarei de carne Înarmată cu un tacâm și-o furculiță și că ar fi ales de pe „grătar” o bucățică de Satanovski bine rumenită, numai că, atunci când și-ar fi Înfipt dinții falși În ea, ar fi rămas În gură cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anume că Satanovski ar practica acolo, cu distinsa doamnă, trecută de mult de a doua tinerețe, un anumit joc erotic care s-ar reduce, În esență, la următorul fapt: inginerul pune pe masă În fața distinsei doamne, văduvă de ofițer, o grămăjoară de bile, Înăuntrul cărora se află Înscrise niște cifre, și alături o alta de bancnote. În fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul, distinsa văduvă, purtând mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gândea fetița, călcând pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca‑ntr‑un vis, dădu de niște ciuperci cu gâturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gâturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu‑i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într‑adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus, ceea ce ea nu știa, nu s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ajunge În mâinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-L ÎNTR-O MASĂ INFORMĂ DE METAL CARE ÎNCEPE SĂ SE TOPEASCĂ ȘI SĂ SE RETRAGĂ DIN CE ÎN CE. AVU TOATĂ RĂBDAREA NECESARĂ. ERA O FEMEIE DE O RĂBDARE INFINITĂ. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND PE PARDOSEALĂ NU RĂMASE DECÎT O GRĂMĂJOARĂ CA O PATĂ DE METAL INCANDESCENT; APOI, ÎN SFÎRȘIT MULȚUMITĂ, SE URCĂ DIN NOU ÎN AUTOAVIONUL CU CARE VENISE. ÎN TIMP CE SE ÎNTORCEA LA PALAT, SPRE SFÎRȘITUL DUPĂ-AMIEZII, CERUL ERA ACOPERIT DE NORI DIN CE ÎN CE MAI NEGRI. zece Nu atît că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se dăduse un cal, îl adăpam cu o găleată de pânză de la izvorul din imediata apropiere, îl țesălam, îl hrăneam dintr-un sac cu ovăz, mă culcam lângă el, noaptea era frig, de multe ori mă trezeam cu capul pe grămăjoara caldă de bălegar, mâncam din puținele merinde pe care le aveam, toate acestea se petreceau pe un spațiu de patru metri pătrați, dincolo de care mă pândea moartea. Stăteam acolo, pe stratul de frunze umede așternut de-a lungul anilor, câteodată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oamenii buni" să le aducă de mâncare. Sandei se obișnuise cu acest ritual, merindea adusă de oamenii pe care nu-i văzuse niciodată la față îi prisosea, încât strădaniile ei de a-și completa meniul zilnic se reduceau la o grămăjoară de alune și la una de mere pădurețe. Zmeura, murele, fragii le mânca în momentul în care le culegea. Se juca printre tufișuri, uitase să se mai teamă că cineva i-ar putea face vreun rău. De ani buni Sandei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot, îmi asum răspunderea, n-am mașină, n-am nici garaj, da, casa e prin căsătorie, nu, nu e pe numele meu, nu vreau nimic dacă ar fi vorba de un partaj, am făcut armata, la TR-iști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]