396 matches
-
ei formează cîte un triunghi echilateral. Este ceea ce în scrierile sacre poartă numele de "pasul lui Vishnu". Înclinarea acestor munți, a pantelor lor, este de 32,72 de grade. De fapt, ca experiment simplu, dacă torni sare pe o masă, grămăjoara conică obținută va avea o înclinare de 32,72 grade. Probabil că așa lucrează gravitația. Specialiștii acreditează chiar o strînsă corespondență numerică între acest unghi și accelerația gravitațională. Alt exemplu, de alt tip: americanii au stabilit granița cu Mexicul fix
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
îi clătinase convingerea că are de-a face cu o ființă reală. Firește, teatrul no trimite neîncetat la ideea unui shite „imaginar”, „vizitator” nocturn al viselor lui waki: „vedenia ce ți-a apărut în vis”... După cum trimite neîncetat și la grămăjoara de ierburi de care waki își reazemă capul când se odihnește, ca și cum fiecare piesă no și-ar avea propria pernă de Kantan 1. Ceea ce nu înseamnă totuși că se formulează explicit și categoric faptul că nu e vorba decât despre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ea reprezintă nu numai un regiment polonez, ci și armata de spectre multiplicate ale tatălui. Spațiul teatrului lui Kantor, așa cum el însuși îl definește 1, este spațiul în care flăcările ce mistuie casa capătă dimensiunile unui incendiu apocaliptic. Ruinele clădirii, grămăjoara de resturi rămase după dezastru și adunate în mijlocul scenei figurează, prin chiar puținătatea lor, măreția sumbră a sfârșitului vieții, a sfârșitului lumii. Teatru al timpului „de după catastrofă”, teatru construit din „ce a mai rămas”, adică dintr-un „morman de trupuri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de Fârtat: "După ce s-au culcat, Dumnezeu s-a apucat să facă soarele. A scaparat o dată cremenea în piatra cea scumpă, dar n-a putut face, a ieșit o sabie. A scaparat a doua oară și s-a făcut o grămăjoară, ca o jemnă mică, rotundă. Dumnezeu a suflat duh sfânt și s-a făcut soarele mare și luminos, mai mare decât pământul nostru, și l-a dat degrabă sub pământ. Când a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii, acum era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
femeie/ cu trup de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul." Feericul straniu, fantasticul este de tip poesc: "Mă apropiai cu totul, uitând legile mele/ și orb întinsei mâna și căutai fierbinte/ ceea ce pierdusem; în albele dantele/ zăcea o grămăjoară de albe oseminte." Crengile de vișin, lumina lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
siguranța ce tăia curentul la apartamentul ăla și a fi invitați la bairam cînd ăia deschideau ușa să vadă ce se-ntîmplă sau măcar să primească o sticlă de vin. Spărgeau între dinți coaja semințelor pe care o aruncau într-una din grămăjoarele din jur. Uneori în spatele genunchilor unuia zăcea o sticlă boțită plină cu un lichid de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
siguranța ce tăia curentul de la apartamentul ăla și a fi invitați la bairam cînd ăia deschideau ușa să vadă ce se-ntîmplă sau măcar să primească o sticlă de vin. Spărgeau între dinți coaja semințelor pe care o aruncau într-una din grămăjoarele din jur. Uneori în spatele genunchilor unuia zăcea o sticlă boțită plină cu un lichid de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
echipă minimală/ în căutarea spiritului de echipă pierdut // deși, cum scria pe-un tricou german?/ "Lieber schizophren/ als ganz allein!"/ da, da: mai bine schizofren/ decât singur cuc // deci eu/ cel întârziat/ campionul amânărilor/ un soi de anguis fragilis/ o grămăjoară de fum/ și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceea așa gândeam și nu eram singurul. Un artist adevărat nu poate niciodată să facă un film adevărat doar ca o comandă socială. Un film este o modalitate de exprimare. Ceea ce vrea el să spună va spune chiar dacă filmează o grămăjoară de pietre, de nisip sau norii, orice ai filma, tot pe tine te exprimi. Felul în care știi să alegi fragmentele de realitate, felul în care știi să le pui în ordine, felul în care știi să le ilustrezi cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un roșu greu, aducând aminte culoarea sângelui închegat. Arătând spre prima, tânărul spuse: — Aici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pâlpâia pe suprafețele netede, umplea încăperea de umbre săltărețe. A scrijelit pe pământ într-un colț, un pătrat, iar femeile m-au târât acolo, le simțeam mâinile uscate și ușoare, mi-au pus alături o strachină cu apă și o grămăjoară de grăunțe și au arătat către idol, iar eu am înțeles că nu trebuie să-mi desprind ochii de la el. Atunci vrăjitorul a început să le cheme pe rând lângă foc, pe câteva le-a bătut, și ele gemeau, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vor mai vedea-o, pentru că mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi îngropat în pământ sau va atârna undeva, iar mintea lui, care își dă seama de toate acestea, mâine nu va mai naște nici un gând, ci va fi grămăjoară de creieri morți, năpădiți de sânge închegat... Și totuși hârtia râdea pe masă, parcă ar mai fi fost vreo speranță undeva... Apostol Bologa depăna amintiri de prin romane și cronici, unde, în clipa supremă, sosește în goana calului solul aducător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la realitata imediată, tresări, se ridică în picioare privind atent spre soldații din zona încredințată lui. Intră și el în apă. Tot malul Siretului era împânzit de soldații care făcuseră baie, iar hainele celor din apă erau aranjate ordonat, în grămăjoare. Deodată auzi un strigăt din aval, din zona unei mori vechi de pe celălalt mal. Ieși din apă repede, intrigat. Câțiva soldați ajunseră lângă moară. Toți vociferau, se contraziceau, arătând ceva. ,,Doamne, ce s-o fi întâmplat. Nu cumva...?” Nu se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mea?“ Se întoarse, ordonă ieșirea din apă, pentru prezență. Cu toată îngrijorarea care-l frământa, nu putu să nu remarce că abia atunci, când deja se terminase baia, plutonierul companiei aducea săpunul... După echipare, constată cu groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ale picturii și poeziei, muzicii și dansului și, nu în cele din urmă, ale femeilor chineze. În loc să lupte cu foc împotriva focului, China a luptat cu apă împotriva focului și a câștigat, reducându-și invadatorii duri ca piatra la o grămăjoară de nisip. În final, China a supraviețuit și a prosperat în timp ce diferiții săi „cuceritori” au dispărut pentru totdeauna din istorie. Acestea sunt beneficiile adoptării rolului femeii în relațiile externe. Deși Tao teh ching a fost scrisă cu câteva secole înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate lipsă, un ceas deșteptător pietrificat, un schelet de pisică
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum sună, Grea e lecția umilinței, Daniel! se-ntoarce spre mine, dar nu mă vede, Unde ai pus galben de soare? Eu mă ridic degrabă ghidându-i mâna ce ține pensula spre galbenul de soare, își înfige perii aspri în grămăjoara moale de culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt, se-aude glasul lui, nici nu-i chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reconstitui acum fizionomia, pe măsură ce soarele se ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor și bucata de soare își modifică dimensiunile, dilatându-se, și cu cât încerc să-mi stăpânesc direcția privirii cu atât mai mult grămăjoara de lumină de pe colină se-ngroașă căpătând proporții de nesuportat pentru ochii mei, jucând ca două bile nestatornice într-o substanță gelatinoasă, cu adevărat hârtia asta începe să-și facă efectul, îmi amintesc cum pe la miezul nopții o fată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în nevinovată sălbăticiune, cunosc fiecare cotitură, fiecare colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dintr-un ansamblu rezidențial de case identice și la fel de noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pe măsură ce se apropiau, templul devenea tot mai înalt, ocupând tot spațiul vizual. Un șir lung de trepte cobora în partea laterală a templului până la apele lente ale fluviului; pe treptele de sus se vedeau resturile ultimei revărsări, în colțuri erau grămăjoare de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gâdilau nările. — Tipul de sus s-a mutat și nu mai avea loc În casa nouă, așa că i l-am cumpărat eu. —E foarte frumos, spuse ea plimbându-și degetele de-a lungul listei de cântece. Pe masă era o grămăjoară de monede. El luă una. Ce ți-ar plăcea să asculți? Ea mai sorbi o gură de șampanie și continuă să se uite pe lista de cântece. —Hmmm.... Cred că vreau „Are You Lonesome Tonight?“. —Bună alegere. El băgă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă, intubată, cu plasturi albi în jurul feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-o patetică conversație cu mine însumi, ca și cum o prezență invizibilă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund în ea, în timp ce apa alunecă în grămăjoara noastră de căldură ca într-o seră. Fețele lipite, iar dedesubt plăcerea aceea vâscoasă care te azvârle departe și duce totul cu ea. Și nu mai simți frica în spatele tău, unde cineva ar putea să vină, să te lovească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]