401 matches
-
stătea în spatele acelui foc alb. Poate că lui i se părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
băiat și o fată, ea are aproximativ vârsta lui Noga, el este mai micuț, aproape un bebeluș, iar eu îi privesc geloasă, de ce nu am luat-o pe Noga cu noi și de ce nu avem și noi un copil mic, grăsuț și cu mucii curgând, asemenea ursulețului acestuia, iar Udi spune, nu începe acum, înghit în tăcere oasele subțiri, de când o scăpase pe Noga, refuzase și să discute despre conceperea unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lasă apoi coșul acela viu pe covorul din salon, parcă ar fi Moise scos din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem un bebeluș de la o distanță atât de mică. Deci așa arătați voi cu adevărat, șoptesc eu, mă simțeam ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doilea copil, totul s-ar schimba, am fi rămas doar noi trei, Noga și eu, și bebelușul, dar trei înseamnă o familie, doi este numărul consolării singurătății, deja simt lângă mine copilul pe care nu l-am născut, membrele sale grăsuțe și moi, se agață de mine cu toate puterile sale de prunc, îmi mângâie părul, se lipește de sânul meu, mă răsucesc în pat, am impresia că stăm culcați pe plajă, iar nisipul este cald și plăcut, mă acoperă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acest paradox: scăldându-ne în Dunăre, înotăm de fapt în Tibru. — Din păcate - oftă doamna Potoțki - râurile noastre nu comunică și au debit mic. Nu poți înota de pești. Tăcură câteva clipe. Pe sofa, pe bibliotecă, pe șemineu, pe genunchii grăsuți ai lui Metodiu, pe decolteul doamnei se lăsă tăcerea. — O, cum am uitat! - tresări doamna Potoțki. Cu ce să vă servesc? O dulceață, un gem, o cafea, o..., dacă îndrăznesc, votkă? — Cel mult un gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se întâmplă ceea ce se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada crescu, se împlini, arătând ca proaspăt scoasă de sub tipar, o mândrețe de fată. Dar ei nu-i păsa de asta: citea înainte. într-o seară, grăsuța și veșnic înlăcrimata sa mamă o luă deoparte și cu vorbe femeiești, mai pe ocolite, mai de-a dreptul, îi dădu de înțeles că ar fi bune și cărțile la ceva, dar ele rămân oricum niște substitute; că datoria femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arătoasă, porni în galop chiuind și, cu destulă precizie pentru starea în care se afla, aruncă șomoiogul aprins pe acoperișul de trestie al casei. întoarse iapa și intră în curte cu sabia scoasă. Din tinda casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zărea o firmă pe care scria Camelia exact ca pe cutia de chibrituri. Era o cafenea obișnuită cu o capacitate de vreo optsprezece locuri. În afară de mandatar, se mai afla acolo o chelneriță de vreo douăzeci și doi de ani cam grăsuță, rotunjoară la față, cu ochii mici și cu urme de coșuri pe frunte. Îi plăceau lucrurile extravagante, probabil, așa că purta ciorapi cu model, dar nu era cîtuși de puțin atrăgătoare. SÎnt sigur că ea nu prezintă nici un interes pentru investigațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că tipilor frumoși ar trebui să le placă doar tipele frumoase. Așa că nu mi-a trecut niciodată prin cap că unul din ei mă va invita vreodată în oraș. Nu eram chiar superbă când eram la școală. Oamenii îmi spuneau „Grăsuța“. E vina mamei. Vedeți voi, mama nu era genul care să îmi facă sandviciuri drăguțe pentru pachet sau așa ceva. Nu. Doamne, nu îi invidiați pe copiii ăia de la școală care veneau cu mâncare la pachet? Frumos și ordonat, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-i spun lui Amy. Pentru că nu o cunosc atât de bine și, oricum, iubitul său le-ar spune celorlalți piloți că sunt o băgăcioasă și mi-aș pierde mult din popularitate când rămânem să dormim undeva. O, Doamne, un copil grăsuț a început să urle după jeleuri, și eu nu am așa ceva în cărucior. O întreb pe mama lui dacă nu cumva copilul ei ar vrea altceva, dar ea clatină din cap hotărâtă. Nu e de mirare că puștiul e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
două inele. Părea să elimine acel ceva ce cauzase boala. După ce se asigură că incizia reușise, doctorul scoase cleștele și repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în film. Avionul zbura peste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amintindu- și ce tot îi „cobisem” eu. Fără a mai sta pe gânduri, s-a repezit la locul „doar de el știut”, pentru a căuta ceea ce avea să nu mai găsească niciodată: o sumă modestă de verzi șori, altă, mai grăsuță, în moneda națională, ceva bijuterii și un cec, toate păstrate pentru cele mai negre dintre negrele zile pe care le trăim. Fost - au și s-au dus, și duse au rămas, deși poliția a luat urma hoațelor și acum sunt
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Va fi cel mai trăit timp din lume. Nu contează cât, doar al nostru. Mare noroc, cum zicea și domnul cu mâini reci, îmbrăcat în culoarea mireselor. Grăbesc pasul. Anda Docea Roxana Roxana e colega mea de bancă. E cam grăsuță, are pistrui și sâni mari. În timpul orei, îmi pasează bilețele cu te iubesc. Scrie de trei ori te iubesc - o dată cu litere mici de mână, a doua oară, dedesubt, cu litere mari de mână, și a treia oară jos, cu litere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ignor mai ușor și să-mi văd de bunul mers al gândurilor. Dar stai. Printre stafiile colorate cu fețe de om ce intră și ies din autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a lui, zice că și eu sunt tot al lui. Dar nu înțeleg de ce nu sunt ca restul creațiilor lui, de ce lumea mea e plină de cartonașe. Omul din fața mea e un cartonaș care scoate sunete stridente. E atât de grăsuț, încât seamănă cu un hamburger, obrăjorii lui rumeni parcă-s două pete de ketchup. Oamenii din jurul meu îl strigă Lucian. Și balonașul cu pantaloni de trening are cartonașe, doar că pe ale mele sunt oameni. Marionete frumoase și prostuțe. Dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe Sandy Șarpele! Insch clătină aprobator din cap și zâmbi fericit. — Mda, măcar a făcut și el ceva bun În viață. În orice caz, am destul pe cap pentru care să-mi fac griji. Spre Peștera Liliacului! Cu o mână grăsuță, indică direcția sediului general al poliției. Logan scoase mașina de patrulare În viscol, părăsind casa de la numărul 25 de pe Howesbank Avenue și pe agenta Watson din ea. 36 Toate mașinile de patrulă din oraș erau afară, căutându-l pe Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un băiat atât de inteligent, încât trebuia să facă ceva și atunci când i se preda o lecție. Mal rămase în dreptul ușii, privindu-l, fiindcă îi drag Stefan și îi plăcea spiritul lui rebel. Se bucura că puștiul era brunet și grăsuț, ca tatăl lui adevărat, nu subțirel și blond, ca Celeste - deși Mal era blond, iar oamenii își dădeau seama de la bun început că nu erau rude. Celeste spunea: — ... și e limba poporului tău. Stefan clădea cu mosoarele o casă - culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chipurile celor doi japonezi. Ca și cum ar fi băgat de seamă, Gotō se întoarse către el: — Îl cunoașteți pe seniorul Ishida? Acesta este seniorul Velasco. I s-a îngăduit să rămână în Edo ca tălmaci... îl prezentă Gotō pe misionar omului grăsuț. Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul seniorului Ishida nu seamănă cu Edo, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un Enescu de la Ambasadă la care să bat noaptea în ușă să-mi deschidă; m-am rugat să mi se dea măcar un Treplev, nu venea nimeni în compartimentul meu și atunci m-am decis: de cum trecu controlorul sovietic - mititel, grăsuț, vioi, cu ochii în patru - ca să verifice lumina veiozei mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi desena în jurul acestor poze și uneori peste ele. Desenă un heleșteu întunecat, dar plin de pește colorat. Un câmp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
decât viața mea. Stătea aplecată asupra lui Fima, care se strânsese pe taburetul său, Îmbrăcată În pantalonii uzați din catifea reiată și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el, mirosind a pâine neagră și măsline și săpun simplu de toaletă. Și spuse cu mirare, cu un zâmbet Încordat, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-o clinică de pe strada Profeților. Își zâmbi trist, căci În afara tichiei care Îi acoperea capul și a vocii cantorale de tenor, era posibil ca un observator imparțial să descopere unele asemănări Între el și agentul acesta de voiaj, tânăr, grăsuț, cam neîngrijit, lingușitor și atât de doritor să placă. Însă nici În privința vocii cantorale de tenor nu puteai fi sigur. Oare Yael ar fi fost În stare să aibă sentimente materne față de făptura asta Îndopată? Cu ochii săi de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine e mai dihai decât Maria cea fără de prihană ? Care are aproape patruzeci de ani și nu e chiar urâțenia întruchipată. E cam grăsuță și-are păru’ de parc-ar fi băgat degetele la priză, da’ ce naiba ?! Pot și eu să-nchid ochii ! Bob ! l-a dojenit Sue, pentru ca imediat intervenția ei să fie urmată de efecte sonore imitând un solo de tobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]