359 matches
-
are doua polarități: Timpul și Eternitatea. Maya trebuie identificată și anihilată, atunci când acționează negativ asupra omului ca necunoaștere. Ea este hrănită cu ignoranță. Moartea iluziilor, egoismului și ignoranței va fi urmată de o renaștere. Reușește, până la urmă, să iasă din gradină, dar constată, cu perplexitate, că nimic nu se mai potrivește cu ce a fost înainte. Deși pare să fie ora opt și aceeași căldură înăbușitoare), pe strada Preoteselor, la numărul 18, unde locuiau madam Voitinovici și Otilia, găsește altă familie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
S. Crohmalniceanu, doar câțiva își mai rememorează starea inițială, explicându-se astfel capacitatea lor de a ghici, venită dintr-o memorie viitoare. Țigăncile se află dintotdeauna în oraș; erau încă de pe vremea când Gavrilescu era un tânăr profesor de liceu. Gradina este și ea la fel, cu nuci bătrâni, care ajung la adevărata maturitate după cincizeci de ani [Un simbol insistent, introdus de către Eliade în text, sugerează că o asemenea cale de analiză e intenționată. E vorba de nuc. Arbore aromitor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
foarte subtilă: înainte de a ajunge sub nucii din grădina țigăncilor, Gavrilescu “se simțea obosit, istovit, și se lăsă să cadă pe bancă, în plin soare. Își scoase batista și începu să se șteargă pe față.”]. Dar ceea ce se întamplă în gradină este un mister desăvârșit: țigăncile sunt personaje fără față, despre care nu se știe dacă se schimbă odată cu trecerea anilor. Chiar și existența unui astfel de așezământ în mijlocul orașului este un lucru greu de înțeles pentru cine nu percepe altceva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fiind nimerit exact în locul unde trebuia să ajungă. Fata de acum este chiar Hildegard, cea de demult, o Penelopă, însăși întruparea așteptării perpetue. „Ea nu doarme niciodată”, spune baba, iar Gavrilescu o găsește în această ipostază, „în dreptul ferestrei, privind spre gradină.” Hildegard îl călăuzește în acest univers straniu, a cărui explicare este de neconceput. Gavrilescu intră în ireal, fiind însă un jucator inconștient al acestuia, neînțelegând că în universul real totul este aparență, fără valoare de adevăr, că adevărata factualitate este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și volume, dar și între calitățile structurilor suprafețelor atât de diferite ale celor două materiale. Este evidentă o astfel de împlinire estetică în lucrarea intitulată „Stâlp”. Prelucrarea volumului superior din lemn, așezat pe verticala celui din piatră, plastic prelucrat cu gradina, amintește de formele întâlnite în compozițiile realizate în ceramică neagră și intervențiile ornamentale asemănătoare. Compozițional lucrarea se susține printr-o echilibrare a volumelor în ipostaza de complementaritate. Recurgând la lemn, piatră sau gips, Ioan Antonică a realizat și portrete, unele
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
La Eminescu, conform programei, trebuia să facem doar pastelurile și scrisoarea a III-a. Dna profesoară ne-a vorbit mult despre Luceafărul (pe care am învățat-o chiar în întregime pe de rost) și sursa ei de inspirație, “Fata în gradina de aur”, basm cules se pare de germanul Kenish în timpul unei călătorii în Muntenia. Deși multe lucruri nu le-am înțeles la acea vreme datorită implicațiilor filozofice, acum când eu lucrez în în domeniul controlului sistemelor haotice, înțeleg genialitatea cuvintelor
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pentru ca totul să se aranjeze. Trezorierul este oarecum împotriva acestei propuneri dar pe de altă parte caută și el o ieșire pentru a evita pericolul pe care îl reprezintă un duel cu Baronul. Scenă 2. Un hol care duce la gradina.Urmează confruntarea între Marchiza și falsul Stanislao: în timp ce acesta continuă să fenteze, Marchiza încearcă sal convingă să abandoneze rolul de rege relevăndu-i intenția ei că în caz contrar îl va lua de soț pe Contele Ivrea. (Și mostri a chi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ții de promisiune? Ce promisiune? Te-ai angajat să ne faci servicii. Eu? Cum, dar avem hârtie, uite! Și pleca... Am început să intru la idei... Și-am intrat într-o stare depresivă, o stare nervoasă... N-ajunsesem încă la gradină, când mă simțeam slăbit de tot, eram într-o stare imposibilă de nevroză, chinuit... Mă gândeam ce am făcut și cum să fac să scap de întrebarea asta, și nu găseam nici o ieșire... Norocul a fost că odată cu scoaterea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
E greu de descris senzația ce o ai Într-un ascensor care te repede ca o adevărată rachetă. Sunt nevoit, odată azvârlit În sus, să stau puțin pe o bancă pentru ami trece vâjâiala. Sus pe acoperiș e o mică gradină cu bănci și cu lunetă, prin care poți face observații pe ocean, cât și până la localități și ferme din statul New-York. De sus oamenii par furnici, automobilele jucării de copii. E Duminică, spre seară. Mulți se Întorc din excursii, și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce iese din comun. Proprietarul, Într-o regiune atât de puțin populată și cu circulație redusă, În lipsă de capital, a cumpărat un vagon restaurant scos din circulație și l-a instalat pe marginea șoselei. La intrare e o mică gradină frumos Întreținută. Restaurantul e destul de Încăpător, iar bucătăria perfectă. Suntem acum În Utah. Trecem prin localitatea Ogden. Suntem deci În apropierea vestitului Promontory Point unde s-au Întâlnit, bot În bot, la 10 Mai 1869 primele locomotive sosite, una din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
am parcurs Începuturi ca În California. Dar la noi nu era aur. Dar și californienii s-au lăsat de aur și s-au apucat de alte meserii mai rentabile. Povestea bătrânului, care la moarte a lăsat copiilor recomandarea să sape gradina căci are acolo o comoară e bună și aici În California. Copiii au săpat, n-au găsit comoara, dar În schimb munca lor le-a adus mult aur, câștigul muncii de toate zilele. San Francisco este astăzi un oraș de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
roșii. Stolon Tulpină care se târăște pe sol și care produce noi plante. Perenă Plantă care își pierde tulpina și frunzele iarna, dar care crește la loc primăvara. * Numit și mătăcină în Transilvania (n.r.). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\gradina de legume ecologice.doc PAGE 128
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
neamului nostru să fie sărbătorite cu un deosebit fast” . Un an mai târziu (1900), Revista Societății Corpului didactic din județul Neamț descria În paginile sale serbarea organizată cu prilejul aniversării zilei naționale a României. Programul oficial anunța desfășurarea festivităților În gradina Primăriei din Piatra-Neamț, unde alături de elevii și institutorii școlilor primare urbane erau invitate să participe autoritățile și cetățenii urbei. Manifestările se bazau În principal pe activitățile Întreprinse de elevi: recitări, interpretări corale, concursuri de tip tombolă și pe cuvântarea ocazională
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
circulă două versiuni: "Filiera hispano-portughe-ză" și "Filiera engleză". Prima îl menționează pe marinarul lui Columb, Rodrigo de Jerez, care întors în Spania, în localitatea sa Ayamonte, ar fi adus foi de tutun și semințe, pe care le-a cultivat în gradina sa. A fost surprins fu-mând și condamnat la închisoare de Inchiziție cu acuzația că "doar Satana poate da omului puterea de a scoate fum pe gură"! Tutunul ar fi fost adus în Franța, la 1559, de către Jean Nicot, ambasador la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Amenajarea straturilor este doar începutul muncii grădinărești. Cât am muncit la punerea arpagicăi, a dimcăi, a barabulencii și mai ales la săditul firelor de ceapă! Cu stropitoarea udam straturile dimineața și seara (după apusul soarelui). Întotdeauna, legumele și zarzavaturile din gradina noastră erau minunate. Plăcerea vine muncind, deși plivitul ridica cele mai multe probleme. Mama fiind plecată cu lucrătorii zi de zi, plivitul rămânea sarcina mea și a surorii mele Oltea. Buruienele creșteau văzând cu ochii. Dacă se întâmpla o vară ploioasă, timpul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
când se întorcea acasă abia mă abțineam să nu izbucnesc în plâns la vederea mâinilor lui învinețite, sângerând de la sculele pe care cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă casa din Copou ce ne fusese repartizată, aveam o bucățică de gradină pe care frații și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
15 decembrie, dar s-au prelungit, din cauza sărbătorilor, până la 15 ianuarie. Oricum, de ziua lui Eminescu Cenușăreasa devenise Prințesa și arăta superb, ca o mireasă, în alb strălucitor și cu borduri ici și colo de cărămidă smălțuită roșie. Aranjasem și gradina, tăind toate tufele crescute aiurea, plantasem trandafiri și iasomie, semănasem gazon, iar în fața ambasadei plantasem un palmier și tufe de leandri roz și albi. Toți trecătorii și vecinii întorceau capul să ne privească ambasada, iar diplomații care ne treceau pragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să realizez cât de rigizi și urâțiți de griji suntem noi, acasă. Aici soții ies seara, merg la o bere, la o înghețată, la o pizza... și-mi aduc aminte că în copilărie și părinții mei ieșeau cu noi în „Gradina de vară”, cu un nuc în mijlocul ringului de dans în jurul căruia ne zbenguiam cu alții de-o seamă cu noi, cu care legam prietenii de joacă. Mâncam alune americane, puse pe masă cu sare și se bea bere la micii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din San Antoni). Aici, izolați de lume, gălăgie și agitație, avem la dispoziție tot pentru a ne simți ca acasă, sau, mai bine zis mai bine ca acasă. Mașina este păzită de hoți, bucătăria este la dispoziția noastră, ca și gradina în care putem să ne refacem fără probleme. Eu încă nu realizez că sunt în Spania, drumul făcut până aici fiind un vis pe care-l poți uita ca pe orice vis după ce l-ai trecut. Liviu și-a instalat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Monsenior) ne-a invitat la o masă la restaurant unde ne-am saturat de pește și vin spaniol. După două seri, pentru a-mi da curaj să mă folosesc de cele necesare din bucătăria domniei sale, a organizat o cină în gradina unde a mai fost invitat și Raul, fostul student de la Academia din Iași, trimis de Liviu pentru a picta în biserica de la San Perre. Astăzi (sâmbătă), cu ce-am avut, am improvizat o masă de prânz unde aceiași (Mousen, Liviu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și însoțitorilor lor, dar ne-am bucurat de peisajul minunat pe care nu l-am perceput când l-am parcurs în mașină. După patruzeci de minute am ajuns acasă la Mousen, unde, după un duș binefăcător, am pus masa în gradină și am cinat la lumina stelelor, schimbând impresiile zilei. Joi 31 iulie 1997 - Sant Antonio de Vilamajor Ieri a fost o zi de vis. Mousen ne anunțase încă de săptămâna trecută că va merge la Montserrat împreună cu cei doi finlandezi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
poți vedea „operele” lui Dali sau Miro (de a căror paternitate te poți îndoi) la niște prețuri exorbitante. Ca să ne limpezim ochii am vizitat o expoziție de artă precolumbiană, care ne-a încântat. După ce-am poposit o clipă în gradina de la ieșirea din muzeu, am continuat expediția prin galerii. Surpriza a apărut! La etajul unei astfel de galerii am descoperit expoziția unui grafician Manolo (Galeria „Maecht”). Extrem de interesantă. De fapt - o retrospectivă. Și el, ca și Picasso și-a propus
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
câteva minute de panică, am găsit o potecuță, o scurtătură, care ne-a scos chiar la bazarul din fața intrării în Grădina Palatului. Aici am ales unul din numeroasele restaurante cu terasă pentru a lua masa, după care am intrat în Gradina Botanică, exotică, misterioasă, sălbatică, unică. Traseul ne-a purtat apoi spre Palatul Reginei Maria, pe care l-am vizitat cu pioșenie. Construcția lui mi-a amintit de Culele de la Măldărești, nu prin asemănare, ci prin felul în care utilul este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de conștiință, de sine care - ar putea deveni cutezare - espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece. S-apropie de fereastă și se uită în gradină jos la iarba moale, crescută-n umbra virgină a copacilor, la portocale ce luceau prin frunze, apoi luă creionul si desemnă pe părete o portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el - apoi deschise-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și aștepta un moment în care el să fie pe aproape ca să-i poată spune ceva. Până atunci îl chema pentru tot felul de nimicuri, îl punea să-i aducă flori sau fructe ori cine știe ce lucrușor uitat de ea prin gradină, iar acum îi era frică, îi era jenă, îi era de-a dreptul imposibil să-l mai cheme, ca și când n-ar mai fi fost același om ascultător: servitorul ei. De Sfântul Gheorghe, când Ghighina împlinea 17 ani, Gongea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]