420 matches
-
Atunci? Este nevoie în plus... Piatră, iască și ferigă! Cum cântam când eram copii. Exact! * Poate că nu vrei să mergi la Operă îi zise într-o zi Avito soției sale am găsit cu ce să o înlocuim... Aduce un gramofon, pune în el discul unei melodioase sonate și punând mâna pe manetă, zice: Vreau să asculți muzică. Pe lângă aceasta, vibrațiile ritmice vor palpita în aer și aceste vibrații se vor transmite în mediu... Acolo unde ajung, totul se va acorda
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o civilizație tehnică inferioară posedând instrumente din epoca mea. Fiind licean, m-am gândit des la această ipoteză, care de ar fi realizabilă m-ar scăpa de unde sunt. Picat cu avionul, cu o mitralieră sau numai cu revolver, cu un gramofon și un aparat fotografic, în epoca lui August, aș fi cucerit singur tot Imperiul roman. Toată lumea s-ar fi prosternat la pământ la coborârea și suirea mea în aeroplan. Aș fi îngenuncheat Senatul roman, inclusiv pe Cicero, cu un revolver
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar Thaw îi găsi pe ceilalți descurajați. Erau de vîrsta lui, dar erau îmbrăcați și vorbeau ca niște adulți care cîștigau salarii lunare. Descoperi un colț într-o cameră obscură, unde cuplurile se prindeau și se învîrteau în sunetul unui gramofon. Brusc, o femeie în rochie neagră zise tare: — Sfinte Dumnezeule, tu ești Duncan? Nu vrei să dansezi cu mine? Dansară, și el îi privea fascinat părul blond și umerii goi. Ea chiocoti și-i spuse: — Nu-ți mai amintești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alte mese pe drum, sărutând mânușițe și făcând plecăciuni țepene domnilor. Apăruse de undeva un taraf de lăutari țigani ce se plimbau printre mese cu viori de scândură ordinară, afumate și sunând uleios de parc-ar fi avut înăuntru cîte-un gramofon minuscul și complicat. Scufundătorul părea să se bucure nespus de tremolo-urile și pizzicato-urile strunelor din mațe de oaie, căci sosi la măsuța celor trei dirijând și înălțînd din sprâncene ca să arate cât de bine o aduceau țiganii. Frosica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
revoluția națională. Aici ea Își Înăbuși un căscat. Până la urmă, când Joey ajunse la subiectul lui preferat, glorificarea Führerului, ea sări În picioare și opri radioul. — Dumnezeule, cred că l-am auzit destul pentru o singură seară. Se duse la gramofon și alese un disc. — Vă place jazzul? mă Întrebă, schimbând subiectul. O, stați liniștit, e În regulă, nu e jazz cântat de negri. Îmi place la nebunie, dumneavoastră nu? În Germania e permis acum numai jazzul care nu e cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu? În Germania e permis acum numai jazzul care nu e cântat de negri, numai că mă Întreb adesea cum pot să-și dea seama de diferență. I-am răspuns: — Îmi place orice fel de jazz. Ea Învârti de manivela gramofonului și puse acul pe șănțulețul discului. Era o melodie plăcută, relaxată, cu un clarinet puternic și cu un saxofonist care ar fi putut conduce o companie de italieni peste graniță, pe pământul nimănui. I-am spus: — Vă supărați dacă vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan cu trei soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună șlagărul care se aude peste tot: Din zori și până-n seară...) Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu, scumpete, iar privirea lui Lefty trece peste cercheza blondă cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o dată lung, de două ori scurt și apoi de două ori lung - la ușa subsolului. Apoi coborau din America muncii În uzină și a șefilor de tură tiranici Într-o grotă idilică a uitării. Bunicul meu așeză Într-un colț gramofonul Victrola. Punea pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clasa a cincea o vizitau În fiecare primăvară. În șir indian, treceau pe lângă cele două dormitoare cu paturi pentru o singură persoană (care, poate, le induceau În eroare), pe lângă birourile fondatoarelor, unde Încă mai erau stilouri și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec fără să se uite la inelul rupt și la frumoasa în tricou, fixată în perete cu un cui, bătut în coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așa un serviciu la un vecin? - Spuneți-i că a venit colegul Felix și-l cheamă urgent acasă. - S-a făcut, zise bătrânul, conducîndu-l pe tânăr jos. Poateaveți nevoie să cumpărați ceva, poate mobilă, poate haine, ciorapi buni, plăci de gramofon? Știu eu niște ocazii. Orice putem să vă procurăm. Felix făcu un semn de negație cu capul. Bătrânul, întristat, coborî glasul: - Știu eu ce cauți dumneata! Avem niște domnișoare minunate, niște prințese, le-au murit părinții, săracele. Tânărul iuți pașii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am mers să aleg gramofoanele și piesele trebuitoare pentru înregistrare și tot ce-mi mai poate fi util pentru laboratorul de fonetică ce intenționez să-l instalez, de cum mă voi simți mai în puteri, la demisolul Universității. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu : Cum, dragă, dumneata aici ? Fii serios, domnule, nu vezi în ce te-ai băgat ? ! Du-te înapoi la înregistrările pe gramofon și la atlasele dialectale ! — Am avut ocazia să văd de aproape cum stau lucrurile, data trecută, și Cel de Sus m-a ajutat să scap cu viață ! Providențială a fost întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu, călărind alături de Ionel Brătianu ! Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel puțin, le dădu numărul casei lui Reggie. Telefonul sună numai de două ori de data asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau gramofon. — Alo? urlă un bărbat În telefon. — Alo? zise Viv Încet. — Alo? Cine e? Îi spuse că vrea să stea de vorbă cu Reggie. — Reggie? Ce? țipă omul. — Cine-i? se auzi vocea unui alt bărbat. — O fată care Își zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zi se va năpusti asupra inamicilor islamului și-i va risipi în cele patru zări de n-o să mai rămână nici praful din ei. Discută despre locurile sfinte din Orientul Mijlociu, despre ascensiunea lui Amir Amanullah în Afganistan. Seara, în timp ce jazzul gramofonului se suprapune peste chemarea muezinului, tensiunea se simte și mai acut, iar hijra își fac treaba cu capetele lăsate, temându-se pentru viitor. Atunci, Flowers transmite mesajul că Privett-Clampe vrea să-l vadă din nou pe Pran. Spre dezamăgirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alte figuri, pe tânărul francez cu chip mohorât, care mereu pierde timpul în preajma pathanilor, pe Flowers și o dansatoare suedeză de prost renume, despre care femeile de la zenana au citit în ziare. — Aha! strigă Firoz. Se aude hârâitul acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă încăperea. Pran se uită peste spătarul scaunului și vede un titlu care luminează brusc ecranul: Sylvia sau teroarea traficului cu sclavi albi Firoz începe să aplaude tare și unul din cadavrele aflate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul este doar bucurie și voioșie.“ Cealaltă femeie europeană pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceva cu buzele ei rujate și, ca și cum ar vrea să le arate că vrea cu tot dinandinsul să ia și ea parte, se leagănă ușurel pe muzică. Bobby are impresia c-a mai văzut-o undeva, pe stradă. Când acul gramofonului alunecă spre centru, doamna Pereira îl ridică și pune un alt disc greu, din șelac, pe suport. Ecoul unui instrument se trezește din nou la viață prin pâlnia de alamă și grupul începe al doilea cântec. „Spirite vesele, spirite înțelepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bobby, dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este prea convins, însă ceva, nu știe prea bine ce, poate legat de suprafețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gândește că poate-l și cunoaște pe individ. Nu cumva l-a văzut odată discutând cu doamna Macfarlane? Înainte să plece, doamna Pereira îi arată ultima ei invenție, un buton ascuns sub covor, care declanșează o muzică celestă de la un gramofon aflat în dormitor. Încă nu funcționează perfect. Acul are tedința să alunece, dar va avea mare succes cu el. Bobby îi spune că va fi foarte bine, apoi că se va întoarce în câteva zile. Nu este o muncă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
albă, pielea albă, până când și-a dat seama ce face și s-a așezat la loc. Uneori, vina iese la suprafață. Trebuie să fie atent. Conversația de la masa de dimineață alunecă de la dramă la propunerea proctorului de a interzice folosirea gramofoanelor pe râu, apoi la veșnica dilemă „turcesc sau virginian“ după care se trece la ultima glumă grosolană făcută studentelor, legarea unui porc la poarta unuia din colegiile de fete. Bridgeman, gazda, este inclus, prețuit, este parte integrantă a tuturor acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și verse băuturile. Sub influența șampaniei și a triumfului artistic, insistă să-i sărute pe toți franțuzește pe amândoi obrajii, lăsându-le semne negre. Un tânăr cu chip de bufniță de la Balliol, strigă la Jonathan peste muzica de jazz de la gramofon: o faci atât de bine, ha, ha, iar cuvintele luate separat îi produc fiori reci...când se deschide ușa și intră chiar ea, scrutând încăperea. Pentru un moment, ilogic și captivant, Jonathan crede că se uită după el. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Doar englezii care gândesc corect mai pot stopa acest flagel. Jonathan se implică, argumentând cu convingere în cancelaria juniorilor, sau luând parte la o adunare publică zgomotoasă, în primăria din Oxford. Uniunea Națională a cetățenilor îngrădește locul cu steaguri. Un gramofon cântă" Ierusalim"pentru a înnăbuși zgomotele făcute de stewarzii care se luptă cu unii care fac interpelări rău-voitoare, undeva în spate. Jonathan rostește vorbele foarte tare și clar. În mod sigur, nimeni nu-l poate lua drept altceva, decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
instabil, Jonathan se ține de cadru și încearcă fără succes să nu se sperie. În fiecare seară, vin țânțarii aduncând o oră de iad pentru oricine nu stă lângă un foc care face fum. Noaptea, finlandezii ascultă muzică la un gramofon și trag de aproape în oricine se apropie prea mult de camioane. În pofida vigilenței lor, femeile se strecoară în preajmă, cu brățări la glezne, făcute din cupru răsucit, iar copiii lor cu amulete mici de cupru legate la încheieturi. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]