22,374 matches
-
trebuie să și-o apropie. În fața lui se deschide o lume nouă, destinată bărbaților, pasionantă și emoționantă, cu ademeniri și primejdii la tot pasul. Ciobănașul visa, de pe atunci, să treacă dincolo, „În țară” și numea vama dintre Transilvania și Muntenia, „granița drăcească”. Se Întreba el: „cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării? ”, graniță care a separat romanii doar politic și administrativ pentru că sufletul și conștiința n-au avut graniță. În vara anului 1865 are loc prima trecere a lui Cârțan
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
o lume nouă, destinată bărbaților, pasionantă și emoționantă, cu ademeniri și primejdii la tot pasul. Ciobănașul visa, de pe atunci, să treacă dincolo, „În țară” și numea vama dintre Transilvania și Muntenia, „granița drăcească”. Se Întreba el: „cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării? ”, graniță care a separat romanii doar politic și administrativ pentru că sufletul și conștiința n-au avut graniță. În vara anului 1865 are loc prima trecere a lui Cârțan În „țară” prin „Vama cucului“ prin locul vegheat de
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
bărbaților, pasionantă și emoționantă, cu ademeniri și primejdii la tot pasul. Ciobănașul visa, de pe atunci, să treacă dincolo, „În țară” și numea vama dintre Transilvania și Muntenia, „granița drăcească”. Se Întreba el: „cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării? ”, graniță care a separat romanii doar politic și administrativ pentru că sufletul și conștiința n-au avut graniță. În vara anului 1865 are loc prima trecere a lui Cârțan În „țară” prin „Vama cucului“ prin locul vegheat de cei doi soli ai
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
treacă dincolo, „În țară” și numea vama dintre Transilvania și Muntenia, „granița drăcească”. Se Întreba el: „cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării? ”, graniță care a separat romanii doar politic și administrativ pentru că sufletul și conștiința n-au avut graniță. În vara anului 1865 are loc prima trecere a lui Cârțan În „țară” prin „Vama cucului“ prin locul vegheat de cei doi soli ai pământului românesc trimiși către Înălțimi: Negoiul și Moldoveanul. Aude aici legenda lui Negru Vodă. Din 2
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
În cinstea călătorului reîntors din Roma. N. Th. Mandrea, str. Diaconeselor, 2”. Haiducul cu cărți În desagă a fost hăituit de către dușmanii neamului mai crâncen decât cei mai mari răufăcători ai vremii. „Aici, pe vârfurile munților, nu trebuie să fie graniță căci și dincolo de ei au locuit moșii și strămoșii noștri, dacii și romanii”, „Cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării?” spunea Badea Cârțan. În 1903 Badea Cârțan e arestat de autoritățile maghiare, iar marele lui depozit de carte, cu
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
fost hăituit de către dușmanii neamului mai crâncen decât cei mai mari răufăcători ai vremii. „Aici, pe vârfurile munților, nu trebuie să fie graniță căci și dincolo de ei au locuit moșii și strămoșii noștri, dacii și romanii”, „Cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării?” spunea Badea Cârțan. În 1903 Badea Cârțan e arestat de autoritățile maghiare, iar marele lui depozit de carte, cu sediul În mai multe locuri, confiscat. Inventarul era uluitor: 76.621 de volume s-au aflat numai În
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii capătă valorile adâncimii, și cum nu contempli vreodată marea fără să îmbrățișezi orizontul, adică fără să cuprinzi măcar și o bucățică de cer, infinitul marin fură ceva și din încărcătura de vis a acestuia. Suntem înclinați să
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
ah, sosește ecoul, ca un tren ticsit de Întristare, cu macazul inimii ascuns de-un acar beat de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește testamentul, e Începutul risipire n lut, cu țurțuri Înhămați la dricul iernii, trag granița puternic spre sărut. Adânc și galeș, ca Încântarea Însăși, rostesc: e rodnică viața, Îmi place să cânt! Mai Încolo de mine Îmi trec senectutea cu Îndurare: doar lumină și bucurie, senină Împăcare! În aramaică suspină mânzul, spăl mortul cu zăpadă
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
ani de incultură. Că toată vremea noi am stat și ne-am Întrebat: „De ce americanii beau whisky și nu vin, iar rușii pe care-i avem pe cap beau vodcă și nu secară?!”... Dar aceasta e o problemă care depășește granițele culturii române, așa că mai bine să fie consultat Gorbaciov, care e un fel de revers al medaliei lui Columb: Pentru că n-a fost În stare să descopere puciul de la Moscova, cu toate că a stat la Malta bouche-a-bouche cu George Bush! Dar
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
Mariana Filimon Simți orele Copacul își potrivește glasul să-și spună legenda pe alocuri seara se aprinde asemeni unui trandafir pe care ai vrea să-l muști în loc să-l miroși prezențe anonime vin din necunoscut întărâtate de albitele graniți simți orele în coșul pieptului dându-și duhul treptat o grămadă de măști ofilite vibrează în fundaluri un singur gest te-ar feri de somnolentele spații dar până să-l faci se lasă noaptea de-a binelea Somnolențe Din curtea
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
în țările străine nu voi aduce prejudicii statului român și nici conducătorului său. Mi se recomandase să dau cărțile mele în manuscris, înainte de publicare, cenzorului de la ambasada română. Era o recomandare curioasă pentru că era interzis scriitorilor să ducă manuscrise peste graniță. Mi-am amintit de insinuările făcute de acel necunoscut - că nu voi fi în siguranță oriunde m-aș afla, eram deja în colimatorul securității. Eram vinovată de faptul că întrețineam legături nepermise cu un editor din vest care publicase operele
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
a-l stăpîni, de a-l sistematiza. Și, totuși, este supusă procesului de sistematizare, necesar într-o scriere de acest gen, sistematizare ingenioasă și savantă care nu propune stavile artificiale pentru înțelegerea acestui proces liber și larg, fără limite și granițe. Și, deloc întîmplător, Cornelia Cîrstea încheie volumul al III-lea cu teatrul modern și cu Cehov. Deschiderea și anvergura îi sînt asigurate cărții și de o optică specială, dată de un fel de "dedublare" - în cele din urmă benefică - a
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
carele să se îndrepte spre Gara de Est, la vechiul Obor. De pe vremea aia a mai rămas în picioare hanul lui Nicu Șchiopu, cârciuma ce se află vizavi de Mașina de Pâine, unde și acum trag țăranii. Aici era o graniță a Bucureștilor, mahalaua fiind deopotrivă sat și oraș. Timpul o mai radicalizase din pricina comerțului, după cum o dovedea cu prisosință mixtura etnică a negustorilor, prezenți în afaceri aproape la paritate: români, evrei, armeni, greci, bulgari, ruși și sârbi. Nu și țigani
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cărți (Paler notând, fie și În treacăt, că n-are imaginație!), de acum, universul mitologiilor din lume s-a dilatat enorm, incluzând și personaje Ulisse, Don Quijote sau scriitori Shakespeare, Cervantes. Atât de mult (firesc, până la un punct!), Încât se trece granița de a comenta mulțimea de semnificații ale literaturii prin grila unei realități supraponderale. Odată conștientizată această noimă a deviației voite, literatura devine un act speculativ, un Îndreptar de viață universală. D e l i m i t ă r i
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
bine stabilite. Este ceea ce putem numi improvizație semi-notată, cu structuri și repere prestabilite. Improvizația taqsim de tip clasic aduce în prim plan explorarea tehnicilor și a efectelor sonore instrumentale, precum și dinamizarea și redimensionarea actului creativ instantaneu. Improvizația taqsim modernă împinge granițele universului modal prin inflexiuni repetate, mai mult sau mai puțin îndepărtate. Sunt introduse elemente de tehnică instrumentală avansată, artificii și ornamente de o spectaculozitate sporită, ruperi de ritm ce dinamizează derularea discursului muzical. Pot apărea influențe din alte culturi muzicale
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
la adresa web http://www.theandros.com/restoration.html, accesat la 6 Mai 2011. footnote>. Răul începe cu îndepărtarea de participarea la divin, în voință izolată, particularitate și egoism. Nu există o limită în ființa divină (care, literal, este lipsită de granițe), ci ea oferă continuu și este plină de iubire. Aceasta permite o comuniune a înălțării perpetui în bunătatea lui Dumnezeu (ἐπέκτασις). Singurul scop al vieții umane este de a progresa continuu în perfecțiunea vieții divine, pentru a participa la Dumnezeu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Despre CARTEA ȘOAPTELOR de VARUJAN VOSGANIAN Șoaptele se află la granița dintre tăcere și cuvânt, ele poartă cu sine un sens, spun o poveste asemenea tuturor cuvintelor, dar nu sunt destinate decât celor care știu cum să le descifreze, aplecându-se spre scrâșnetul din spatele aparentei liniști pe care o poartă. Cei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
existenței lor. Tăcerea o refuză ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise, sunt menite doar a fixa, Într-un timp al memoriei subiective, Întâmplări, chipuri, legături pentru a ușura
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
a stărilor de conștiință”. Fiind un document al consemnării trăirilor În fața existenței, textul are o construcție narativă complexă și arborescentă, prezentul fiind pretext pentru evocarea unor momente ale trecutului, spațiul fix În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
The Journal of Theological Studies, 47, 1996, p. 38-68. footnote> indică modul în care acest al treilea stadiu al vieții spirituale este caracterizat de temele fundamentale ale spiritualității gregoriene: „Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu trebuie să se avânte dincolo de granițele propriei capacități spre incomprehensibil. În această situație, cererea tânărului de a dobândi, poseda Și controla Înțelepciunea trebuie să fie abandonată”<footnote Frances Young, „Sexuality and Devotion: Mystical Readings of The Song of Songs”, în Theology and Sexuality, Vol. 7, Nr.
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
cea care creează rana. Ca Și Sfântul Apostol Pavel când se bucură de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem, XII, 365.12-366.9. footnote>. Oximoroanele sugerează granița apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându-i dorința Și încântarea în această rană de laudă. Această descriere a uniunii este într-adevăr extraordinară, pentru că mireasa este introdusă în dinamica Sfintei Treimi
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
DESTINUL ÎNTRE ISPĂȘIRE ȘI IZBĂVIRE CARTEA ȘOAPTELOR deVARUJAN VOSGANIAN Șoaptele se află la granița dintre tăcere și cuvânt, ele poartă cu sine un sens, spun o poveste asemenea tuturor cuvintelor, dar nu sunt destinate decât celor care știu cum să le descifreze, aplecându-se spre scrâșnetul din spatele aparentei liniști pe care o poartă. Cei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
existenței lor. Tăcerea o refuză ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise, sunt menite doar a fixa, Într-un timp al memoriei subiective, Întâmplări, chipuri, legături pentru a ușura
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
stărilor de conștiință”. Fiind un document al consemnării trăirilor În fața existenței, textul are o construcție narativă complexă și arborescentă, prezentul fiind pretext pentru evocarea unor momente ale trecutului, spațiul fix În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
totuși trăsături semnificative. Din câte am observat, un lucru esențial legat de biografia și scrisul tău se referă la margine, iar marginea te definește Într-o mare măsură. Te-ai născut la marginea dintre două lumi, Într-un sat la granița de nord a României, Într-un loc În care harta se agață În cui, după cum se spune. Din câte Îmi povesteai, această graniță În vremea copilăriei tale era proaspătă ca o ramură vie. Era o graniță fluidă, oamenii Încă nu
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]