1,698 matches
-
să fie? - Păi... Adâncă, să încapă vasele în ea. - V-ați gândit la o masina de spălat vase? - Da, dar nu încape pentru că e bucătăria mică. - Atunci uitați aici, chiuvetă din rășină, adâncime 20 de centimetri. Sau asta, imitație de granit, tot 20 de centimetri adâncime. - Hmmm, nu e bine, i-am răspuns crezând că 20 de centimetri e prea puțin. Căutăm ceva mai adânc... Atunci a venit replică lui care mi-a luminat toată săptămâna, replică la care nu mă
Dedeman e plin de poezie () [Corola-blog/BlogPost/92319_a_93611]
-
-nghite noaptea rece de metal. Pe vârful unui munte impozant Se-așază un cocor de diamant, Cu aripi translucide, de oglindă, Și ciocul gata-gata să mă prindă. Sub fagul care doar ce-a desfrunzit M-adun lângă o frunză de granit, Din palmă ciugulește câte-un graur, Cu pene rubinii și cioc de aur. Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de cer Și cerul își desprinde-o stea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ochi apoi, fatal,Le-nghite noaptea rece de metal.Pe vârful unui munte impozantSe-așază un cocor de diamant,Cu aripi translucide, de oglindă,Și ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș de pluș,Iar luna se aprinde-n colț de cerși cerul își desprinde-o stea de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
toamnă Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de pe-o margine pe alta Am construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape dalta Și strălucea-ntr-un nor uituc, Desprins de luciu-n care
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mult Tenebra morții-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobră, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe altaAm construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape daltași strălucea-ntr-un nor uituc,Desprins de luciu-n care baltaAdăpostea un cuib
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi am încuiat mașina și am început să merg pe jos pentru a investiga următorul punct de control al Laurei Archer. Clădirea era fațetată sau fortificată cu granit cenușiu și arăta ca o închisoare privată de maximă securitate. Ușa de la intrare era foarte grea, un portal din oțel ornat cu alamă la fel de primitor precum o piatră de mormânt. Poate că designul avea menirea să reasigure clienții băncii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din oțel armat. Speram să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe mormânt. Fusese revoltat de lipsa de respect a prietenilor și cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în masa întunecată a frunzișului umed, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la cimitir de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de mai mult. Se uită la ceas, era aproape ora nouă. Se duse la bucătărie, încălzi apa pentru ceai, puse în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să fi putut pătrunde fără să mai deschidă poarta principală. Parcurse fațada și dădu, spre dreapta, Într-o ulicioară și mai Îngustă, care trecea pe lângă flancul edificiului. Aici, la jumătatea zidurilor, descoperi o portiță Înconjurată de un cadru simplu din granit cenușiu. Probabil că aceea fusese intrarea inițială a construcției, Înainte ca, Într-o epocă mai târzie, dorința de fast să Îi fi Împins să Își realizeze noua fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid, Însă lemnul era În condiții mai proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să vă puteți clădi viața și moartea mai departe, prin această poveste, o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se pare lor că arcadele sunt un semn al bunăstării, vine clientul cu o revistuță din astea cu grădinițe, căsuțe, hop și el, Măria Sa, Clientul cu Bani. Toți ăștia vor case cu mansardă, cu gresie din Italia, vor pardoseală din granit, garaje, altul vrea coloane, acuma, nici nu mai primesc pe oricine, selectez, odată, am avut un client din Chitila, unul din lumea interlopă, și-am zis că nu-mi mai trebuie o mie de ani, își pierduse orice contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o floare. Era costeliv, dar avea niște ochi extraordinar de puternici, parcă tăiați în granit, teribil de tineri. M-a impresionat cerșetorul acela, încă mă urmăresc ochii lui. Cred că prin clasa a V-a am învățat despre Egipt la istoria universală și m-a izbit imaginea Scribului. Ochii lui, ațintiți asupra faraonului pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Bazinul de înot Jörger reprezintă un contrast puternic. Pe de‑o parte, un contrast față de Waldviertel, unde Rainer a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o fiică, sincer. Mi-ar fi plăcut să-i spun că eram de acord cu el, numai că n-am făcut-o. Am mers spre nord. Ce oraș era, cu clădirile lui publice la fel de imense ca și munții cenușii din granit. Le construiau mari doar ca să ne aducă aminte de importanța statului și de insignifianța individului, prin comparație. Asta vă arată cum a început toată afacerea asta a național-socialismului. E greu să nu fi lăsat mut de uimire de un guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate. Intrară apoi în clădire, pe un coridor curat, luminos, proaspăt dat cu petrosin. Pe lângă pereți, pe piedestaluri de granit, se înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deci, statice într-o formă aspră, care-i constituie o originalitate. * Prima fază a activității lui Ion Barbu ă...îe reprezentată prin ciclul versurilor publicate în Sburătorul, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]