319 matches
-
uit în oglindă și nu mă recunosc, e ciudat, dar și asta pare un joc. Îmi pare că nu e nimic real, că mă joc de-a a fi slabă și că la un anumit moment o să fiu din nou grasă. Știu că sunt slabă, pentru că-mi cumpăr haine de măsura 34 (chiar și alea sunt un pic cam mari pentru mine) dar mă simt în continuare grasă, și mi-e atât de teamă că Brad își va da seama. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum. ― Într-un fel, desigur, am spus eu încet. Nici măcar nu poți să-ți închipui cum era să fiu... m-am oprit, întrebându-mă dacă pot spune acum cuvântul cu voce tare, și după ce trag adânc aer în piept, reușesc: grasă, am spus. Îți umple întreaga viață: nimeni nu vrea să fie văzut alături de tine, nimeni nu te observă, iar dacă o fac, este pentru că nu dau doi bani pe tine. ― Dar de ce ajunseseși așa? Bună întrebare, și încă una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iar tu vei fi nevoită să plătești chiria dublu până când găsești pe altcineva. Da, sigur, e grozav, am adăugat în grabă. După care am uitat cu totul de problema asta fiindcă pe masă se formaseră două linii albe superbe de grase ce erau. Eu am tras prima și, în timp ce Brigit trăgea și ea, am început să simt pișcături pe față, iar senzația de amorțeală care se instala inițial se risipea. M-am întors la oglindă și am zâmbit către propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și a pământ, am degetele galbene de la țigările fără filtru, părul îmi stă ca o claie de fân, put ca o scroafă-n călduri, urlă o grasă în continuu la mine fără motiv și chiar nu văd ce-ar putea să fie mai rău de atât. Unde mai pui că mă dor toate osele și mă încearcă tot mai des dorul de casă. Vorbele ei mă implorau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Eu o vedeam pe Mătușa cum mă punea să mă spăl cu săpunul lor mare de casă, pe față, pe mâini și după urechi și-apoi cum trântea mămăliga pe fundul rotund ce trona peste masă, cum scotea brânza cea grasă de la burduf și cum se prăjeau în tigaie ouă și câțiva cartofi. Parcă și acum îmi mirosea a festin. Ceva îl speriase pe Badea Vasile și neliniștea lui se răspândise la toți cei din jur. Mă supăra fiindcă povestea se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
urmă le-am făcut și o înghețată. Am băut după pofta inimii șampanie și pe urmă lichioruri. Doamne, mă străduisem să fac lucrurile cât mai bine. Iar după aceea am dansat cu toții în salon. Pe atunci nu eram atât de grasă și întotdeauna m-am dat în vânt după dans. Salonul de la Hôtel de la Fleur era o încăpere nu prea mare, cu o pianină și mobilă de mahon acoperită cu huse de catifea cu imprimeuri, aranjate frumos în jurul pereților. Pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și mai ales cuvintele. Ba nu, și melodia. Ambele îmi plac. Vrei să mai luăm o prăjitură? Doamne ferește! strigă Geta atât de tare încât câțiva de prin jur întoarseră capul curioși spre masa lor. Vrei să mă fac atât de grasă încât să cad pe scenă. Lui Paul i se păru că n-a auzit bine. Care scenă? Îți spun imediat. Dar nu te mai uita atât de speriat în jur. N-o să ne dea nimeni afară. Le-am consumat o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fată acasă? Numai ca să-nșele pe Mihalake al d-tale, ca să nu știe pentru cine vin aici. Căci pentru tine viu, sufletul și iubirea mea, căci pentru a mă culca o dată cu tine ți-aș // da tot ce poftești tu. Pe grasa o duc apoi acasă - la Simțion - îi spăl *** în parfumuri și apă caldă - o *** în *** o *** dumnezeiește și după asta, de o mi plăcea, o cultivez înainte. Scriu * aici * pe unghie * ș-o duc acasă. Plătesc datoria ei în rate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă (cât mă enerva grasa asta!). Tata mi s-a părut că devenise foarte subțire, Învăluit de o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aveau toate casele deschise la ora asta, seara... Evident că n-am făcut asta intenționat, Judy, ce crezi? De fapt, arăta chiar mai scurtă decât celelalte, doar că fata era incredibil de lentă. Una uriașă - adică într-adevăr extraordinar de grasă -, ai văzut-o? Știi la care mă refer? Îmi pare chiar rău pentru biata fată, probabil că e ceva în neregulă cu ea - era enormă. Și atât de tânără. Oh, fata aceea, da, știu exact la care te referi. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
socoteală faptul că e tratată ca una dintre fete. Și totuși, nu mersese rău deloc. Și aveam chef să dau iar piept cu SavaMart, să-mi fac datoria de ființă umană, aducând un strop de bucurie în ziua fetei celei grase, apoi un pic de magie în bucătărie. În orice caz, voiam să-i dau lui Judy o pauză; tensiunea care se instalează în casă când își scrie ea rapoartele se întinde precum coardele de la pian - eu și copiii pășim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
restul îi era refuzat: tot ce se afla în jurul ei îi lipsea trupul și sufletul de exercițiu și stimulare. M-am simțit destul de frustrat să plec de la magazin când cruciada mea de evocare a unui răspuns din partea fetei mele celei grase de la casa de marcat nu avansase deloc de când intrasem și, din nou, aproape că refuzam să plec. Mi-am imaginat cum o apuc de umerii aceia uriași, rotunjiți, într-o încercare disperată de a pătrunde în ea: de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Normal că nu-s chiar așa multe: tata nu s-a obosit niciodată prea mult cu pozele. Da’ în aia cu noi pe plaja Bognor, sunt lângă mama și avem amândouă costume de baie pe noi și se vede ce grasă sunt. Arăt mai mult a sora ei decât a fata ei. Îs la fel de mare ca ea, dar am jumate din înălțime. Oribil. Oare de ce-s așa grasă? Nuș’. Nu mă port ca alți grăsani, știu bine. Mă uit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-te, iubito. Mie îmi poți spune orice, promit. Dar tu ești adorabilă, Stacey. Nu trebuie să-i iei în seamă pe oamenii care-ți fac, sau care-ți spun că ești... — Las-o baltă, Charlie - îs grasă. Îs oribil de grasă și urăsc asta și nu mai suport și tu poți să m-ajuți. — Te iubesc așa cum ești. Ești perfectă. — Ai zis c-ai face orice. — Și voi face - am vorbit serios. Dar nu vreau să te faci și mai nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mărit cu cel care inca va mai dori să se-nsoare cu mine. Și dacă încă vom mai dori toți trei? Mă-ndoiesc, căci la cât de lungă va fi călătoria aceea, când o să vă-ntoarceți, eu o să fiu o grasă oribilă, dar dacă totuși veți dori cu toții, o să găsim atunci cea mai bună soluție. Cât timp ai s-aștepți? Dacă am spus că-i pentru totdeauna, e pentru totdeauna, întări ea. Și chiar dacă n-o să vă-ntoarceți niciodată, ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari, o duc babii. Gheorghe socotește cît efort a făcut din cauză că a fost un prost. De amar, se pune pe băut și îl contrează răutăcios pe Ilie. Ești cam țîfnos, rîde Ilie. Ce are azi? întreabă și Neculai. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
budoar un tip mai jalnic decât mine, mic, trist și transpirat, nu părea să-i fi priit. După el, grăsulina, Învelită Într-un tricou care abia-i acoperea bucile. Eu, hodoronc-tronc, am refuzat condițiile. Parcă prea o futuseră mulți pe grasă (În ziua aceea). De fapt, nu anticamera, nici celulita fetei, nici uzura ei, ci teama că n-am să pot normal și protejat m-a făcut să refuz. Bine-am făcut, cred... Nici prețul nu se potrivea cu oferta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbra lui îmbibată cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
chip; acum zâmbea și avea una din cele mai drăguțe fețe pe care le-am văzut. Avea un chip drăguț și o piele netedă și vocea aia adorabilă; și era drăguță și de treabă și foarte prietenoasă. Dar, Doamne, ce grasă putea să fie. Era cât trei femei. Tom observă că o priveam și-mi spuse: — Haide, să mergem. La revedere, ne spuse Alice. Chiar că avea o voce frumoasă. — La revedere, Îi răspunsei. — În ce direcție mergeți, băieți? Întrebă bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
diferența? 12 lei!” „Un vechi lup de mare către chelner: Ce vrea să fie zeama asta? Vin, domnule! Fir-ar să fie, am navigat 25 de ani prin vin fără să am habar!” „Tovarășe dragă, eu ți-am cerut o Grasă de Cotnari, iar dumneata mi-ai adus o Fetească de Alba!? -Serviți-o liniștit, că tot... aia e!!... „Ospătar, servește-mi, te rog, și mie vinul acela pe care l-ai adus la masa vecină. -Sânteți și dumneavoastră din corpul de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și țârțăra, după vechi și strașnice rânduieli. Era atunci și o fetească roșă, care acum nu se mai află că s-a istovit - și iscusit vin plodea. Ieșea, după pritoc, vinul alb străveziu curat cum îi lacrima de fecioară
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]