10,746 matches
-
regizorului, exprimată prin alt tip de limbaj, cel al dosarului. Aș fi vrut să recunosc violența reținută, mecanica pașilor, visceralitate, sentimentul de posesiune, de izbîndă, tensiunea, confruntarea. Toate astea sînt în piesă și în schema dansului. Să nu fiu înțeleasă greșit. Nu vorbesc despre un moment de virtuozitate, în sine. Spectacolul s-ar fi terminat foarte bine și fără acest final, fără această concluzie comentată vizual. Cred că aici se mai poate lucra. Capitolul Tangoul din Radiografia pampei al lui Martinez
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
hotărăști acest lucru! Noi trebuie s-o facem, altfel nu are nici un rost. - Ei bine, a spus stăpânul, hotărâți-vă. - Cum? au strigat din nou sclavii. Ne poruncești? Dar ce rost are să fim liberi? Discuția, care pornise pe o cale greșită, a ajuns repede la ceartă. A urmat un război îndelungat, care a ținut atât de mult încât cei care mai iau și astăzi parte la el au uitat de ce anume a început". Istorioara e specifică celor incluse de Jean-Claude Carrière
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
inflamate de atunci. Este vorba despre Adrian Marino (Două Românii ideologice). O gîndire iluminist-raționalistă își are rădăcini puternice în România. Marino observă că după valurile de reeditări masive ale extremei drepte interbelice "se ajunge - explicit sau implicit - la concluzia total greșită că singura tradiție ideologică românească ar fi doar cea etnicistă, naționalistă, șovină, iraționalistă, anticriticistă, antijunimistă". Dan C. Mihăilescu se întreba dacă citește cineva acest jurnal pentru Sebastian însuși. El consideră implicită lectura pentru ceilalți, pentru eroii jurnalului. Eroii ar conta
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
ei de a le oferi europenilor vreun sentiment al identității sau colectivității ca substitut al națiun-ității ș5ț la care trebuie să renunțe. în orice caz, eu nu cred că "națiunile" trebuie învinuite pentru ceva. "Vina colectivă" este întotdeauna o noțiune greșită. Felul în care am pus pe picior de egalitate România și extrem-naționaliștii săi a constituit un exercițiu de stenografie politică, așa cum de pildă cineva ar spune că "Franța" și-a trădat moștenirea prin regimul de la Vichy. într-o astfel de
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
aplica lui Céline sau Ezra Pound aceleași standarde aplicate lui Cioran sau Eliade? Unul dintre criticii dumneavoastră sugera că numele lui Eliade, Cioran sau Noica ar trebui mai degrabă legate de opera pe care au lăsat-o decât de ideile greșite care s-au ivit din același sol pe care România îl împărțea cu restul Europei... T.J.: De ce ar trebui să invoc "nume alternative"? N-am sugerat că moștenirea României nu cuprinde mari scriitori, mari politicieni, mari critici etc. Ideea mea
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
sensuri literale și metaforice, o țară care a avut și are dificultăți mai mari și mai durabile decât ale altor națiuni europene, care are interesante obsesii și forme de paranoia (pe care se pare că le-am ilustrat în mod greșit, după cum rezultă din răspunsurile iscate de articolul meu) și care este un caz-test pentru bunăvoința Uniunii ce se presupune a fi deschisă tuturor europenilor. À propos - mi se pare mie sau traducerea induce un ton mai critic și mai abraziv
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
moment dat, confruntați ei înșiși cu dificultăți, s-au retras din joc. Și să nu uit: reclamele. Din nefericire, mulți cred că tirajul mare este necondiționat prielnic reclamei. Ei se adresează, de aceea, fie televiziunii, fie cotidianelor. E un calcul greșit. Succesul reclamei depinde de natura ei: este evident că o reclamă de carte, de pildă, a unor edituri, cum publicăm și noi de la Polirom sau Humanitas, este ,,văzută" de un procent infim din cititorii unui ziar de mare tiraj; acel
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
la replică". (În această privință, avem o excepție: nu publicăm replici la cronici și recenzii, la evaluări și judecăți critice). Nimeni n-ar avea motiv să se simtă privilegiat ori din contra persecutat de R.l. Pot fi opinii ,,rele", ori greșite, ori nedrepte, dar sînt ale colaboratorilor noștri, nu ale noastre, și fiecare răspunde de ce scrie el. R.l. nu e o publicație a unui grup. Este a tuturor scriitorilor români valoroși. R.: În fine, ce credeți că trebuie făcut în continuare
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
momentul în care se anunță intenția profesorului de a vinde moșia, anumite reflexe și uneori clișee ies la iveală în felul în care rostește sau merge pe scenă, trăgînd cumva la public, deși nu are nevoie de asta. Reacția publicului, greșită uneori, vine ca în experimentul lui Pavlov. La unele apariții ale lui Horațiu Mălăele, că se înțelege sau nu textul, că e de rîs sau nu, în sală se rîde. Dramatica lui frămîntare este deslușită puțin mai cu întîrziere decît
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
prielnic, ca societatea comunistă, iar apoi, după ce oamenii s-ar fi învățat cu noua necesitate înțeleasă, ar fi trebuit să renunțe de bunăvoie la libertățile lor prea mari și în stare să inducă omul în eroare, să apuce pe căi greșite. - A. spunea banditești. Dar porumbeii aceștia călători, totuși - l-am întrebat pe A. în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
și un obiect (cel de-al doilea fiind inanimat, oricât ar fi dezvoltat ca un robot "inteligent"). Totul rămâne, ca expresie, la nivelul metaforei și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de a se considera, implicit, C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate. Pe
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
păzească. Deci învățătura ce o propagă în scrierile și cuvântările lor, trebuie să fie a lui Hristos, iar nu cea eretică. Numai pe acela îl recunoaște Biserica de Părinte al ei, care propovăduiește învățătura ei curată, fără schimbări sau interpretări greșite 2. Cuvântul Părinte are însă o evoluție interesantă potrivit mersului istoriei și spiritualității Bisericii. Acest cuvânt era de origine sacră, cu rădăcini în Vechiul și Noul Testament, exprimând raportul dintre învățător și ucenic, ca un raport între tată și fiu. Ucenicii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
înțelepciunea și scrierile lor adăpându-se mulți din cei ce au fost considerați Părinți ai Bisericii. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, luând ca punct de plecare învățătura Sfântului Varsanufie, supranumit și Marele Bătrân, a încercat să explice rămășița unora din teoriile greșite ale scriitorului bisericesc - Origen, la Sfântul Grigorie de Nyssa și de Nazianz: Ei au respectat pe Origen ca pe un dascăl de la care au învățat multe. Datorită celor învățate de la el, ei au putut înainta în cugetarea lor și astfel
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
multe. Datorită celor învățate de la el, ei au putut înainta în cugetarea lor și astfel au putut îndrepta cele mai multe din acelea, fiind călăuziți în aceasta mai ales de Duhul Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o distincție între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz și de Nisa
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Grigorie de Nazianz și de Nisa și între unele cuvinte luate de la Origen, pe care le consideră însușite de ei de la el. Căci de cele drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la Duhul Sfânt. Dar de cele greșite rămase de la Origen, nu spune aceasta 17. Epoca patristică și răstimpul acesteia Fiindcă tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și răstimpul ei. Această antichitate creștină
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
întrebăm, numai responsabilitatea guvernului, nu și a întregului Consiliu de Coroană din august 1916 care a decis că atunci e momentul intrării țării în război? În al treilea articol din serial deconspiră abaterile de la Constituție și de la celelalte legi, hotărîrile greșite și neîmpiedecarea adoptării acestor decizii. Și îl făcea responsabil pe primul ministru că a semnat, el, convenția militară din 1916. De aceea a cerut prea puține ajutoare militare din partea Rusiei, cînd trebuia să obțină o încincire a lor. Apoi, de la
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
mai mult, aidoma unei frunze ce se usucă. Dușmanii tăi s-ar putea bucura, dar nu-ți pasă de ei. * A fi credincios înseamnă și a spune tot ce crezi de cuviință a fi spus, indiferent de riscuri. * Din pricina unei greșite direcționări analitice (eroare de dispecerat intelectual!), poetul și poezia au ajuns a se concura. Vezi, între alții, Gombrowicz: "L-am putea defini pe poet ca pe acea ființă care nu reușește să se exprime pentru că își dă silința să exprime
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
veche, adică tot sărac.(s.n.)[...] Căci dintre cel ce cîștigă 10 și cheltuiește 11 și cel ce cîștigă 2 și cheltuiește 1, acest din urmă e cel bogat, iar cel dintîi e sărac. Apoi se mai răspîndise încă o părere greșită, care era, ba mai este încă aproape generală, că țara noastră e cumplit de bogată și că poți cheltui din greu, ea tot o să aibă de unde plăti. Nu înțelegea nimeni că bogăția nu este în aer sau în pămînt, ci
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
stigmat") de critic. Cît se justifică și cît nu, unde se sfîrșește evidența și începe prejudecata e, practic, ceea ce analiza lui Mircea Martin, atentă la detalii, caută să dea la iveală. Bunăoară, "biografismul" lui Sainte-Beuve. Premisa unei lecturi "de identificare", greșită în ochii noștri clătiți cu tot felul de "autonomii". Dar, spune Mircea Martin, "identificarea e momentană, metamorfoza e permanentă." Atras pînă la a-și primejdui zborul de flacăra cîte unei lămpi, fluturele rămîne nu mai puțin hoinarul infidel. Așa și
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
chiar căuta să aibă conflicte, deseori penibile. În asemenea prilejuri mă țineam la o parte. Nu interveneam, deși, aproape permanent Jenică nu avea dreptate. Violența sa era insultătoare față de interlocutori. I-am atras atenția că se punea într-o poziție greșită, într-o lume de tineri oameni de știință toți cu merite mai mult sau mai puțin mari. Acest "mai mult sau mai puțin" l-a înfuriat. Erau deci oameni care nu merită atenția. Această atitudine a lui era o trăsătură
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă (In)corectitudinea politică dar nu așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
Mulți dintre cei care-au votat pentru PRM visau la o România evoluând în arena circului, cu Vadim pe post de magician plesnind din bici și cu partidul în rolul trăpașilor înzorzonați și înzurgălăiați. Că Vadim își face o socoteală greșită imaginându-și că, schimbând tonul, îi va convinge pe români să-i voteze partidul, se va convinge cât de curând. Nu e suficient să ții un talk-show zilnic, turnând cu tolcerul în capul românilor doctrina european-naționalistă spre care se îndreaptă
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
în astă lume, împlinit și mulțumit? Tot aleargă omu-n viață, căutând senzații noi Și se-ngroapă-n substitute, amăgit de-a lui nevoi. Niciodată avuția, aur, bani, îndestulare, Nu va da-n deplinătate, siguranța viitoare, Când izvorul bogăției are fundament greșit, Omul se va pierde-n vicii, răvășit, dezamăgit. Azi filozofía lumii caută altfel fericirea, Imoralul și religia, în amestec, dă-mplinirea, Mult dezmăț, apoi căință, “Dumnezeu e iubitor!” Dar majoritatea uită că e și Judecător. Binecuvântat e omul ce se
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
Cristian Teodorescu Vizita la Versoix a președintelui Iliescu n-a stîrnit mari comentarii în mass media autohtone. Pentru a nu se declara surprinse pe picior greșit, presa, radioul și televiziunea au preferat să prezinte această vizită drept rezultatul unei invitații ad-hoc a Regelui către președintele Iliescu, la aflarea veștii că acesta din urmă ia parte la Forumul de la Crans Montana. Iar președintele Iliescu n-a zis
O invitație la ceai, la Versoix by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16043_a_17368]
-
ele. Întotdeauna își termina astfel fraza cu cîte un "parole d'honneur". Spunea "miniuțios" pentru minuțios și cuvîntul, lovind așa de tare, părea întrebuințat la orice frază. Și, de fapt, îl spunea des. I se atrăgea atenția totdeauna asupra pronunției greșite. Provocînd rîsul, nu protestase nimeni asupra acestei corijări. Deoarece Mirel exclama cu bunătate falsă "E doar în binele lui!", nici Ortansa (mama lui Mirel, n.m.) nu se supăra. Se reușise, după multă vreme, ca Tololoi, înaintea pronunțării cuvîntului, să-și
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]