543 matches
-
suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla. Dar câteodată, Maitreyi simțea dureri, și trebuiau făcute imediat masagii numai pe pulpe, și pentru aceasta chema pe Khokha în odaia ei. Lucrul ăsta mă irita și i l-am spus o dată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de gheață, de care să-mi răcesc mâna înfierbântată. M-am uitat iar la cer, se făcuse suficient de târziu. Picioarele îmi erau moi și ceva neliniștit și grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp decât pierdusem. Trebuia să mă refreșisez puțin, să-mi fac dichisurile, să mi pun o toaletă de după-amiază, eventual să cobor în salonul cu șemineu de porțelan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se exprimă greoi și abia dacă reușesc să Înțeleg ce-i cu el. Nu sînt În dispoziție și el dispare cum a apărut. La un moment dat, ni se distribuie rația pentru această călătorie, două conserve fără etichete, care clipocesc grețos cînd le scuturi, și o jumătate de pîine pentru fiecare soldat. Dar toate aceste operațiuni nu durează mai mult de o oră, așa că În curînd așteptarea Începe să ne apese. Și ne apasă pînă la ora 1 fix, cînd În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre șoseaua principală. Nu e un miraj, arată așa cum mă aștept să-l găsesc. Pentru a camufla penuria, rafturile sînt pline, În cea mai mare parte, cu borcane de bulion. Improvizez. Cumpăr o jumătate de kilogram de bomboane sfărîmicioase și grețos de dulci, o jumătate de pîine (rația oficială), care aici se vinde fără cartelă, și o sticlă de nectar de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că excesul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii cu biscuiți (asezonați cu căcăreze de șoarece). Toată această alcătuire e construită strategic, astfel că nu toate platformele sînt Împreună ( În caz că inamicul ne atacă, e bine ca muniția să nu fie toată la un loc), vagonul-magazie e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
abia Îi Încap pulpele grăsane În pantalonii albaștri de tergal, stă pe un scaun, proptit cu bărbia Într-o bîtă de baseball artizanală pe care e scrijelit Democrație originală, se uită la clipul lui Roxette, Joy Ride, și face comentarii grețoase despre o posibilă Întîlnire cu anatomia cîntăreței. Toată scena se Întîmplă pe prispa micuței clădiri a corpului de gardă, unde a fost scos televizorul pentru a vedea meciul României cu Argentina, la Cupa Mondială. Și, În ciuda euforiei provocate de meci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apoi sosirea lui Alex! Ce naiba mai însemna și asta. Ce alianță blestemată, ce amenințare pentru el? Nu o asociase niciodată pe Alex cu John Robert; ea nu vorbise niciodată despre el altfel decât menționând vag că-l cunoscuse. Cât de grețos! Urma Alex să se împrietenească cu John Robert, excluzându-l pe George? O s-o monteze John Robert pe Alex împotriva lui? Oare despre ce discutau acum acele două ființe îngrozitoare? De bună seamă că discutau despre el. Când se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cățelul îl lătrase pe George fără să aibă vreo intenție agresivă. Îl urmărise tot drumul de la garaj, adulmecându-i manșetele pantalonilor. George mirosea întotdeauna altfel decât ceilalți oameni, dar astăzi Zet îi detecta un miros nou, mai puternic și cam grețos. Era un miros de animal, totuși lui Zet nu-i plăcea, îi insulta a anume vână de rafinament din sufletul lui cel învăluit în pene de înger și arzând de entuziasm și de iubire. George îl interesa extraordinar pe Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai audă în viața lui de el. Scrisoarea conținea fraze de ură exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare de felul: „Fals ticălos imaginar, șobolan meschin, nevolnic, incapabil de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate de școlar, care nu fac decât să exprime că-ți dai seama cât ești de mediocru“ (și așa mai departe). Răceala și indiferența afișate până atunci nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe-acolo. Adică asta ce să fi însemnat? Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
devenind din ce în ce mai moale și mai lipicios, când mi-am dat seama că nimerisem în marginea unei mlaștini care semăna cu cea din spatele gării, numai că era plină de flori grase și strălucitoare. Mirosul dulce al florilor se amesteca cu mirosul grețos al mlaștinii și, împreună, te amețeau. M-am apropiat să culeg niște flori, dar m-am oprit la timp. Dacă mai înaintam un pas, pământul gelatinos m-ar fi prins ca într-o capcană. La întoarcere, tot uitîndu-mă la urmele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
niile și fobiile adolescenței mele. Aceleași elanuri către Totul sau Nimic. Între Muschetari, Dostoievski, Medeleni, Rimbaud, Cireșarii, Jack London, Baudelaire și Jules Verne. Aceleași energii fără limite, aceleași impulsuri utopice, anarhice ori autodistructive. Plus, în contra par tidă, senzația inutilității, golul grețos al celui care se simte de prisos pentru toată lumea. Prost comerț cu tine însuți, necomunicare cu părinții, divorț cu mediul, convingerea că ești invariabil neînțeles, neiubit, nedorit. Concluzia, de secole, este aceeași, limpede și necruțătoare ca destinul: cum trec de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
post ’89 de „participare la viața Cetății“ gen Paleologu- Pleșu-Dinescu-Caramitru-Dan Grigore, după tristețea falimentară a tensiunilor AC-PAC, Blandiana-Rațiu- Manolescu, după experiențele tip Stelian Tănase, Ulici, Țeposu, Sorin Dumi trescu, Alin Teodorescu, Ion Cristoiu, Alex Ștefănescu, Cristian Hadjiculea, Alina Mungiu versus grețoasa cohortă a pseudo apolitismului arghirofil fesenist (Eugen Simion, Răzvan Theodorescu, Fănuș Neagu, Marin Sorescu, Augustin Buzura, Paul Everac, Sergiu Nicolaescu, Petre Sălcudeanu ș.cl.), după scindarea prosau anti Monica Lovinescu, Noica, Marino, Liiceanu, Patapievici și Cu lia nu a pieții (și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajung zeii zilei, normă fanatizată, ispită generală și model de viață. Când vezi la orice oră, în toate gazetele și pe toate ecranele aceeași dizgrațioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie, plus complicitățile străvechi, adânc înrădăcinate, între pegră și poliție, între interlopi, procurori și judecători, sigur că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care această cronică i-o crea în minte. Era mai bine să știe ce alte cărți mai pluteau în jur în acest moment, țesute din cea pe care o scrisese el. Titlul cronicii sărea de pe pagină, producându-i un fior grețos. „Neurolog în cuvă1.“ Numele cronicarului nu-i spunea nimic. Articolul începea destul de respectuos. Dar după un paragraf devenea tăios. Începu să-l parcurgă, zăbovind asupra evaluărilor care-l desființau. Ideea de la sfârșitul celui de-al doilea paragraf era mai dărâmătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însă că siguranța aceasta se hrănea din convingerea că ele și-au îndeplinit misiunea umană, că nu mai au altceva de făcut. Autodeificarea mamei, disprețul cu care femeile care nu sunt mame sunt privite de cele care sunt, bălăceala aceea grețoasă și roz în lacul fermecat al celor alese, pe care toți și toate celelalte trebuie să le slujească sunt realități cu care nu mi-a plăcut să am de-a face, pentru că nu le-aș fi putut face față. Mă
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
moarte ce putrezesc, parfumul de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și cu putoarea grețoasă a unui canal stătut; mai Întîlnești și... Dar În această clipă gazda Își lasă capul pe spate și, cu o expresie de fericire Întipărită pe chip, trage adînc În piept, cu deosebită satisfacție, o gură de aer, ca și cum, În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu merită o locuință decentă. — Eu nu sînt de genul ăla! Nu mă cunoașteți deloc! strigă Macfee. — Mi-am dat seama cum sînteți din momentul în care am dat cu ochii de dumneavoastră, zise Pettigrew blînd. Sînteți un mic nenorocit grețos. Macfee îl privi fix, își încleștă pumnii și trase mult aer în piept. I se umflară umerii și păru că devine mai înalt. — Domnișoară Mageen! spuse Pettigrew tare, dacă mă amenință, fă-l bucăți. Domnișoara Maheen veni între Macfee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cine s-o aducă acasă? se enervă și mai tare Fara. Ascultă Castler, tu... Dar se opri. Simțea o greutate cumplită în stomac. Parcă întreg corpul îi era doborât de ea. - Adică vrei să spui... - Vreau să spun, replică rânjind grețos de triumfător Castler, că băieții nu lasă o țipă de excepție ca ea să rămână singurică, singurică. Și, bineînțeles, băiatul ăla al tău a fost primul care i-a vorbit. Și apoi încheie. - Acum merg mână în mână pe Second
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că a făcut rău, fiindcă nu i-a spus adevărul. Se ridică în picioare și se duse cu ochii în urma ei, până când dispăru de pe linia câmpului. Max-Dinte părea cel mai școlit, dar și cel mai înfu- murat dintre toți. Un grețos. Pablo, de pildă, era încrezut, dar făcea pe modestul, fiindcă mersese vestea că e și filantrop. Construise o biserică și nu luaseră schelele de pe ea, când Omar auzi vorbindu-se despre mezelar ca despre un pios. Nu era la curent
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înălțau deasupra mării și să arunce flori la trecerea tramvaielor. Și se auzeau atunci vehicule zdrăngănind în noaptea de vară, cu încărcătura lor de flori și de morți. Către dimineață, în orice caz în primele zile, un abur gros și grețos plutea asupra cartierelor răsăritene ale orașului. După părerea tuturor medicilor, aceste duhori, deși neplăcute, nu puteau dăuna nimănui. Dar locuitorii din aceste cartiere au amenințat să le părăsească de îndată, fiind încredințați că astfel ciuma se va abate peste ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la ea. Cuvintele nu dispăruseră. Nici nu le citise greșit. Cuneiformele, din perioada vechiului Babilon, se citeau tot Abraham mar Terah anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]