358 matches
-
aceasta sînt un rebel, sînt un refractar, sînt un alternativ ireductibil. Recunosc că s-au făcut și o serie de lucruri bune în perioada ceaușist-comunistă. S-au editat o serie de izvoare clasice, s-au tradus o seamă de clasici greco-latini, cronicari bizantini. Foarte interesant, trebuie să o recunoaștem. Eu nu contest, nu arunc categoric în toți cu piatră și, repet, nu sînt dintre negativiștii care aruncă peste bord totul. Dar sînt sătul și mă revolt prin toată ființa mea împotriva
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
complementarității temperamentale a celor doi protagoniști, când busculat și uluit de devoratoarea pasiune pentru lectură și pentru carte a Helenei Hanff - cititoare flămândă ce ar vrea parcă să înghită tot. Comenzile ei sunt un adevărat potop, un amalgam bizar: antichitate greco-latină, dar și, de preferință, secolele XVI, XVII, XVIII, literatură, filosofie sau religie alături de istorie sau psihologie, autori iluștri alternând cu iluștri necunoscuți pe care vrea să-i vadă traversând oceanul. Când i se pare că ritmul expedierilor nu e destul de
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
universală. La aceasta a contribuit și statutul său de personalitate care sintetiza valorile timpului. Mai întâi, avea o formație biblică solidă, la una din școlile fariseene din Ierusalim, chiar pe lângă celebrul Gamaliel. A urmat apoi și cursurile unei școli filosofice greco-latine, de nivel universitar, poate pe cele alei reputatei școli stoice din Tars. El simbolizează întâlnirea fertilă și complementară a trei culturi: evree, greacă și romană; vorbește aramaica, limba strămoșilor săi, dar și greaca și latina; cunoaște și valorifică, la nevoie
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
limbă germană, olandeză, flamandă, norvegiană, suedeză și daneză. Cel de-al doilea a fost dedicat literaturilor romanice: franceză, provensală, belgiană, elvețiană de limbă franceză, catalană, spaniolă, portugheză, latino-americană de limbă spaniolă și portugheză. Volumul al treilea a cuprins literaturile antichității greco-latine și cele slave, orientale, asiatice și arabe. În 1997, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" a inaugurat o nouă serie a acestei monumentale lucrări, extinzând Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice într-o nouă perioadă
Literatura universală în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7183_a_8508]
-
aceasta ne interesează). Un dat filogenetic repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel, cuiva de apele oglinzii? Și de ce? Mihai Gramatopol, Antichitate și
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
un viciu grav: forma sa e ambiguă, trimițînd mai curînd la un alt model de compunere, cel în care nu există secvențe comune, primul element (mai des adjectiv, uneori și substantiv) primind prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică și sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
Cantemir a devenit o adevărată enigmă pentru critică. "Stilul lui Cantemir, scria Perpessicius în 1961, constituie și astăzi nodul gordian neretezat al istoriei noastre literare" 3). Enigma a fost rezolvată de Dragoș Moldovanu în studiul deja menționat, Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiberbatul (1969): d-sa dovedea cu argumente peremptorii că dislocările sintactice care confereau mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
stilistică, scrie Dragoș Moldovanu, o constituie dislocările și stilizarea în general a citatelor biblice, care nu își are corespondentul nu numai în traducerile românești oficializate, dar în nici o altă versiune a Bibliei, fie ea ortodoxă, catolică sau protestantă..." (Influența manierismului greco-latin..., loc. cit., p. 31). Stilizarea citatului biblic, arăta lingvistul ieșean, echivala cu o desacralizare a textului. Firește - aș adăuga -, Cantemir nu era conștient de aceasta, dimpotrivă, el credea, probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
că elementele evocate relevă convingător însemnătate contribuției savantului ieșean la cunoașterea stilului lui Dimitrie Cantemir. 1) Menționăm: Oriental și clasic în stilistica frazei lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică și istorie literară", tom XIX, Iași, 1968; Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul, în "Studii de limbă literară și filologie", București, Editura Academiei, 1969; Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică de istorie literară", Iași, tom XX, 1969; Sintaxa narativă a "istoriei
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
mult îmi dau seama de imperativul sporirii ponderii învățământului clasic în România. Și asta nu din dorința ca românii să poată citi în original operele strămoșilor lor romani, ci pentru a face să domine în societate spiritul prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când România se afla în secolul XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
să fie justificate și lăsate fără sancțiune dură atât de lungă vreme. Și cazul ministrului nu este singular. Pentru a curma o asemenea atmosferă viciată, nedemnă de o țară europeană, spiritul clasic trebuie să se impună. Să-i redăm clasicismului greco-latin puterea de a-și împlini și la noi vocația de a fi “regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric”; și, cum conchide Eminescu, să determine ca “spiritul de adevăr, ce domnește în cultura fixată prin ele
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
este mai puțin sigur. an spectacol, cele trei femei care vestesc, printre hohote de râs, orori, șanț prelungirea bărbatului elegant, cu floare la butoniera, care-și spune Hecate. La Shakespeare, ăn lista personajelor, scrie "Hecate și trei vrăjitoare". an mitologia greco-latină Hecate este o zeitate cu trei capete. La momentul oportun, bărbatul desăvârșește cu grație dezordinea inițiativelor omenești. Zeitătile-regizor al destinului șanț personaje de café-santan, ispite lipsite de orice măreție sau solemnitate. Macbeth, "copil al biruinței", cum spune Shakespeare, vrea să
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Cercului n-a mai putut apărea, Ion Negoițescu lansează ideea "euphorionistă" (v. Ion Negoițescu, Radu Stanca - Un roman epistolar, București, Ed. Albatros, 1978), care pleda pentru "europenizarea" spațiului spiritual românesc, în sensul unui transplant selectiv, al valorilor majore, de la antichitatea greco-latină la Goethe și Schiller. "Euphorionismul", asupra căruia insistă studiul de față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută", în care literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
la celălalt capăt al orizontului meu de origine. Din păcate, acum sunt obligat să călătoresc mult mai puțin, dar sper să-mi mențin perseverența necesară în căutare. Am încercat să dau o altă dimensiune ariei mele culturale, mai întîi celei greco-latine, adăugând câteva incursiuni în literaturile europene, apoi, puțin câte puțin, în cele ale altor continente. Este o întreprindere interminabilă, asemănătoare mersului în spațiu. Ce anume din viață v-a inspirat în poezie? Vine / provine poezia din propriul trup? Din cel
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
a observat Eugen Simion. Ambii istoriografi privilegiau proza clasică, a secolului XIX, inaugurată de alții, înainte de Balzac și caracterizată prin ductul narativ uniliniar, bine precizat, prin caractere dezvăluite de situații clare de viață, în fond urmând nemărturisit tehnica dramaturgiei clasice (greco-latine și cea a Marelui Secol francez). Se putea reproșa lui Ionel Teodoreanu lirismul abundent, dar nu prisoselnic din La Medeleni sau acela, mai justificat, din evocările trecutului ieșite de sub pana lui M. Sadoveanu, dar ceea ce iscăliseră Mateiu Caragiale, chiar Adrian
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
îi putem spune așa, pe care se sprijină, de la începuturi, limbajul sculpturii. Iar cînd invocăm limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic, a cărui ascendență în spațiul clasicității greco-latine constituie o evidență care nu mai are nevoie de nici o demonstrație. Dacă Dimitrie Paciurea, primul sculptor român care a resimțit imposibilitatea coabitării unei arte realiste, de multe ori documentare, așa cum se regăsește sculptura în spațiul său originar, cu aspirația spiritualistă
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
puțin timp în urmă, un binevenit Mic dicționar enciclopedic al capodoperelor literaturii universale, apărut la Editura Mondero, cu un Cuvânt înainte al regretatului Dan Grigorescu. Printr-o imensă muncă de documentare, Smaranda Cosmin a explorat patrimoniul literaturii universale, din antichitatea greco-latină până în contemporaneitatea pluridimensională, selectând nu numai capodoperele consacrate, intrate de mult în conștiința umanității, ci și pe acelea pe care, dintr-o perspectivă proprie, le-a considerat apte de a fi integrate în această sferă valorică. în ansamblu, comentariile sale
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
că pe unde calcă solul e moale, cedând ca vata la apăsarea piciorului. - Atunci unde e sigur, domnul Smărăndache? . - Eu cred că în jurul Mediteranei, în Grecia, Sicilia (care e posibil să se despartă de Italia), în Spania. Aci tradiția individualistă greco-latină e mai puternică. . Saferian chemă pe Demirgian și-i arătă cu lacrimi în ochi niște icoane rezemate de perete. . - Să vinzi din icoanele astea, lucru rar, artă orientală, să nu le dai pe nimic, mai bine cadou! Pe încetul, odăile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți, se impune de la sine”. Ce ne facem Însă cu actorii care lucrează, frenetic, fanatic, sub baghete celebre, adulate de majoritatea criticii de teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fără să uităm însă că poate exista, oricând, în rezervă, un al treilea mediu, mai discret, care nu este luat direct în considerație. Spuneam că Europa este rezultatul interferenței a două atitudini, apropiate ca valoare, însă distincte ca poziție. Moștenirea greco-latină pune accent pe aspectul citadin al Europei, cetatea fiind mai organică la greci și mai cosmopolită la romani, cu baze juridice mai stricte. Moștenirea iudeo-creștină pune accentul pe ceva mai subtil, pe referința la un text fondator. Biblia are două
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
situație de interpretare și de repunere în scenă a textului. Mai verbală, în componenta iudaică, mai gestuală, în cea creștină. Or, această dublă atitudine față de text este și ea o atitudine citadină; adică presupune și aportul celeilalte formule, a moștenirii greco-latine. O cultură bazată pe interpretări de text nu poate căpăta dimensiune decât în cadrul unei civilizații urbane, într-un exces citadin. Oricum, realitatea Europei apare ca simbioză, atât în aspectul ei de zestre iudeo creștină, cât și în cel de zestre
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
om hotărât și c-un spirit cumpătat de întreprinderi, dar și c-un adaos de deșertăciune și de cruzime, un regent care ridică statul româno-bulgar la culmea măririi lui și jucă un rol foarte însemnat, aproape decisiv, în acel război greco-latin care avu de rezultat cucerirea Constantinopolei. În anul 1200 Ioannițiu întreprinse cu o oaste numeroasă și bine armată o campanie lângă țărmurii Mării Negre. Pe cale cuceri foarte cu ușurință orașul Constanța, în ținutul de la Rodope, ce era de oarecare însemnătate, rase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de a-și relua latina și de a se apuca să învețe ebraica. A acceptat cu greu să înceapă traducerea dialogurilor logice din Platon, pentru volumul VI al ediției, și acum, când scriu toate acestea, îl aud răsfoind o ediție greco-latină a lui Parmenide și scoțând cuvinte. Trăiește de pe acum tracul serii de mâine (așa cum l-a trăit intens pe cel al venirii aici), când Noica l-a "programat" să ne povestească destinul său cultural și să ne spună ce anume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
coerente, să-nțelegem și noi ce-i cu noi (știi cântecul ăla „Viața noastră unde eee?/ viața noaaastră ce-ați făcut cu eaa?”). Poate ne regăsim în cyberspațiu, dacă nu ne-am putut regăsi „în spațiul carpato-danubiano-pontic”(măi ce gust greco-latin are limba asta de lemn!). Noa gata! ??? rând alb? Am recitit textele tale de la Oxford. Sunt mult mai pline de viață decât crezi tu. Mustesc a viață, așa cum era ea, năclăită, amorțită, cu ochi mici și păr mult ca să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți, se impune de la sine”. Ce ne facem Însă cu actorii care lucrează, frenetic, fanatic, sub baghete celebre, adulate de majoritatea criticii de teatru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]