738 matches
-
fină, modelata pe roata și arsă reductor la temperaturi înalte, decorată prin lustruire. În afara acestor piese de factură tradițională apar și altele preluate și imitate după cele grecești: amfore pseudoepigrafe, forme arse oxidant care reproduc pe cele curente în ceramică greco-romană, boluri megariene. Sunt cunoscute, de asemenea, niese despre care nu avem certitudinea că au fost produse local, dar care pot să fie produse getice, importate aici din alte centre specializate, bijuterii de argint. piese de bronz. În sfârșit piese de
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
l-a avut model pe Polybius ) și "Geografia" ( în care prezintă informații istorice, geografice, culturale despre Europa ). Plutarh (46-127), născut în Cheroneea (Beoția), dar care a studiat la Atena, a scris "Vieți paralele" (46 biografii, grupate în 23 de paralele greco-romane), o lucrare cu caracter anecdotic, din care s-au mai păstrat doar 4 biografii. Dio Cassius (155-229) a fost istoric și om politic roman, născut la Niceea, senator și proconsul. Ca mare admirator al lui Tucidide, a scris în greacă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
chineză împarte istoria în "dinastii ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”. Anticii nu aveau ideea viitorului, acesta fiind un lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric. Romanii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoriografi creștini a fost Eusebiu din Cezareea(275-339). Episcop de Cezareea, în Palestina, este considerat părinte al istoriografiei creștine și teolog de renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor - și "Cronica Universală" (model ce avea să
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
dăruit de autor". Pe baza acestui manuscris, I. Oprișan a izbutit să reconstituie integral . Istoric literar, de riguroasă metodologie științifică, a alcătuit o ediție ce cuprinde 6548 de texte din capodopere ale literaturii, filosofiei și culturii universale, începând cu antichitatea greco-romană, egipteană, indiană, până la epoca modernă. Dicționarul înțelepciunii este opera unui mare erudit, cuprinzând maxime, cugetări, aforisme, reflecții, fiind, așa cum subliniază I. Oprișan, o "operă unică prin diversitatea, amploarea și cuprinderea spiritualității universale." Autorul era poliglot, știind latina, greaca, neogreaca, germana
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
ideea de tipologie ieșeană: "Eu spun "fenomenul Iași" în sensul în care Maurras și Renan, de pildă, au spus cândva "miracolul grec", formulă care a rămas"... În "orașul școlilor", de regretat e afirmă el că relațiile tineretului cu "vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei" sunt în declin. O Călătorie în timp e prilej de panoramare. Sar în ochi în comparație cu alte centre urbane lăcașurile de cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a sublinia influența fericită pe care au exercitat-o asupra minței și asupra sufletului nostru vechile metode părăsite. Contactul nostru cu vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei, în special, nu s-a mărginit în multe cazuri, nu în toate bine înțeles la lecțiunile și traducerile din clasă, la studiul etimologiei, al sintaxei, al prozodiei, al evoluțiunei limbilor și al istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și necuviincioase au o bază reală. Poate n-am gândit chiar așa atunci, dar ceva s-a mișcat în creier, suficient de ascuțit ca să țin minte. Fugisem pe depou, la fotbal cu durii cartierului: Relu (vecinul de la colț; făcea lupte greco-romane), Doru (care îi fracturase piciorul unui adversar, în timpul unui meci), Inginerul (un muncitor oarecare de la vagoane, care chiulea din tură; se umfla-n pene când noi, copiii, îi strigam: „Pase! Pase, inginere!“), Dux (handbalist la „Steaua“; numele lui îmi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cor. Erau cu dansurile, noi eram băieți, luam fete, cu fete de sus, de la Construcții, așa. Care era cu sportul, care era cu volei, care era cu luptele. Eu am făcut lupte. Am fost pân' la campionatele naționale de lupte greco-romane, deci, fiecare avea câte-o activitate. Numai cei care nu aveau aptitudini de nimic, ăia erau ținuți pe margine. [râde] Așa. Și, deci, asta era. Și plantoane. Afară nu ieșeam. Noi de-abia așteptam și noi, săracii să ieșim duminica
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de-a iubi cultura antică, fiind păgânească; și departe am ajuns cu toții, n-avem ce zice. S-ar putea scrie un volum întreg pentru a espune toate foloasele câte răsar, și pentru dreapta cugetare și pentru caracter, din studiul anticității greco-romane. Căci nu e vorba de orice anticitate sau de ea întreagă. A existat o anticitate indă, alta chineză, o a treia egipteană, una asiriană, alta persană; dar nu de acestea este, nu de ele poate fi vorba. E vorba numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
când va celebra cam prea multe slujbe în latină. Biserica lui duhnea a tămâie. Era, relativ, nou-venit prin locurile acestea și nu i se prea cunoștea trecutul, în afară de faptul că studiase chimia la Birmingham și că fusese campion la lupte greco-romane (sau poate că la box). — Ei bine, părinte... Gabriel știa că venise să discute despre George și se simțea agitată. — Bine, bine, într-adevăr bine. M-am bucurat să-i văd pe Alfa și Omega atât de fericiți. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică își găsește soluțiile în dezbaterile cele mai elevate ale gândirii greco-romane. Dar Aristotel se adresează și prietenului, dezvăluindu-i faptul că nu există prieten... Lucrețiu avea să simtă pe pielea lui acest adevăr dureros. Epicurismul acordă un loc major prieteniei. Ea are o utilitate, în sensul bun al cuvântului, întrucât vizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
1557); P. Garnsey and R. Saller, op. cit.; J.-M. Carrié, op. cit., p. 175-176; J. Andreau, Patrimoines...; idem, Banking and business in the Roman World, translated by J. Lloyd, Cambridge University Press, 1999; O. Bounegru, „Modernism“ și „primitivism“ în cercetarea economiei greco-romane: între dispută științifică și „dezbatere“ ideologică, în Istoria - o meditație asupra trecutului. Profesorului Vasile Cristian la a 65-a aniversare, Iași, 2001, p. 81-102. • LIPRANDI - ISTORIC AL PRINCIPATELOR ROMÂNE ȘI AL BASARABIEI. NOI CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNOR LUCRĂRI ISTORICE RUSE
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică își găsește soluțiile în dezbaterile cele mai elevate ale gândirii greco-romane. Dar Aristotel se adresează și prietenului, dezvăluindu-i faptul că nu există prieten... Lucrețiu avea să simtă pe pielea lui acest adevăr dureros. Epicurismul acordă un loc major prieteniei. Ea are o utilitate, în sensul bun al cuvântului, întrucât vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar și proză, la „Adevărul”, „Sburătorul”, „Dobrogea jună”, „Viitorul”, „Universul copiilor” ș.a. Revenit la catedră, are o remarcabilă activitate didactică, concretizată și în editarea, între 1921 și 1935, a numeroase manuale de istorie (pentru învățământul secundar) și cursuri de antichități greco-romane, de ceramică greacă, de istoria civilizației ș.a., între care și Istorie și politică militară (1922), curs predat la Școala Specială de Infanterie. La aceasta se adaugă importante inițiative arheologice - participarea la săpături, conducerea unor șantiere în Dobrogea și Bucovina -, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
îi sunt „linia curbă a frazării” și „gustul prețiozității circumlocute”, el reprezintă stilul rococo, fiind „un gentilom” al criticii literare. Spre deosebire de Perpessicius, ținându-se și el deoparte de polemici, Tudor Vianu e văzut ca un clasic imperturbabil, care „cultiva linearitatea greco-romană” și „ilustra tipul academic, reabilitându-l”, privea lucrurile cu înțelepciune și superioritate (proprie savantului), cu o distinctă cumpătare și limpezime a judecății, fiind menit să profeseze clasicismul. Tipul opus lui Tudor Vianu e considerat, în multe privințe, G. Călinescu, temperament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
al teritoriului nostru, ci, mai ales, pentru a observa definitivarea procesului îndelungat și complex numit etnogeneza românească. Pe întreg teritoriul românesc s-au desfășurat cercetări succesive pentru înțelegerea cuprinzătoare a trecutului comunităților umane. Deși, printre primele vizate au fost cetățile greco-romane de pe malul dobrogean și siturile neo-eneolitice din regiunea Moldovei, ultimele descoperite încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, preocupările arheologilor s-au extins și asupra perioadei secolelor VI-XI, importantă îndeosebi prin desăvârșirea etnogenezei românești. În acest scop, pentru strângerea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
verticale și oblice de striuri apar în asociere cu celelalte, fiind ornamente secundare. Din punctul de vedere al originii, această diferențiere etno-culturală este normală, întrucât cele două populații provin din medii opuse, iar moștenirea lor este diferită, distinctă de la lumea greco-romană la cea slavă. Întrucât rădăcinile sunt diferite, nefiind un trunchi comun, și creațiile culturale diferă, fapt subliniat prin compararea trăsăturilor vestigiilor arheologice. Între siturile de tip Dridu, din regiunile românești, s-au observat unele diferențe în conținutul culturii materiale din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cnezate și voievodate (secolele IX-XIII). Similar Antichității, când satul geto-dacic, anterior, dar îndeosebi posterior, cuceririi romane, era influențat de formele de organizare romană, implicit de cultura materială superioară a acestei civilizații, și, în perioada medievală timpurie, această orientare spre lumea greco-romană se păstrează, Imperiul Bizantin fiind un factor de echilibru și de comparație pentru regiunile nord-dunărene. Membrii comunităților autohtone au preluat unele elemente bizantine, pe care încercau să le adapteze spațiului românesc, de la modul de construcție și unelte, moneda bizantină din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
număr redus de case, puține locuințe de suprafață, lipsa mormintelor de incinerație sau de înhumație din anumite etape istorice), elementele comune celor două spații se datorează legăturilor etnice, relațiilor economice și interferențelor culturale și spirituale. Păstrând tradiția relațiilor cu lumea greco-romană, populația veche românească a continuat să își îndrepte atenția spre aceleași orizonturi, cu un grad de civilizație avansat, de unde ulterior au pătruns ideile formării unui sistem de organizare socială, militară și religioasă. CORPUSUL DESCOPERIRILOR Pe parcursul secolului XX și îndeosebi în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și practică, individuale și/sau colective, iar ipoteza de la care pleacă în cercetarea sa e că filosofia greacă, începând cu Heraclit, stă sub semnul polemicii. Studiul său diacronic este centrat pe avatarurile "discordiei", așa cum a fost ea gândită din Antichitatea greco-romană spre timpurile moderne. Fie că este conceptualizată ca "instanță cosmologică" (Polemos la Heraclit, Neikos la Empedocle), fie că este intim asociată viziunii socratice prin care "dialogul nu e niciodată o diatribă, nici victoria unui protagonist, ci a adevărului"17, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și adoptarea creștinismului în secolele IV-VI, reprezintă o schimbare fundamentală pe plan spiritual. Mai mult chiar, consecințele acestui fenomen se pot vedea în toate domeniile. Pe de o parte, religia creștină a fost adoptată inițial de populația daco- și greco-romană de la orașe, iar mai apoi și de cea de la sate, devenind o caracteristică a sa în raport cu popoarele barbare, necreștine. Pe de altă parte, istoria populației daco- și greco-romane de pe teritoriul țării noastre aparține istoriei creștinismului din primele veacuri; s-a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
o parte, religia creștină a fost adoptată inițial de populația daco- și greco-romană de la orașe, iar mai apoi și de cea de la sate, devenind o caracteristică a sa în raport cu popoarele barbare, necreștine. Pe de altă parte, istoria populației daco- și greco-romane de pe teritoriul țării noastre aparține istoriei creștinismului din primele veacuri; s-a constatat că urmele creștine descoperite istoric (cf. literatura istorică) și arheologic, aparțin populației autohtone stabile, cel puțin pentru secolele IV-VI. Trecerea la creștinism nu s-a realizat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]