748 matches
-
aminte că tu Încă nu ești bărbat, n-ai călcat niciodată Într-o țară străină cu un nume atât de sonor și de lung. Ai putea să-i spui că ai fost În Cehoslovacia cu lotul de juniori la lupte greco-romane, dar nu crezi În efectul de surpriză pe care l-ar avea asupra lui o asemenea informație. Mai degrabă va strâmba din nas, nu e aceeași Cehoslovacie! „Eram la Budapesta, eram cartiruiți, adică ne cartiruiam singuri În casele particulare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pekinezul ei preferat), poem care se compunea până la urmă doar din două versuri, rămase celebre: "în penumbra unei lămpi / Stau doi oameni 'nalți cu bărbi." Mai obscuri erau Grigoriță și Negruță, frați gemeni, și o altă pereche, Mlhalache, luptător de greco-romane, unu patruzeci și opt înălțime, care purta tocurile de șapte centimetri, și Neagu, un colos cu capul strâmb de la forceps, interesat de un singur lucru în lume: locomotivele electrice de jucărie; închei cu Lulu, un fel de măscărici vulgar ,care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când va celebra cam prea multe slujbe în latină. Biserica lui duhnea a tămâie. Era, relativ, nou-venit prin locurile acestea și nu i se prea cunoștea trecutul, în afară de faptul că studiase chimia la Birmingham și că fusese campion la lupte greco-romane (sau poate că la box). — Ei bine, părinte... Gabriel știa că venise să discute despre George și se simțea agitată. — Bine, bine, într-adevăr bine. M-am bucurat să-i văd pe Alfa și Omega atât de fericiți. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise să-l facă vreodată tuș. N-avea decât să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mimică, iar modul de aranjare al corpului în spațiu, duce la un limbaj al posturii, în relație cu ceilalți, fixându-se ceea ce se numește proxemică. Apropierea sportivilor între ei, depinde de tipul de probă (la șah, la box, la lupte greco-romane, la fotbal, la schi), de tipul de public (la antrenament, la probe din cantonament, la meciuri amicale, la concursuri regionale și concursuri continentale, la olimpiade). Inițierea sportivilor începe cu jurământul: orice sportiv, care privește soarele strălucind pe cer și după
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc! Simțăsc!“ După ce-n mai multe rânduri am jurat (of: „Never say never!“) că nu mai calc pe la vreo lansare-n târg, iată-mă acum hipnotizat de miile de trupuri care au transformat în arene greco-romane scările din fața standului Humanitas, la Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, pentru Cioran și Gabriel Liiceanu, Antoaneta Ralian și Radu Paraschivescu, Anne Frank, Grigore Leșe, Horia-Roman Patapievici. Rudele și prietenii mi-au contorizat cu înduioșătoare încruntare agitația, nebuneala
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sporturilor de situație (Manno, 1996), caracterizate de prezența adversarului, ale cărui acțiuni generează situații imprevizibile, la care sportivul trebuie să reacționeze adecvat și în cel mai scurt timp. Astfel, din categoria sporturilor de luptă fac parte: -boxul; -luptele (libere și greco-romane); -scrima; -luptele în ring (gen „Local Combat” sau „K1”) și -artele marțiale (Judo, Karate, Qwan Ki Do, Taekwondo, Wu Shu, Silat, Ju Jitsu, Muai Thai etc.). Deoarece din studiul literaturii de specialitate am constatat faptul că investigațiile fiziologice privind domeniul
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
concepe și practica muzica față de Antichitate. Liturgia, încă de la originile sale iudeocreștine, a fost expresia concepțiilor teologice. Cu toate acestea, tradiția sinagogală-ecleziastică nu a avut o dezvoltare speculativă de tip filozofic-matematic, analogă celei care a avut loc în sânul tradiției greco-romane. Analiza formelor liturgice-muzicale, considerate în semnificația lor teologică, ne permite totuși să reconstruim concepția teoretică ce a determinat adoptarea și organizarea lor concretă. Pe lângă aceasta, mai putem constata că, pe lângă practica ecleziastică, există și o tradiție interpretativă pe care o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
adoptarea și organizarea lor concretă. Pe lângă aceasta, mai putem constata că, pe lângă practica ecleziastică, există și o tradiție interpretativă pe care o întâlnim atât în primele documente relative la liturgie, cât și în exegeza Sfintelor Scripturi, independentă de tradiția filozofică greco-romană. Un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea reconstruirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică-muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate. Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și un sfârșit metatemporal (împărăția cerurilor și transcenderea cosmosului). Această perspectivă a dus, în mod gradual, la emanciparea muzicii de raportul său arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzică Aproape toți primii părinți ai bisericii au trebuit să se confrunte cu problema muzicii, deoarece aceasta era în strânsă legătură cu rugăciunea în forma sa colectivă a cântului liturgic. Pe de o parte, ei se găseau în fața tradiției păgâne greco-romane, a teoriei muzicale grecești, a filozofiei și a patrimoniului lor muzical elaborat în atâtea secole, iar pe de altă parte, se aflau în fața tradiției ebraice cu cântecul lor sinagogal. Pe aceste două tradiții, diferite între ele, se năștea problema altoirii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
altă parte, „femeia este legată de soț până când acesta trăiește” (1Cor 7,39). Am putea spune că, dacă femeia este legată de soțul ei, soțul nu este legat de soție? Această afirmație, compatibilă, așa cum vom vedea, cu concepția ebraică și greco-romană a adulterului, nu este acceptabilă pentru creștini, din moment ce Paul, în 1Cor 7,4 recunoaște fiecăruia din cei doi soți același drept asupra trupului celuilalt, și în această judecată este urmat de majoritatea scriitorilor din Biserica primară. Dacă este vorba, de
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
nu poate deveni căsătorie prin uz, deoarece, dacă este adulteră, violează o legătură sigilată de Dumnezeu, și care subzistă chiar și atunci când ea a fost violată. 9. La scriitorii creștini din Biserica primară regăsim inegalitatea sexelor din lumea ebraică sau greco-romană Numeroși autori contemporani generalizează poziția singulară a lui Ambroziaster, care permite să se încheie o nouă căsătorie a bărbatului separat de soția adulteră, refuzând acest lucru femeii care se găsește în aceleași condiții. Astfel, ei sunt puși în contradicție, fără
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
femeia se putea bucura în unele ambiente bogate ale imperiului, ci de drepturile pe care legea le recunoștea fiecărui sex. În materie de adulter, femeile erau obiectul unei discriminări legale în comparație cu bărbații, atât în ambientul iudaic, cât și în cel greco-roman. Un bărbat căsătorit nu era considerat un adulter atunci când i se permitea o aventură cu o femeie necăsătorită: nu leza niciun drept al femeii, pentru că aceasta nu avea drepturi asupra lui în această sferă. El era considerat adulter numai dacă
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de o nouă căsătorie). 7) Biserica nu putea să-i oblige pe separați la continență. 8) O căsătorie ar putea fi adulteră fără a fi invalidată. 9) La scriitorii creștini din Biserica primară regăsim inegalitatea sexelor din lumea ebraică sau greco-romană. 10) Mentalitatea populară era în favoarea unei noi căsătorii după divorț. În articolul amintit mai sus am făcut o analiză detaliată a acestor zece principii de interpretare, și am pus în evidență faptul că toate se află în contradicție cu datele
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
și adoptarea creștinismului în secolele IV-VI, reprezintă o schimbare fundamentală pe plan spiritual. Mai mult chiar, consecințele acestui fenomen se pot vedea în toate domeniile. Pe de o parte, religia creștină a fost adoptată inițial de populația daco- și greco-romană de la orașe, iar mai apoi și de cea de la sate, devenind o caracteristică a sa în raport cu popoarele barbare, necreștine. Pe de altă parte, istoria populației daco- și greco-romane de pe teritoriul țării noastre aparține istoriei creștinismului din primele veacuri; s-a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
o parte, religia creștină a fost adoptată inițial de populația daco- și greco-romană de la orașe, iar mai apoi și de cea de la sate, devenind o caracteristică a sa în raport cu popoarele barbare, necreștine. Pe de altă parte, istoria populației daco- și greco-romane de pe teritoriul țării noastre aparține istoriei creștinismului din primele veacuri; s-a constatat că urmele creștine descoperite istoric (cf. literatura istorică) și arheologic, aparțin populației autohtone stabile, cel puțin pentru secolele IV-VI. Trecerea la creștinism nu s-a realizat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și publicarea rezultatelor în paginile revistelor și lucrărilor de specialitate ale timpului, căpătând o amploare crescândă ce s-a diversificat simțitor și s-a extins peste perioada migrațiilor. Interesului manifestat de Grigore Tocilescu și de Teohari Antonescu (1866-1910) pentru vestigiile greco-romane din zona dobrogeană, se adaugă și cunoscutul clasicist George Murnu (1868-1957), care, la Adamclisi (jud. Constanța), efectuează mai departe lucrări de explorare arheologică. La scurt timp după aceasta, în 1910, o altă personalitate în domeniul cercetării arheologice românești, Vasile Pârvan
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
era aproape necunoscut, cu excepția unor mărturii ce vizau descoperirile întâmplătoare ale unor morminte semnalate sumar în unele ziare și reviste ori rămase ca pure însemnări inedite. Între 1959-1964 au fost descoperite și cercetate în necropolele Tomisului peste 500 de morminte greco-romane pe o suprafață destul de întinsă în jurul orașului antic. Descoperirile cauzate de ritmul susținut al lucrărilor de construcții, canalizări, taluzări și consolidări de maluri ce se efectuau în vederea urbanizării, ca și cea din 1993, au dus la descoperirea unei stele funerare
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
suprafață magma de imagini și de nebunie a unui artist. Odată cu Pratt și cu Manara, banda desenată părăsește cărarea luminoasă a visului apolinic spre a se avânta în pădurea dantescă a tentațiilor și enigmelor, în același mod în care mitologia greco-romană oferea șansa traversării în lumea de dincolo celor destinați să se întoarcă, spre a povesti întâlnirea cu infernul și cu partea lor de taină. Deșteptarea primăverii Scrisă de Pratt și ilustrată de Manara, Un été indien redeschide un dosar central
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pretinde să precizeze în ce anume constă «spiritul modern»”. Recenzentul lasă să se întrevadă opțiunile sale poetice: „au fost lăsați deoparte, fără milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru latin, italian și francez: ex., dispozitivul de „Scenae versile” al lui Lucius Lucullus, platformele mobile greco-romane și mașinile arhitectului Torelli, autorul „Theatre des machines” din Versailles, sub Louis XIV. Inovațiile scenice merită - credem - trecute mai pe larg în revistă, întrucît ele sintetizează concepția despre teatru a grupării Contimporanul: e vorba de „lumina psihologică” („metodă de atmosfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur? Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta, ce ești tu, stăpânul Olimpului? Mereu te uiți de sus la toată lumea, mereu judeci, parcă tu ai fi Galaad cel fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
biserica ce este în casa lor»”. Atunci când vorbim despre „biserica domestică „ nu vrem să spunem că toate casele creștinilor aveau și rolul de biserică. Numărul lor era reglementat pe baza exigențelor comunității ecleziale. Pentru a înțelege impactul creștinismului cu lumea greco-romană se cuvine să pornim de la câteva premise semnificative. Înainte de toate, modelul de casă-biserică a primelor comunități creștine nu are echivalent în nicio altă cultură. În această structură, subiectul activității nu este familia propriu-zisă și nu trebuie să se creeze divinități
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să se insereze în mod deplin în societate. Fără îndoială, începând cu Paul, mișcarea lui Isus experimentează ruptura culturală și socială de iudaism pentru a se deschide spre universalitate, trecând de la ghetou la ekklesia (într-un prim moment întâlnind lumea greco-romană). În lumea greacă, casa - familia era marcată în profunzime de raportul cu polis-ul și funcționa ca un microcosmos al polis-ului. Înțelepciunea politică, conform lui Aristotel, stabilește un paralelism de superioritate - subordonare la trei niveluri: între soț și soție
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]