40,230 matches
-
Liviu Georgescu si cum venea o știam, mă știam, ochii îi vedeam si sorii din ei, galbeni și verzi și ovali și pătrați și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
apăra? Tare mi-ar mai plăcea să mai scriu la fel ca în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna vorbită de Țigani în unele filme Europene. Ai rude țigani (Si un pix greu, prețios, de Metal: dintr-un glonț antitanc) Si vin să te caute Stau pe la poartă Vorbesc cu lumea. Ce te faci? Pe-aici praful Se-mpletește Si se face ciorăpel Pentru inimă. Sigur Ai avut țigani în neam Cînd erai
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
Să-l vizităm pe Domnul Bijutier! El ne va da inele de argint Ce-or să ne strîngă visele pe viață, Lungi coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
Emil Brumaru Nu are rost să stai chircit în tine Cînd e atîta frumusețe-n jur, Din faguri curge mierea de albine Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri În suflet, clipocind sub grele lintiți Și nuferi lați loviți în miez de-un soare Ce își îndoaie razele și-n mintea-ți Trează din zori și-adînc nerăbdătoare S-ajungă la amiază, să se umple De amănunte forfotind în lucruri. O, ce păcat să treci
Nu are rost să stai chircit în tine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6620_a_7945]
-
Emil Brumaru Mereu ne punem moartea mai departe, Ca pe un gard ce-abia-l putem zări Prin ceață lin căzută-n zori de zi Ce ține, grea și deasa, pînă-n noapte. Și-atunci, si osteniți și pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Și ne lovim
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
blîndă, Învăluită-n cîrlionți, cu glezna-n rouă, Te-ai îndreptat spre mine, pe din două Să ne hrănim c-o floare care cîntă Petală cu petală viața dulce, Femeia mea cu coapsa-n veci lin frîntă De o plăcere grea, ce-o să ne culce Alături, doar cu Dumnezeu la geamuri, Ascuns de iederi, criniști, raze, fluturi, ramuri, Spre a ne ține-un pic nerușinarea-n hamuri...
Cînd m-am uitat în urmă, nu erai… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6864_a_8189]
-
ochii tăi înotau trupul scufundat era un continent mic pe mal peștii aveau gânduri de om în undițe mici. Sîmburi de cireșe negre Timp ros de eșecuri tu vezi viața ta în trecut fără tine ești tu spaima toarnă zile grele în tine oriunde ai fugi altceva te găsește unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune fără tine ești tu spaima toarnă zile grele în tine oriunde ai fugi altceva te găsește unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
într-o boare ce de-abia le-adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi se odihnesc și-și beau din rană Sîngele alb, ca pe o hrană-anume Pentru-nchinare, pentru-nțelepciune, Blînd ocrotiți de-a Domnului grea geană. Și către-amurg, înfofoliți în brume, Pășesc, nostalgici, în cealaltă lume...
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
pe deget, mireasa mai iute ar plânge plăcere de n-ar fi-n poet, gâtul cu sânge și-ar frânge. Dar ceasul rămâne discret. Bani de aur Am încercat să scuip bani de aur și rotunzi, fulgi abandonați în cuib, greii plumbi și scunzi. Încercarea de apoi moarte n-avea-n limbă, de-astă dată plata la strigoi, mergerea-i și strâmbă. Sfâșierea de drumuri Sfâșierea de drumuri și noaptea și ziua, coperta cumu-i la tomuri, femeia virtuală, posibilă-n fiua. Direcția infinită
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Horia Gârbea Povestea unui om leneș Amu', cică era odată într-un sat, în vremuri grele de tranziție, un om grozav de leneș. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. La televizor nu se uita, politică nu făcea, în sindicat nu era înscris, iar de citit, citea numai reviste de-alea
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim și niște icre negre, ia, așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Emil Brumaru Copac sfios, iubirea-ntruna crește Pîn' se-mbulzesc pe crengi fructele mari, Ascunse-n frunze, rotunjind cerește Dorințele ce le purtăm, hoinari Prin roua plină de primejdii grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi și flori scoțîndu-le din minți. Culesul va începe către seară? Cine din noi va înțelege, blînd, Că Dumnezeu în carne ne coboară, Spre-a le lua
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]
-
iepi la menstră Sînteți deopotrivă, sub cerul de azur Greu putrezind la margini ce-ating buba terestră! Vai! în călduri de streche, goniți împuținați De fierea împroșcată prin grosul vostru maț Și scărpinați, chelbi, jegul de aspre bălării, Cinstind iasmele grele ale luxurii vii...
Versuri cu năduf… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6969_a_8294]
-
de familie într-o bună dimineață m-a trezit Hieronimus Bosch din somn și mi-a poruncit scurt du-te la ei coboară între ei în infernul din subsolurile Centrului Mondial de Oncologie în bunkerele pavate cu piatră cu uși grele de plumb ca niște adăposturi antiatomice intră în sălile cu acceleratoare liniare și cobaltroane stranii du-te la scintigrafie și în blocurile operatorii în labirinturile saloanelor ca niște vestigii subacvatice traversate doar de vietăți marine în halate verzi împingând brancarde
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe creștet și au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul, ajutat de un ciomag cu totul și cu
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
prematură. Să așteptăm cel puțin jumătate de an, până atunci, vă repet, nici un fel de efort. Dacă ați terminat de tradus am să vă rog să mai rămâneți o clipă, adaugă doctorul, întorcându-se spre Matei. - A fost o zi grea, începu trecându-și cu un gest absent degetele prin părul grizonat și cu un gest vag îi făcu semn să se așeze. Știți, este vorba de o operație reușită, dar totodată nereușită. Nu vă deranjează dacă îmi aprind o țigară
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să-l usturi La tălpi pe Domnul care s-a lungit Din iarba groasă pîn'la infinit?
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
Emil Brumaru Pluteam în basmul nostru fericiți, Dar au venit amurguri reci cu cețuri grele, Pe geamuri dalbe s-au tras lungi perdele, Piticii n-au mai fost de elfi vicleni momiți Să fugă halandala printre ciupercuțe Iscate de sub frunze vechi sau chiar din scorburi, Balaurii învinși de fel de fel de morburi Nu mai
Pluteam în basmul nostru fericiți (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7175_a_8500]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Trec curcubeiele dintr-una-n alta, Din prag de-argint în prag de aur sare-o broască Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de pofte, Pentru că
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
aprins de-amurg se perpelea, Cu fesele roșind mereu mai tare De-atît extaz și-atîta încîntare. Șopîrle moi se cotileau să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost și ele Pe-acolo, suferind de pofte grele, Și bulburucii forfoteau pe prundul Izvoarelor înfiorate-n gîndul C-or să le-nțepe solzii, fără veste, Abia acum, la capăt de poveste, Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur. 2. Intrigantul Jupînul Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea adesea împreună, stînd de vorbă, glumind, vizitîndu-se și crescîndu-și puii laolaltă. Erau însă pe atunci vremuri grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit o casă de animal. Cu toate acestea, cei doi obișnuiau să împartă ceea ce agoniseau în timpul zilei: de pildă, cînd Vulpea prindea cu greu vreo găină, sau o rață, nu o mînca
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
și lumea sa spectrală. Vâslele împinseră corabia în ostrov pentru a arde ce era de ars și-a ospăta. La parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Mariana Filimon Dincolo de tăcere Dincolo de tăcerea impusă Doar îngerii se mai pot auzi Lumina fărâmițează fulgi nesupuși Într-o sete umilă și grea Precum mierea târzie Prin încordatele simțuri O boare se înalță Ca și cum o lacrimă s-ar prelinge Din verdele cer Pe urmele unor necunoscuți Frânturi de litere ard Văduvite de sunet Te străduiești să pricepi invizibilul Dar el de asemenea tace
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]