KorAP: Find »[drukola/base=gri & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...106 >

2,649 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe care cineva Încercase - cu succes parțial - să Îl vopsească În roșu. Jerry găsi ceea ce căuta În debara : o cutie de pantofi Florsheim gri, pe care o puse vertical pe pat, vărsîndu-i conținutul Într-un morman, lîngă locul În care mă aflam - scrisori, plicuri, o mînă de cărți de joc albe și albastre pe verso-ul cărora se afla cuvîntul BICICLETĂ, și multe fotografii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
dantelată de umbre, chiar romantică, plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Și ce se fabrică în ea? Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine, nu-ți mai pun răbdarea la încercare. În fabrica aceasta se produce gri. - Gri!? - Da, gri, culoarea. - Adică fabrică vopsele? - Nu. Fabrică o culoare, dacă poate fi numită așa. Au și un laborator, în care zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găsești aici, în această clădire, cei mai mari specialiști în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mai pun răbdarea la încercare. În fabrica aceasta se produce gri. - Gri!? - Da, gri, culoarea. - Adică fabrică vopsele? - Nu. Fabrică o culoare, dacă poate fi numită așa. Au și un laborator, în care zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găsești aici, în această clădire, cei mai mari specialiști în gri din lume. Încă neînțelegând, mi-am mai aprins niște țigări. - Dar la ce bun!? am întrebat. Ce să faci cu gri? - Cum ce? Uită-te în jurul tău! Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Da, gri, culoarea. - Adică fabrică vopsele? - Nu. Fabrică o culoare, dacă poate fi numită așa. Au și un laborator, în care zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găsești aici, în această clădire, cei mai mari specialiști în gri din lume. Încă neînțelegând, mi-am mai aprins niște țigări. - Dar la ce bun!? am întrebat. Ce să faci cu gri? - Cum ce? Uită-te în jurul tău! Uită-te la țara asta, cea mai gri de pe pământ! Cum crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găsești aici, în această clădire, cei mai mari specialiști în gri din lume. Încă neînțelegând, mi-am mai aprins niște țigări. - Dar la ce bun!? am întrebat. Ce să faci cu gri? - Cum ce? Uită-te în jurul tău! Uită-te la țara asta, cea mai gri de pe pământ! Cum crezi că a ajuns așa? - Cum? - Hai să-ți spun: fabrica și laboratoarele astea au fost construite imediat după venirea comuniștilor la putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cei mai mari specialiști în gri din lume. Încă neînțelegând, mi-am mai aprins niște țigări. - Dar la ce bun!? am întrebat. Ce să faci cu gri? - Cum ce? Uită-te în jurul tău! Uită-te la țara asta, cea mai gri de pe pământ! Cum crezi că a ajuns așa? - Cum? - Hai să-ți spun: fabrica și laboratoarele astea au fost construite imediat după venirea comuniștilor la putere, deci pe la sfârșitul anilor ’40. Pe vremea aceea, România era o țară normală, colorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ta lângă mâna unui american, a lui va fi mai albă și mai roz decât a ta... dacă nu cumva și ochii tăi, retina, pupila etc. au o pânză gri pe ei... - Ciudate lucruri zici, moș Francisco, am spus. Și griul ăsta cum ajunge pe case, oameni, castane? - În primul rând, prin vopsea, prin materiale. Lucrurile făcute în România, de la filme la blocuri, sunt gri. Apoi, mai este o metodă... - Care? - Nu știu dacă ai fost vreodată la Brașov. - Am trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pe-acolo, da. - Ei bine, poate ai observat - dar mai probabil nu - furnalul uriaș din inima orașului. - Nu-mi aduc aminte să fi văzut așa ceva. - Dar există. Un coș de dimensiuni uriașe, din care zi și noapte ies particule de gri, care se răspândesc, purtate de vânt, în întreaga țară, acoperind tot... Înțelegeam unde bate moșul. - Și la ce bun fac ăștia țara gri? - La nici unul. Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
văzut așa ceva. - Dar există. Un coș de dimensiuni uriașe, din care zi și noapte ies particule de gri, care se răspândesc, purtate de vânt, în întreaga țară, acoperind tot... Înțelegeam unde bate moșul. - Și la ce bun fac ăștia țara gri? - La nici unul. Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjurați de gri sunt docili, proști, adică prostiți, lipsiți de orice impuls al schimbării sau sentiment al dreptății și fair play-ului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dimensiuni uriașe, din care zi și noapte ies particule de gri, care se răspândesc, purtate de vânt, în întreaga țară, acoperind tot... Înțelegeam unde bate moșul. - Și la ce bun fac ăștia țara gri? - La nici unul. Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjurați de gri sunt docili, proști, adică prostiți, lipsiți de orice impuls al schimbării sau sentiment al dreptății și fair play-ului, atât de răspândite în restul lumii, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
purtate de vânt, în întreaga țară, acoperind tot... Înțelegeam unde bate moșul. - Și la ce bun fac ăștia țara gri? - La nici unul. Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjurați de gri sunt docili, proști, adică prostiți, lipsiți de orice impuls al schimbării sau sentiment al dreptății și fair play-ului, atât de răspândite în restul lumii, atât de necomuniste în esența lor; nu sunt filosof și nu i-am înțeles niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Moș Francisco surâse amar. - Nu mai sunt la putere? Pui rămășag? Nu prea-mi venea. - Mă rog, teoretic nu mai sunt, am explicat. - Mda, teoretic... Dar chiar dacă n-ar fi, țara asta, poporul, ochii oamenilor sunt atât de îmbuibați de gri încât altfel nici n-ar putea trăi probabil. Ar orbi cu toții instantaneu în momentul în care ar vedea o rază adevărată de soare sau chiar și numai o găină... S-au obișnuit, le place. Griul a devenit simbolul lor, al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
sunt atât de îmbuibați de gri încât altfel nici n-ar putea trăi probabil. Ar orbi cu toții instantaneu în momentul în care ar vedea o rază adevărată de soare sau chiar și numai o găină... S-au obișnuit, le place. Griul a devenit simbolul lor, al mediocrității pe care o transmit, fie genetic, fie prin învățătură sau cultură, generațiilor următoare... asta e... Ce chestii spunea moșul! Mi-am mai aprins niște țigări, cugetând la vorbele lui. Să fie oare posibil? De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
la amanta lui. Când am ajuns, Ana dormea. Am privit-o. Era într-adevăr cam gri. Am intrat în baie și, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe ochi. M-am întors în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puțin. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea. Sforăia ușor, ca o pisică bătrână. Am mângâiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

sale personalități, părea să ia sfîrșit. Fără să Înțeleagă exact de ce, intuia că a se Îmbrăca Însemna a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el fixa din nou scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal a Niñei Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai nevoie de vaporul ăsta? - Ca să plecăm, răspunse el fără s-o privească. - Unde? - Pe continent. - Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o valoare nutritivă... Aia a fost ziua în care am ratat ultimul nostru răsărit de soare. La intersecția următoare ne-așteaptă Sora Justițiară, care ne-arată ceasul ei mare și negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își croiesc drumul prin întuneric, pipăind pereții umezi, îndreptându-se către geana de lumină gri a lămpii de pe scenă. Domnul Whittier, noua noastră stafie. Chiar și stomacul Sfântului Fără-Mațe chiorăie. Ca să-și strângă stomacul, spune Miss America, unele femei beau oțet. Așa de tare doare foamea. Spuneți-mi o poveste, spune Mama Natură. A aprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată de ulei plină de fulgi lipicioși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]