967 matches
-
dezihibare totală. Sunt prevăzute chiar situații limită și care nu crezi că ar fi posibile într-un asemenea cadru solemn (provocări la violență, acțiuni vindicative sau revendicative, incendii sau alte exprimări izbucnite ad hoc etc). Volubili, destinși fără îngândurări marcând grimasele inconvenienței care să-i provoace și să-i rețină de la cine știe ce desfășurări ascunse, politicoși din cale afară, cerându-și scuze pentru orice atingere și mișcare inabilă pe care le-ai fi considerat în altă parte și-ntr-un alt loc
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
românul de dragoste”, într-o pledoarie pentru viața, acceptare, iertare, promovarea valorilor autentice. Odată cu intrarea în scenă a personajele negative, Mircea Gabor (“un tanar îmbrăcat cu un costum negru, a cărui haină demodata o tot aranja din mers cu o grimasa de nemulțumire”) și Mihai Andreescu, nepotul șefului securității din orașul Ț., decorul se modifică, și primele note mefistofelice se fac simțite. Mircea se remarcă prin dorința de a parveni cu orice preț, materializata în colaborarea cu securitatea, Mihai prin frustrarea
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
Într-o zi, când ne întoarcem din oraș, găsim șuncă noastră pe jos, mozolita și terfelita. Se mâncase serios din ea! Am crezut ca Jup a făcut nelegiuirea asta și i-am tras o palmă peste boț. A făcut o grimasa, nu-i plăcea să-l atingi peste mustăți. Mi-a aruncat o privire pe care nu am să o uit nciodată. S-a sculat a ieșit pe ușe și nu l-am mai văzut până în ziua de astăzi! Am fost
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
fiindcă este supărată că a murit sora ei! Ce caldă este mâna de pe spatele meu! Ce bine este când îmi șterge ochii și fața care mă ustură îngrozitor!” Maria le privi cu atenție. Era vulpe bătrână. Dincolo de tandrețea regizată deslușea grimasele de neplăcere ale femeii care își atingea nepoata de ochii lumii. ”Săraca Ioana, nu are milă de la nimeni! Vipera asta a îmbrățișat-o doar când a văzut că venim. Am auzit că se pregătesc să intre-n casă de-a
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
din gr ă dina pe lângă care tocmai treceam... Era vorba de arborele de m ă tase! Apoi, mă descusu ce vârstă am, cum de arăt așa frumoasă și cum de sunt așa de plăcută la vorbă!!! Mă ascunsei urgent după grimasa neîncrederii, mimică pe care încă din adolescență o afișam față de persoanele de sex opus care mi se păreau exagerat de băgăcioase. Privindu-mă în ochi, mi se adresă atunci altfel, staruitor de politicos: „V-am văzut așa de tristă și
GÂNDURI DE UCENIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365852_a_367181]
-
cu inima plină de iubire și zare, pasăre lină cu pana de lună și stele te urmăresc prin visele mele cum zbori de dincolo de somn, cum mă prefaci în zborul ,,eon,, și mă predai dimineții frumoase de dincolo de ger și grimase. M-am trezit în această dimineață în zbor peste al iubirii dor. Referință Bibliografică: Peste al iubirii zbor / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate
PESTE AL IUBIRII ZBOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365329_a_366658]
-
în pace dar nu l rabdă „pipota” să nu reacționeze : - Vă rog, îmi permiteți să ies puțin afară ?! - Desigur, cum să nu, dar credeam că ai trecut de vârsta asta !... Hohotele de râs, la unison, i-au provocat doar o grimasă, vizibilă abia în momentul în care a părăsit sala de seminar. A revenit, la scurt timp cu un coș cu flori cumpărat din florăria de la „Coloane”, oferindu-l profesoarei, fâstâcind-o întru totul. - Vaaiii.... multsumesc !... Nu stiam că esti atăt
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
ajunsese să fie retras, urzuz, ba chiar acru. Era un bun meseriaș dar fiecare, în ochii celorlalți, era „maistrul cacăl-macăl căcănel ! ” Babău l-a iscodit pe Albert în privința părerii despre șeful lui direct. „Prea acru !” Nu atât expresia folosită cât grimasa făcută a eliminat orice alt comentariu. La scurt timp Babău a revenit. „A zis șeful tău că ești o muhaia ! ” Luat prin surprindere, Albert a scăpat o altă expresie la adresa șefului. La următoarea interpelare a reușit să se abțină. Era
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
de a te eschiva în vreun fel sau, mai ales, de a te împotrivi (ferească Dumnezeu, drăguțul!). Râsul era și el bine strunit, ba chiar cronometrat și cu funcție terapeutică ad-hoc, dând impresia unei „eliberări” (desumflări!?) adevărate și nu unei grimase de copleșitoare dureri interioare, iar alegerea momentului era dictată pentru a dezmorți auditoriul și a încuraja pe „orator” în inefabilele lui perorații, searbede și plicticos de asortate cu citate din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
cu haina ponosită Avea privirea cert pierdută, Parcă ascunsă-ntr-o redută... Un om cu haina ponosită De-o vârstă cu greu definită, Pierdut era în vise fine Des întrerupte de suspine... De-o vârstă cu greu definită Prinsă-n grimasă adăncită, Ca un remeber avea starea Și dureroasă derularea... Prinsă-n grimasă adâncită, Tânjea la viața-i chibzuită Din care printr-o izgonire Îl duse spre nefericire. Tânjea la viața-i chibzuită Când practica muncă cinstită Și-n jurul său
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
Un om cu haina ponosită De-o vârstă cu greu definită, Pierdut era în vise fine Des întrerupte de suspine... De-o vârstă cu greu definită Prinsă-n grimasă adăncită, Ca un remeber avea starea Și dureroasă derularea... Prinsă-n grimasă adâncită, Tânjea la viața-i chibzuită Din care printr-o izgonire Îl duse spre nefericire. Tânjea la viața-i chibzuită Când practica muncă cinstită Și-n jurul său copii roiau De cugetul îi mângâiau... Când practia muncă cinstită Ca dascăl
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit:- Aveți bilet în acest vagon?- Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
îți atragă cineva atenția, până la urmă, că ai fost numit tocmai pentru "calitățile" pe care ți le-am înșirat mai-nainte. Deși impresia ta despre tine este cât se poate de bună, deschide-ti ochii și privește în jur la grimasele de pe chipul celor care au de-a face cu tine. Ar fi interesant să știi care este impresia lor și vei constată că este total opusă de cea pe care ți-ai construit-o în imensitatea ego-ului tău. Tinzi să
CE-AI FI TU, OMULE, FARA SCAUNUL DE CARE TE-AI LIPIT? de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366170_a_367499]
-
pentru clasicii literaturii române. Nici scriitorii și publiciștii contemporani nu scapă atenției criticului literar, exegeta constatând că „Elena Buică a simțit nevoia imperioasă de a-și exprima admirația” față de confrații din țară sau din diaspora, „cu extremă onestitate[...], franc[...], fără grimase, fără conveniențe, din pură iubire de oameni față de actul creației în sine” (Un gest de reverență scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminișuri), dar, mai ales în cele
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - ANAFORUL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului înot fără brațe prin apele dorințelor deasupra grimasă vălurită de furtuni sub nuferii urzeli durerea nu poate trece un pas fără tine fără noi sălciile ne scriu riduri pe spate când trecem sub întrebări de unde vin unde ma duc ... știu tu vii din chemări sub biciuirea așteptărilor durerea
ANAFORUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351816_a_353145]
-
palmele de cer să nu mai simt glasul ruperii rădăcinilor; lutul mă repudiază într-o clipă de rătăcire și dezechilibru, nu-și mai recunoaște fiica pierdută în necredință, cuvântul a amuțit când chipul din oglindă s-a schimonosit într-o grimasă de umbre; și ochii aceia albaștri pe care-i știam ai tăi, cerule, au ucis răsăritul zorilor cu tine... M-aș prinde, o clipă, de cer dar brațele îmi sunt ramuri desfrunzite sub povara ninsorilor tale; iernile mele albe au
UNA CU CERUL ŞI NIMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351820_a_353149]
-
Într-o zi, când ne întoarcem din oraș, găsim șuncă noastră pe jos, mozolita și terfelita. Se mâncase serios din ea! Am crezut ca Jup a făcut nelegiuirea asta și i-am tras o palmă peste boț. A făcut o grimasa, nu-i plăcea să-l atingi peste mustăți. Mi-a aruncat o privire pe care nu am să o uit nciodată. S-a sculat a ieșit pe ușe și nu l-am mai văzut până în ziua de astăzi! Am fost
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
necinstite. Autoritățile se îngroziră de aceste oribile și ciudate crime. Nu găsiră nicio urmă de lovituri sau otravă, ci doar chipuri schimonosite din pricina unei spaime grozave. Cadavrele erau galbene ca ceara, cu ochii ieșiți din orbite, părul vâlvoi și niște grimase înfiorătoare. La autopsie nu se depistă cauza morții și se consemnă: spaimă în cel mai înalt grad. În vremea aceasta, Contele își mărea imperiul cu noi recruți care deja erau pedepsiți să se hrănească cu sânge de râme, de șoareci
XXVIII. „IMPERATORUL” (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352549_a_353878]
-
măi băieți (între “băieții” cărora li se adresa, doi trecuseră binișor de 60 de ani), că la Miroslovești a fost o mamă care și-a smuls părul din cap strigând: “Trei, Doamne, și toți trei!”. Și moș Eugen, schițând o grimasă ce tindea spre plâns, le pronunță numele celor trei flăcăi mândri ca brazii, căzuți tustrei la Cotul Donului: Ion, Gheorghe șiCostache Păduraru. Apoi, bătrânul veteran, atins în zona aceea sensibilă a memoriei sale, născută din cea mai crudă experiență umană
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
strună, voia bună se-ntindea ca o ciumă și „împăratul Roșu” ținea strașnic în frâu vântul și direcția schimbării, slobozite cu „dărnicie și bună orientare” dinspre bufantele neobosite și generoase ale Kremlinului... Dumitru Dincu avea o față aspră, neclintită de grimasele neputinței, ale grijii de a nu da chix, era un om simplu, hotărât, darnic și cinstit în toate cele, un „cel mai iubit pământean” al Dobrogei, nici nu realiza poziția în care fusese ridicat, că era în atenția unei generații
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
spuse: -Cum îți permiți s-apari așa în fața mea? Și-alegătorii de ce-s beți? Să-mi spui pe dată! Și n-ați avut răbdare două ceasuri? Cui voi vorbi acum? făcu ministrul îmboldit de tuse. Primarul se legănă în loc, făcu grimase și-o durere îl apucă de la stomac de-odatʼ Și-abia mai apucă mai la o parte să se tragă ca să nu verse pe monsieur ministru Iar delegații se întoarseră cu spatele de-așa dezgust, ce nu văzuseră vre-odatʼ Și-un
ROMULUS VULPESCU 1933-2012 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351671_a_353000]
-
ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugină pe suflet, pe oase... Sângele palpită în rană, lacrimile vorbesc de la sine... Cuvânt suspendat: nici un loc neocupat unde poate gândul să se anine... Ignoranța, sfânta ignoranță ne mănâncă de vii, Doamne, iartă-mă! Tu nu vezi
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Vârstele singurătății aidoma vârstelor mele, aidoma vârstelor spiritului. Când sunt cu tine alta eu sunt, alta care mereu se substituie, alta care încearcă mereu să mă mituie. Te prefaci, mă prefac, până la măsluire. Cine nu ne cunoaște nici nu observă grimasele din oglindă, doar noi două o știm și Venus prefăcută-n Minervă. Singurătatea mea strujește aerul de legătură dintre ea și mine și de aceea mi-e bine. Doar tu știi cum arată fețele ticăloșiei, doar eu am gustat din
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
plânge printre frunze de ferigă Azi, picături de ură mă inundă Răscruci de lacrimi, iarna asta strigă... Să nu mă-ntrebi de ce-i schimonosită Pădurea-n care zâmbetul agrest Și -a -mprăștiat sămânța infinită Într-un nerușinat și tainic gest... Grimase răstignite-n constelații În care am intrat de bunăvoie Mă-ntâmpină șiret cu ostentații. Poemul meu are program de voie... Referință Bibliografică: Poemul meu are program de voie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06
POEMUL MEU ARE PROGRAM DE VOIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356005_a_357334]