1,072 matches
-
începe să șovăie. Venind acasă într-o permisie, rupe logodna cu Marta pentru că a auzit-o vorbind ungurește și îl lovește pe un individ care îl acuză de șovinism. Destinul face ca viitoarea lui logodnică, Ilona, să fie unguroaică, fiica groparului Vidor din satul Lunca, unde se afla frontul, chiar în fața românilor. Apostol Bologa privește îngrozit cum militarii maghiari îi spânzurau pe țăranii români, acuzându-i de spionaj, deși ei mergeau în spatele frontului să-și apere ogoarele. El a fost numit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
glonte, nu medalie!" Protagonistul nu avea o imagine prea clară asupra războiului și a statului multinațional și consideră dezertarea o ultimă salvare. O respinge pe Marta care cochetase cu un ofițer ungur, iar apoi se îndrăgostește de unguroaica Ilona, fiica groparului Vidor. Prin această iubire se purifică, simte o iluminare lăuntrică, încearcă să înțeleagă spiritualizarea prin iubire: "Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge... Cine o simte, trăiește în eternitate". În fața spânzurătorii, după ce văzuse pământul, groapa, preotul, coșciugul, observă crucea de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge... Cine o simte, trăiește în eternitate". În fața spânzurătorii, după ce văzuse pământul, groapa, preotul, coșciugul, observă crucea de lemn pe care scria "Apostol Bologa". Numele i se părea străin, în timp ce în semn de solidaritate umană, groparul Vidor îl sărută, iar Klapka plângea și "se bătea cu pumnii în piept". Drama a izvorât din "nevoia de opțiune personală și neputința de a rezista unor imperative exterioare conștiinței" (N. Manolescu). Rebreanu a creat un caz de conștiință. Apostol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti vămile văzduhului. Groparilor trebuia să li se dea peste groapă câte o găină fiecăruia. Mai recent, cum găinile din ogrăzile oamenilor s-au Împuținat, groparilor li se dă câte o găleată smălțuită. Trebuie de remarcat solidaritatea vecinilor În astfel de momentele. Ca și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti vămile văzduhului. Groparilor trebuia să li se dea peste groapă câte o găină fiecăruia. Mai recent, cum găinile din ogrăzile oamenilor s-au Împuținat, groparilor li se dă câte o găleată smălțuită. Trebuie de remarcat solidaritatea vecinilor În astfel de momentele. Ca și În cazul clăcilor și a nunților, la Înmormântări comunitatea era solidară. Începând cu spălarea mortului și continuându-se cu celelalte momente, până ce
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Voia să ne pregătească sufletește, dar noi nu ne dădeam seama. La 26 aprilie împlinești 88 de ani. E o viață, a zis mama cu accent. E bine că e primăvară... nici rece, nici cald... Dacă-i ger, te-njură groparii și dacă-i zăduf, te strici... Ar fi bine să fie chiar în vacanța Paștilor... să fie și Tatiana... Da’ ce vorbă-i asta, mamă, i-am zis mirat. Ei, hai, duceți-vă să nu scăpați RATA și poate vă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dar care alege totuși să moară). Interesul simbolisticii vine mai ales din substratul său beckettian: în lipsa lui Dumnezeu, „îngerii bătrâni” nu au cum alege decât propria lor moarte. Dipticul Noaptea e parohia mea (cu părțile Urletul și Beciul) surprinde destinul „groparului Europei” (Hitler) în două momente-limită: la preluarea puterii și în ultimele zile petrecute în buncăr, când are loc și sinuciderea. Nu personalitatea dictatorului iese în evidență, sufocată în tirade prelungite, ci eforturile lui S. de a învăța lecția articulării scenariului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
a reprezenta vreo organizație studențeasca constituită, C.n. conține mai cu seamă informație culturală și are colaborări destul de sporadice. Apar câteva cronici, recenzii, comentarii ș.a. Sunt prezenți cu poezie F. Aderca (Adam), Iacob Groper, A. Reisan; cu proza, Ion Pas (Binder groparul); cu studii și articole, Iancu Klein, F. Aderca (Între două valuri), Ioseph Berkovitz, Barbu Lăzăreanu. Alți colaboratori: W. Ianculovici, M. Stambler, Eugen Relgis, Enric Furtună, L. Șaraga, I. Sternberg, Ion Călugăru. C.Tt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286622_a_287951]
-
le țin. Și le-am luat și le-am îngropat dom’le, nu le-am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a’ dus la anchetă odată pe unu’, un schelet dom’le! Știți cum e în poezia lu’ Coșbuc, „Groparul” cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu l-am recunoscut cine e. Era Puiu Atanasiu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
le-am îngropat dom’le, nu le-am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a’ dus la anchetă odată pe unu’, un schelet dom’le! Știți cum e în poezia lu’ Coșbuc, „Groparul” cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu l-am recunoscut cine e. Era Puiu Atanasiu din București, dacă ați auzit de el. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
poți să spui « Am fost țigan, dar nu mai sunt».“ „Am avut o revelație“, mi-a zis el. „Am înțeles într-o noapte, când nu puteam să adorm de ambiții și griji, care e sensul vieții. Și m-am făcut gropar.“ „Dumneata - a intervenit soția, ca și cum bărbatul ei trebuie apărat de indivizi ca mine, care îi tulbură existența exact când se simțea mai bine - lupți, te zbați, te oftici, ești ros de invidie, vrei să ajungi undeva, dar dacă te întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dar dacă te întreb unde vrei să ajungi, nu știi.“ Cei doi și-au luat căruciorul și sacoșele și m-au lăsat în mijlocul drumului, muncit pentru tot restul vieții de următoarea întrebare: de ce oamenii găsesc că e normal ca un gropar să vrea să ajungă poet și anormal ca un poet să vrea să ajungă gropar? Și e de bine sau de rău? Soția unui deputat află dintr-un ziar al opoziției că bărbatul ei a fost făcut bou de șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
căruciorul și sacoșele și m-au lăsat în mijlocul drumului, muncit pentru tot restul vieții de următoarea întrebare: de ce oamenii găsesc că e normal ca un gropar să vrea să ajungă poet și anormal ca un poet să vrea să ajungă gropar? Și e de bine sau de rău? Soția unui deputat află dintr-un ziar al opoziției că bărbatul ei a fost făcut bou de șef. Profund afectată de cele citite și convinsă că toți se uită la ea ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ridice productivitatea, astfel încât țăranii să atingă un nivel de trai comparabil cu al celorlalte categorii profesionale. Dat fiind că Mansholt urmărea mărirea suprafețelor exploatațiilor agricole, singura posibilitate de a practica metode moderne de randament înalt, el a fost etichetat ca „gropar” al gospodăriei familiale bazate pe mica proprietate. Discuțiile asupra planului Mansholt au fost aprinse și până la urmă măsurile restrictive asupra prețurilor au fost abandonate, fiind socotite inacceptabile din punct de vedere politic. S-au adoptat în schimb măsuri de modernizare
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
întîi s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceaușescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o cretă semnul lui Marte. Lângă fiecare groapă se găseau dale din beton și câte o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese că era vorba despre doi colonei în rezervă, uciși de teroriști. Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fuseseră uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au întocmit două dosare, care poartă același numărul: 1/SP 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
bapțea și Silvia au înțeles că le-am iubit și că, ulterior, de "acolo de sus" m-au iertat, punând greșelile mele pe seama vârstei crude de nici 7 ani și a lipsei de înțelegere și experiență. Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele două care trase de boi. S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea în cel de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care au participat atunci la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis! Cea, Florian, cea! Hai, măi! Au venit groparii, încercând să împingă atelajul peste boi. Nici vorbă. Carul s-a oprit la picioarele lor, iar proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ele acasă, iar vișinii și corcodușii, nucii stufoși, ca și salcâmii înalți, viețuiau peste tot în bună înțelegere. Calul a târât cu anevoie căruța pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele două care trase de boi. S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea în cel de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care au participat atunci la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis! Cea, Florian, cea! Hai, măi! Au venit groparii, încercând să împingă atelajul peste boi. Nici vorbă. Carul s-a oprit la picioarele lor, iar proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
armate și a ordonat administratorului cimitirului Ghencea militar să dezgroape toți morții, urmând să fie re-înhumați strict după ierarhia gradelor. Întrebarea era ce forță de muncă suplimentară necesita operațiunea. Administratorul a trimis ministrului un tabel prin care solicita 46 de gropari în plus, cerând și deslușiri tehnice cu privire la re-alocarea locurilor de veci! Tăutu i-a făcut-o și lui Ion Băieșu, care mereu se plângea că nu este luat în seamă de sexul frumos fiindcă-i prea scund. Colonelul i l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un paznic de cimitir. Johan zice că rămân o groază de oase de la deshumări. Bosse a plătit 50 cor. în avans. Johan a promis să asigure transportul acasă al "celui mai complet craniu de care a putut să facă rost groparul". Margareta declară că afacerea trebuie anulată. Johan știe că vânzătorul a plasat deja capitalul la magazinul de spirtoase de la Visby. Ce-i de făcut? (Mai sunt două ore până la plecarea bacului!) Malin și-a ieșit din minți. În contrast Petter
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
supraviețuit În mediul rural până târziu, În secolul XX : „Ei bine, [nu contează că sunt omorâți,] este vorba doar de niște evrei” (254, p. 124). Este o prejudecată depreciativă pe care a surprins-o și Ion Pas, În nuvela Binder groparul, publicată În 1927. „El e jidov și [dacă e ucis] nu-i nici un păcat”, spune moș Radu, un gropar dintr-un târgușor nord - moldovenesc. Evident, „moș Radu era antisemit” - spune autorul nuvelei ; el „dădea asigurări că jidanii se hrănesc cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de niște evrei” (254, p. 124). Este o prejudecată depreciativă pe care a surprins-o și Ion Pas, În nuvela Binder groparul, publicată În 1927. „El e jidov și [dacă e ucis] nu-i nici un păcat”, spune moș Radu, un gropar dintr-un târgușor nord - moldovenesc. Evident, „moș Radu era antisemit” - spune autorul nuvelei ; el „dădea asigurări că jidanii se hrănesc cu sânge de creștin și că, În groapă, ei stau cu fața În jos”, ca strigoii (100, p. 150). 267
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]