1,082 matches
-
pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același senzorial, ciudat, în care sugestia sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic va trece;/ spre pulpe lunecând ca un melc,/ pe coapse își va lăsa visul umed și rece". Sunt poate aici reminiscențe din universul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mâna mea din panoplii/ care agită smintită batista cea mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și de proiectarea concretului, mitologicului, poeticului, banalului, senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un fel de colaj improvizat, într-un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist pare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aplatizat, amintim Amurg, " Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri", "Trecătorii pe străzi le prindeau ca pe muște:/(...) toată lumea sălta fiindcă era vals/ cântat la final de toamnă prelungă". Plasticizarea imaginii se face voit cu elemente ale derizoriului sau chiar ale grotescului ușor îndulcit, pentru a se încadra în peisajul care vrea să șocheze tocmai prin impresia de obișnuit atribuită chiar și bizareriilor. Lichefierea face parte din lumea aceasta, totul e descris ca și cum ar fi un tablou în descompunere, pe care culorile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și armonică în primordial și suav - obsesia originarului și a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e un romantic trecut prin experiența expresionistă și, în genere, prin mutațiile de sensibilitate și de limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
deseori este vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă (1978) și Viața refolosibilă (1983) surprind, în tușe groase, caractere, situații prin care cotidianul își dezvăluie grotescul, uneori tragic. Sunt folosite strategii literare apte să dezarticuleze falsul, impostura și iluzia. SCRIERI: Afectivități conștiente, București, 1968; Concert pentru mâna stângă, Timișoara, 1978; Viața refolosibilă, Timișoara, 1983; Marele solstițiu, Timișoara, 1989; Uraganul de fier, Timișoara, 1996; Republica Bănățeană, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nici măcar Inorogul. Pe de altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe, prea multe "documente" imagistice nu au mai ajuns până la noi, putem, în schimb, reconstitui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fizice, un neajuns: este sterilă. Hameleonul, ființă lipsită de sânge, care se hrănește cu aer, este și el devitalizat, deci tot steril. Vraja Apariului, mare meșter în ale farmecelor, o leagă pe juna nubilă, ca în Tristan și Isolda, de grotescul târâtor: În scurt, pe Biruință dragostele o biruiră, și Diana Afroditis a să face priimi"48. Doar că, știe bine versatul vrăjitor, există un singur leac împotriva infertilității fetei puterea curativă a cornului Inorogului: Între a lumii jigănii Inorogul să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
asiste la o repetiție cu Rigoletto și să constate că lucrarea lui Verdi era departe de a aduce prejudicii propriei sale glorii. Victor Hugo a încercat cu piesa să Le Roi s’amușe să pună bazele unui teatru experimental al grotescului, un teatru în care se scotea în evidență contrastul dintre caracterul malefic al personajelor considerate a fi pozitive și frumusețea sufletească a personajelor considerate a fi negative. În acest sens teatrul grotesc a constituit campionul realismului psihologic. Ceea ce se cunoaște
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dăm și politicește just și poate peste o săptămână-două noi o să avem lagăre, ori așa cum e fixat acum, colonii de muncă. Noi pe cineva trebuie să băgăm, n-o să fie goale! (ibidem, p. 148). Cel mai emblematic și expresiv prin grotescul său, dar și prin logica interioară pe care Pintilie o caută și o găsește, este portretul informatorului, unealta securistului, o unealtă tăioasă (înrudită, după cum se va vedea, cu briciul ori strungul), dar vie, un om-unealtă: fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
politicenilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
naturalețe și instinct bun: nu întâmplător a fost poreclit „Vadim de la oi”, adică C.V. Tudor de periferie. Grobianismul său a șocat și a amuzat în același timp, în campania electorală din 2004, golăniile sale au stârnit perplexitate și dezgust, iar grotescul său inegalabil, vădit în agramatisme și într-o formă de retardare verbală de neacceptat pentru un candidat la președinția României, a stârnit hohote de râs (amare). Simplul fapt că Becali a putut candida pentru cea mai înaltă funcție în stat
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește „glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
românesc, fie că este de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
amânarea” și circularitatea la Rebreanu, capcanele „analizei” ironice în ciclul Hallipilor, discontinuul și montajul de joc al perspectivelor la Camil Petrescu) deschid căi de acces spre spiritul operelor: arta rebreniană a denudării esențelor de sub crusta cenușiului, „poetica suspiciunii” și a grotescului ori cea a analizei (și autoanalizei) intelectualizate și ardente, la ceilalți doi autori. Mobilitatea interpretativă, argumentația strânsă și sinteza de reflecție teoretică se stimulează și se aprofundează reciproc în Constructori ai romanului. SCRIERI: Mélanges à la mémoire de Louis Michel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
apariție editorială constituind-o volumul Ceremonii insidioase (1985). Departe de a fi un combatant, A. e un melancolic care își trăiește mai curând impasul fantasmatic decât angoasa imediată. Substanța lirismului său degajă un sentiment vaporos de ironie înțelegătoare față de formele grotescului, văzute totuși, câteodată, printr-o lentilă care sporește frica. Versurile din Poeme în alb-negru (1987) și Intimitatea absenței (1992) conectează ființa, amenințată de alienare prin absență și vid existențial, la sursele viziunii pure. Efortul de trecere a demarcației dintre imanent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
al Violetei Agarici 1886-1979, bust în nișă, ieșire pe la "Grădina lui Ion", căpușa gării, suprapersonajele drame la nivel local, Săcueni-Roman a doua oară îți fac semn cu lanterna, mînă, nu e nimeni! multă rutină la deschiderea înțelegerii, blestemul semnului în grotescul oamenilor-semne din preparatul organic, stația Galbeni cînd a ieșit ea la peron, cu pantofii lustruiți! fundal studiat fîlfîitul de tricolor peste tabela cu mersul trenurilor, te șterg faldurile, continuă manevra, lași un moment scena goală, mergi la mecanic, o întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
satul Ghenci. Ora 16,20, în personalul Tășnad Jibou, vălurimi, rotunjirea pe margine de dom Tășnadul, fantastică urbe de cinci biserici în turnurile lor, legea pe fiecare, plus turnul de apă și schema cu turn releul, perechea de bucureșteni cu grotescul hărțuielilor familiale la decrepitudine, să-ți fie soție, ori mamă, oarbă pentru lume, pe care o urmărește prin reacțiile tale, cîtuși de puțin sigure, nu mai știu decît să răspund și să pun la punct, cu glas mare, raporturile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
își metamorfozează frustrările în ludic, susține multiple roluri, precum „sluta femeie cu măturoiul după ea”, care curăță tot ce poate, și scenă, și spectatori, dispărând în cele din urmă „în mâneca dramaturgului” (Figuranta). Într-o manieră ironică ce tinde spre grotesc și absurd, Picasso e imaginat a-și alege modelele asemenea unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime enigmatice. Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni singuri (1968), de pildă, moartea suspectă a unei bătrâne, însingurată sufletește, tulbură adânc viețile celor din jur. Mânați de imboldul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
de ani, am simțit așa, un soi de eliberare, o încuviințare de sus. Ca și cum pripeala, faptul că m-am grăbit să sfidez un chin abia consumat s-au prescris. Ca și cum mi s-a permis să-i scormonesc și partea de grotesc. Cum ar fi, de exemplu, momentul în care mi-am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea, și am fugit într-un salon îndepărtat cu temeiul acelei credințe infantile, despre care am pomenit, că distanța rezolvă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din ce aveam în frigider. În câteva minute voi lua pastilele de seară și voi pleca... Merg în salonul 6 să joc poker sau șeptic. A mai trecut încă o zi frumoasă. Zăpada e destul de mare. Ziua peisaje pitorești; noaptea grotescul apare pe nesimțite. Mă gândesc numai la ziua plecării. Ieri am dat probele necesare pentru a fi analizate în laborator. Sunt trei variante posibile de rezultat: 1.plecarea acasă cu acte în regulă și definitiv; 2.plecarea în permisie numai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de eveniment. Povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului atestă disponibilitatea prozatorului pentru tematica variată („...proze scurte, scrise impecabil, cultivând cu umor și lirism atât parabola în gust modern, cât și povestirea istorică tradițională, registrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]