1,019 matches
-
la seif și încercă să deschidă încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-o omor
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
Chiar la mine în cătun, din fundul Moldovei, nu a scăpat nimeni fără licență! De la douăzeci la optzeci de ani, toți au făcut facultatea sau sunt acum studenți. Așa că a fi student în ziua de azi, nu mai e nicio grozăvie! Unii s-au înscris chiar la doctorat acum... de când se poate copia fără problemă, de pe site-uri de Internet gen elev.ro, scolar.com, gradi.ro sau bebe.com. ..................................................................................................................... Ca de obicei, în zilele următoare, Alexandru se plimbă prin orașul
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
Feți Frumoși și cu Ilene Cosânzene, ci cu morți din belșug pe câmpurile de luptă, dar și cu terciuți de bombele razante și incendiare, din cele care mai răsar și astăzi neexplodate, pe ici, pe colo, ca un memento al grozăviilor trecute, și care, odată cu viețile copiilor, mamelor și bunicilor, erau „înormântate” într-un cimitir ad-hoc, transformând cartierul într-o uriașă ruină. Era vremea în care supraviețuitorilor nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să înalțe către cer cele mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
s-au pus în mișcare și socotesc că nu poate fi vorba decât de o instigare a rușilor, dușmani din născare ai americanilor. Întrebarea este de ce nu se liniștesc susținătorii care ies în Piața Universității, după ce au aflat o asemenea grozăvie, că doar cei mai mulți dintre ei sunt angajați ai multinaționalelor ? Ei bine, tocmai de aia. Fiindcă au realizat că protestul lor este nu doar antisistem, cu o miză națională, ci antimondialist, descoperind ce făceau ei în realitate, ca domnul Jourdain care
Avem și noi antiglobaliștii noștri – Ion MARIN [Corola-blog/BlogPost/92902_a_94194]
-
preoteasă se minuna de năzbâtiile pe care le debitau copiii, numai ca s-o sperie. Deseori chiar se speria cu adevărat, când auzea parascoveniile lor. Dar își vedea calmă de împletit, zâmbea îngăduitor și-i spunea povestitorului: - Gata, mă, cu grozăviile tale, că m-ai speriat destul! Treci la loc! Victoriosul povestitor trecea în bancă zâmbind triumfător, parcă ar fi spus: “Ați văzut, mă, că s-a speriat?“ Dintre noi, cel mai talentat s-a dovedit Dică, un băiețel pirpiriu, cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păr cenușiu și fragmentele de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu, când deja pentru nici unul dintre noi nu mai era cale de Întoarcere. L-am urmărit cum sorbea satisfăcut din ceașcă, pe măsură ce trăsăturile feței i se destindeau. Când m-a Întrebat „cu ce vrei să Începem?”, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care a aruncat-o neglijent și disprețuitor pe masă. Nu i-am lăsat timp să realizeze ce prostie comisese. „Ia și tu un șah de control”, i-am spus indiferent, mutând nebunul din c4 la f7. Abia atunci a observat grozăvia, dar era prea târziu. A Împins regele pe singurul pătrat pe care Îl mai avea la dispoziție, la e7. Cu un surâs diabolic pe față, am dus calul din c3 la d5 și am anunțat „mat”, punând În glas tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exagerez pe undeva, nu e exclus să dramatizez fără motiv și fără rost sau să bat câmpii, pur și simplu. Asta e. N-aș putea Însă, orice s-ar Întâmpla, să asist pasiv cum niște scelerați pun la cale cine știe ce grozăvii. Dacă am vreun interes În toată isteria asta aflată pe punctul de a scăpa oricărui control, acesta este: să Împiedic producerea unei catastrofe. Sau măcar să Încerc s-o fac. N-am idee cum trebuie să procedez, nu știu cum arată primejdia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dacă ieșim și din iarna asta fără răscoală, e mare minune! - grăi papagalul. — Răscoalele ca răscoalele, da’ să ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Turcitu, iar în domeniul ficțiunii e mai bine să te înrudești cu bunul Bezuhov decât cu, să zicem, Iago. Pan Bijinski n-a fost, să ne înțelegem, un înger. Dar nici nu i se pot pune în cârcă sumedenia de grozăvii care circulau pe seama lui, parte născocitoare, parte parțial credibile, vehiculate toate prin acele canale incontrolabile care sunt creațiile anonime, strigăturile, proverbele, zicătorile, cimiliturile, legendele, basmele etc. Din câte am putut noi verifica, doar două din cele peste patruzeci de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tolstoi, Balzac, Zola, Dostoievski, pe care le Înțeleg toți țzic ei!), și strungarii și uteciștii și manicuristele și președinții de state și doamna Dupe și eu și eu? Dar cînd Îndrăznesc să le, spun cu propriile mele cuvinte cam aceleași „grozăvii“ pe care le-au gîndit și idolii lor, reacția acestei mulțimi devine nu numai refractară, dar chiar agresivă - față de mine, normal. De ce oare? Refuz să cred că este o problemă de formă, nici măcar de conviețuire În imediat, nici de renume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș? Să iasă în față! Înțelegând rapid situația, căci și figura lui Cârpenișteanu îi era lui bine cunoscută, copilul ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic care să poată fi văzut. Cu o sticlire inimaginabilă și cu imensa mustață fluturând, el adulmeca ceva, parcă presimțind iminența unei grozăvii fără seamăn. Avea o intuiție formidabilă acest Maro și cred că fără sprijinul său aș fi clacat demult, în asemenea măsură mă slăbise atacul Aurorei Sticlaru. - Nu vă faceți iluzii, domnule, textul este absolut lipsit de valoare, spuse prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nicicând născut, iar făptura mea pregătită să intre în abatorul vieții să încremenească pe veci în camera de așteptare a celor ce urmează să vină pe lume. Oare? Dar, stați, oare? Oare chiar își poate dori cineva cu adevărat asemenea grozăvii? Ceva îmi spune că nimeni din această lume care a simțit la rândul său fie și o clipă dorința de a o termina cu viața nu e singur. Mai mult ca sigur că nenumărați dintre oameni tânjesc sau au tânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de întoarcere, de nimeni obligat, trădat de propriile-mi gesturi, fapte și gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tăcuți decât însuși destinul, decât însăși tăcerea, plutind într-o noapte a ființelor care îi face neștiuți, nevăzuți. Sunt ajuns acum. Lucrul pe care-l văd nu are cum și de ce să existe, iar eu, dând ochii cu o asemenea grozăvie, nu pot decât să mă gândesc că nu aș fi vrut niciodată să tulbur liniștea atât de agitată a acestui demon suprem, pentru că asta pare să fie și, o Doamne, îmi e atât de frică acum de ceea ce văd, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
minunate ale copilăriilor tuturor, unde v-ați dus și unde sunt clipele de dragoste pe care le-ați simțit pentru cei asemeni vouă? Unde sunt, vă-ntreb, acum când, în moarte fiind, vă aduceți aminte de ele? Dar ce e grozăvia asta care se întâmplă acum? Ce e nebunia asta colosală, cu a cărei presimțire-am trăit toată viața, știind că e inevitabilă pe meleagurile acestea de dincolo de Styx, și cum de-mi pot permite s-o înțeleg, mort fiind? Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu devin una cu domnia ei sinistră și rece. Cred că am văzut destul de mult din imperiul morților, e mai mult decât suficient, parcă aș vrea acum să mă întorc la cei vii și să le povestesc despre minunățiile și grozăviile care îi așteaptă aici, dincolo de lumea celor asemeni cărora am fost și eu cândva. Numai că e ușor să vrei, se pare, o nebunie ca aceea de a muri pentru a vizita lumea celor drepți, pentru ca apoi să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trimis în foc, la crimă, la moarte?! Unde ați fost în tot acest timp și de ce, de la altar, n-ați protestat împotriva tuturor acestor crime, măcar așa cum ați făcut-o aici, auzind înjurătura?! De ce? De ce? Oare nu pentru că toate aceste grozăvii nu contravin deloc învățăturii creștine? De ce dumneavoastră, un fidel al creștinismului, ați găsit în sine nerușinarea de a ne zâmbi și de a încuviința din capul dumneavoastră cel venerabil când, într-o zi, trecând prin curtea liceului, ați văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un asasinat? Nu trebuie să vă supărați! Eu nu susțin decât că nu avem voie să excludem nici o ipoteză. Desigur că Pop nu voia să accepte sugestiile lui Cristi. Cine și-ar fi dorit să se trezească cu așa o grozăvie la el acasă? Ce polițist ar fi fost dispus să se înregistreze cu un asemenea caz în secția pe care o conducea? Seara trecută, cinaseră singuri. Simion venise acasă târziu de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în regulă. N-avusei de-a face cu așa ceva. Va trebui să te obișnuiești, îl sfătui Cristi, ești încă tânăr și la începutul carierei. Nu se poate să nu ți se întâmple să te confrunți cu omoruri ori cine știe ce alte grozăvii până la pensie. Sper să nu. Nici eu nu-ți doresc, dar nu te baza! Sfatul meu este să te înarmezi cu tot curajul de care dispui și să iei taurul de coarne. Dumneavoastră vă vine ușor să vorbiți. Aiurea! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem capăt grozăviilor care se întâmplă acum. Draga mea, n-am nimic împotrivă să lucrăm împreună la rezolvarea acestui caz, vreau să spun tu și cu mine, dar Moș Calistrat nu văd cum ne-ar putea ajuta, dimpotrivă. E un personaj cheie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]