2,871 matches
-
tot astfel cum sinucigașul, după părerea lui Camus, are de mult în gînd s-o facă, dar o face cînd, poate, un bun prieten l-a iritat cu o vorbă, nedreptățindu-l. La naiba! Ce-i cu mine?! Ce picioare grozave are Paula! Se observă chiar și aici, în poza de pe televizor; îi stau ca turnate hainele. Într-o casă de toleranță ar fi fost vedetă, și pe ecran ar fi fost, și pe scenă poate, are talent; soție însă... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
televizor; îi stau ca turnate hainele. Într-o casă de toleranță ar fi fost vedetă, și pe ecran ar fi fost, și pe scenă poate, are talent; soție însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd un cot soțului, rîzîndu-i cu acel "Gheorghe-Gheorghe, nalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se oprește în holul alimentarei și-i telefonează să-i spună că a vorbit cu Sălcii și o asigură că cei de acolo au de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ștefănescu, azi după program, și mi-a spus să te rog, dacă poți..., noaptea asta n-are asistență tehnică în secție... Ia loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că m-am simțit atunci, seara, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a venit Cristina azi la mine și de ce reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt datele problemei continuă Doina discuția, aducînd cafelele. Acum, abia acum!, vine esența invitației mele, adică acel aici am vrut să ajung. Nu-i așa grozavă cafeaua, dar... Tu ești singurul care ai spart blindajul familiei noastre și-ai pătruns în interior. Tata te simpatizează, pentru că-i ești consătean și-i amintești de sat; eu îți caut compania, să am cu cine discuta literatură, iar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcut armata -, ne trimitea să dormim afară, dacă era cald, ori în grajd, iarna; străinul avea întreaga cameră la dispoziție. Sor-mea a scăpat mai repede, măritîndu-se. Dar eu? Mă voia înapoi, acasă, ca un sclav, să fie cel mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca al vostru, al Vlădenilor. Voia să mă bage în pămînt, cu munca, așa cum a băgat-o pe mama. E, totuși, tatăl matale, nea Toadere spune Mihai calm, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de deseară!? explodează Mihai. Pentru asta de fapt ai venit ieri la mine. Întrebarea despre Coca Muraru s-a născut cînd ai văzut revista. Ții chiar atît de mult să-ți epatezi fostul prieten, să-i arăți ce condiție materială grozavă ai? De unde-ai mai scos-o și pe asta? rîde Maria. Eu sper că nu ți-am spus așa ceva. Nu; tu ai urlat ca înjunghiată cînd ți-am spus niște vorbe frumoase. Da șoptește Maria pe un ton amar -, vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niște flori lui Lazăr, cunoști unde stă? Da. Mă așteaptă să merg cu el, să-l ajut la cumpărături. Mergem toți trei. Două fetițe... rîde Violeta încet, cu plăcere, pornind alături de Mihai să traverseze curtea autogării. Nu-i așa că-i grozav? Două fetițe!... Uite ce frumos arată orașul în alb!... Mi-ar plăcea să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Era un simbol. Mai întâi, pentru că mama n-a făcut în viața ei plăcinte, iar de câte ori am rugat-o să facă, ne-a dat bani să mergem la cofetărie. Pe urmă, fiindcă plăcinta cu mere despre care e vorba, una grozavă, era specialitatea lui tanti Lucica. Or, tanti Lucica, sora unei mătuși prin alianță, e una și aceeași persoană cu Uca. Iar Uca a fost pentru Matei mai mult decât două bunici, mai mult decât șapte, a fost un înger păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să știți că făcea foarte des scovergi, care erau grozave fierbinți și tari ca piatra când se răceau. După ce m-am născut, cum nu putea ține minte numele ăsta, Filip (care trebuie să i se fi părut de pe lună), se lăuda în dreapta și-n stânga că are un nepoțel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
D 13, și a bocit până i-au curs mucii. Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
loc din care nu prea voiam să fac parte. În excursia noastră de orientare În lumea de sus, mama ni se plînsese mult, Luweenei și mie, despre lipsa noastră de recunoștință pentru tot ce face pentru noi, arătîndu-ne cele mai grozave locuri de găsit mîncare și gunoaie. Ceea ce era ridicol. Din punctul meu de vedere, ea nu făcuse altceva decît să ne arate o seamă de capcane ale morții, deci nu prea aveam pentru ce să-i fiu recunoscător. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urma urmei, informația era exactă. Se Întoarse, așadar, la taraba cu cozonacul. Cu toate că Între timp scuarul se golise și nu mai rămăseseră decît tarabagiii, cozonacul continua să fie Înconjurat de un mic grup de admiratori. Era, Într-adevăr, un cozonac grozav. Lui Arthur Rowe Îi plăcuseră totdeauna cozonacii, Îndeosebi delicioșii cozonaci „Dundee“ și cei făcuți În casă, bine rumeniți, cu fructe și gust de caramel. — O să spuneți că-s lacom din fire, dar aș vrea să-mi mai Încerc o dată norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hîrtie pentru corespondență: Rowe nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Hilfe. Lumina, aprinsă pe neașteptate, Îl orbi pe Rowe. Toți ceilalți, ținîndu-se de mîini, se uitau la el: rupsese cercul magic! Numai doamna Bellairs, cu ochii Închiși și cu capul plecat, răsuflînd adînc, părea să nu fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa lustruită, fără să-i mai pese de nimic. — Chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise peste cîteva clipe, spunînd: Ar trebui, cred, să se reconstituie În amănunt primul caz... cel care a dat greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întorcea iarăși acasă, pe strada Guilford, care-l primea cu brațele deschise. „Ce va distruge bomba asta?“ se Întrebă el. Poate va nimeri În mica florărie de lîngă Marble Arch, În barul de pe Adelaide Crescent, unde se bea un sherry grozav, sau În colțul străzii Quebec, unde așteptase atîtea ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a veni pacea! — Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu sunt sigur nici măcar de titlu sau de autor. Ludmila vă va explica: e o poveste cam complicată. — Ludmila citește un roman după altul, dar nu scoate niciodată în evidență nici o problemă. Mie mi se pare o pierdere de timp grozavă. Nu vă face aceeași impresie? Dacă începi să discuți cu ea, nu mai scapi. Te-a și invitat la un seminar la universitate, unde cărțile sunt analizate conform tuturor Codurilor Conștiente și Subconștiente și unde sunt îndepărtate toate Tabuurile, impuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
autori ale căror nume vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că ar putea chiar să aibă dreptate... Dă din cap, cuprins parcă de un gând; surâde, suspină. Cititorule, poate poți citi gândul acesta pe fața lui. De ani de zile Cavedagna stă în spatele cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în public cu un crocodil mi se pare ultimul lucru pe care un tată îl poate dori să i se întâmple unicei lui fiice; cel puțin unul ca mine, care a primit o educație protestantă. — Cum se cheamă localul ăsta grozav? spun, livid. Vreau să dau o raită pe-acolo. Îmi întinde un anunț publicitar și imediat mă trece o sudoare rece pe șira spinării, căci numele acela, „Noul Titania“, îmi sună cunoscut, mult prea cunoscut, chiar dacă e vorba de amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui un telefon, a fost primul semn de dezgheț; la sfîrșitul lunii a văzut că-și poate permite să cheltuiască mai mulți bani pe trăsură, poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și de scumpe, dar făceau o impresie grozavă, mai ales cînd mergeai într-o vizită; l-a chemat la telefon și i-a spus doar atît: "Domnule Bîlbîie, m-ar interesa dacă afacerea asta a lui Cocoș este exclusiv de competența domnului colonel Călătorescu. Dacă e așa, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu sînteți un nătărău!" O clipă văzînd cum i se lungește fața, cum își face gura pungă, a crezut că a dat greș. Poate că Făinaru voia să pară un tip dat naibii, unul care vrea să lase o impresie grozavă despre el, tocmai pentru că arată destul de jalnic. Făinaru a întins mîna după paharul aproape plin, cu toate că se aflau la Athénée își turnau singuri din sticla ascunsă în frapieră, ca în bodega lui Degeratu' de lîngă gara Basarab, l-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]