410 matches
-
că sunt cel mai mare fan al tău. N-a spus oricum, dar Weber auzi asta. Weber stătea cu un picior în stradă. — Sper să ne mai vedem înainte să mă întorc în est... Hayes se lumină, gata să se gudure sau să ia lupta de la capăt. —Ah! Bineînțeles, dacă ai timp și interes... Timp și interes... Ani de zile, și le raționalizase strict pe amândouă. Un post la Research One University, o listă lungă de articole apreciate despre procesarea perceptivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu se luptă, ei doar comunică, adică transmit. Transmit tot ce află. Dar nu numai dintr-o parte. Nu numai de la prieteni. V-am spus. Ei trebuie să meargă și în tabăra cealaltă, chiar dacă e o tabără dușmană. Nu te guduri pe lângă ai tăi și gata. Te duci să vezi și ce motive au dușmanii lor să se poarte așa cum se poartă. Deci, foarte bine că s-a trezit PAM, îi voi strecura o rugăminte, sau două rugăminți: Fii bună și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se astâmpere. ― Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutîndu-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai jos nivel, iar britanicii aproape că îi egalau - se puneau în genunchi de fiecare dată când un dictator cu mustață începea să se împăuneze pe un podium. S-au prăbușit în fața lui Hitler, au făcut plecăciuni și s-au gudurat în fața lui Saddam. Și erau gata să vândă Israelul la fel cum fuseseră gata să-i trădeze pe evrei în anii ’40. Era o boală congenitală. Scrisese lucrurile acestea de mai multe ori. Uniunea Europeană nu avea nevoie de un motto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se astâmpere. Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutându-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pun În aplicare proiectul. Dumneata vei fi acela care-l vei duce la bun sfârșit. Gilding pale streams with heavenly alchymy, amintește-ți. Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi acela care-l vei duce la bun sfârșit. Gilding pale streams with heavenly alchymy, amintește-ți. Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de supraviețuire, fără a obține vreun profit din asta, ba cel mai probabil având de pierdut. — Murray, răcni el la șeful lui când îl prinse în sfârșit pe mobil, asta e nebunie curată. Le oferi spațiul aproape de pomană. — Ah, se gudură Nelson, poate că da. Dar când ceilalți clienți vor vedea că alde Newlands s-au mutat la noi, or s-o facă și ei. Uite ce e, Murray ă Jack aruncă o săgeată de darts în fotografia de deasupra ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să scăpați. Am pus străji la marginea cetății și cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toți ca pe niște miei puși la frigare. Meritați asta. Și în zadar încercați să vă gudurați la picioarele mele. Vă cunosc. N-aveți curajul nici măcar să vă uitați în ochii mei de teamă să nu vă citesc gândurile. Dacă ați fi încercat să mă ucideți, v-aș fi prins și v-aș fi condamnat la moarte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și Greață tratau cu un tablagiu, și el ieșit la plimbare, în civil. Oricât de grăbit era, Zogru nu putea să rateze de data aceasta. Sergentul luase sacoșa și le spunea o să văd ce pot să fac, iar ei se gudurau la unison: ei, poți-poți, șefu’, nu ești matale tat-al nostru? Marș, mă, de-aici, ’rați ai dracu’ de câini, că nu vă strânge nimini de pe străzi și tot așa, dându-i înainte cu conversația. Zogru a lăsat câinele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tomberonul): Pe măsură ce aruncam gunoiul în groapă... BRUNO și GRUBI: Groapa a-nceput... (Toți într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL (Pasant.): Foarte bine, foarte bine! (Personajele se uită în groapă așteptând efectul promis, cu excepția celor doi care se mângâie și se gudură.) MAJORDOMUL: De ce nu cântă? BRUNO (Revoltat.): Are draci! Tot timpul ne joacă feste. GRUBI (Enervat.): Ia dă o fisă! BRUNO: N-am! GRUBI (Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să râdem. Era gras și tăcut, tăcea tot timpul, se uita speriat la noi, cel mai mult se temea de fată... Se temea să nu-l stropească peste față... cu apă... Era tare ciudat omul acela. Domnul Kapunta s-a gudurat pe lângă el câteva zile și n-a reușit să scoată nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ce voia domnul Kapunta? De ce nu-l lăsa în pace? Ce vrea, de fapt, Kapunta ăsta? HAMALUL: Numai dracu’ știe ce vrea. Domnul Kapunta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că va putea să cadă atât de jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-am închipuit. Făcut după chipul și asemănarea lui, cică! Atunci cum se poate gudura în neant cu atâta... cu atâta nesimțire, cu plăcere chiar?! Mi se face rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
conu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Singurul „grande“ din oraș, care mai rămăsese în stare de funcționare dintre foștii politicieni de odinioară de la vârf. Era tânăr Băcănel pe-atunci, când se sfârșise cu politicienii de demult, nu ajunsese chiar la vârf, se gudurase mai pe la poale. Totuși avea prestigiul că fusese printre mai marii Vechiului Partid Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toți băieții din facultatea asta nu-s decât niște imbecili. - Se poate, șopti și Elena fără să se întoarcă. - E îngrozitor. Minți înguste și creaturi inferioare. - Inferioare. - Jalnice. Mă întreb ce găsesc la ei țoapele alea. Uite-le cum se gudură. - Auzi? Noi unde facem Revelionul? - Acasă la mine. Ai mei pleacă la Călimănești. Odată cu apropierea sărbătorilor, profesorii se relaxară, prezențele nu mai deveniră obligatorii, iar cuvântul „colegi” căpătă din nou o semnificație abstractă. Cerul scutura o măzăriche deasă ce ricoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
multe ori la birou. Hugo a calculat că cea mai bună șansă a lui era să-și programeze o întâlnire cu șeful după prânz, când acesta era deja beat. N-are vreun moment liber după-amiază, nu-i așa? s-a gudurat Hugo, la telefon, pe lângă Shauna, folosind cel mai dulceag ton de care era capabil. Se îndoia că strategia lui ar putea avea efect, dar a perseverat. La scurt timp după ce venise la Dunn și Dustard, Hugo își dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, și ne-a urat bun venit În Puvirnituq. imediat ne-au Înconjurat vreo cinci câini husky cam scoși la pensie, care au Început să se gudure pe lângă noi, dând din coadă, curioși și dornici de mângâieri. „Nu mușcă !“, ne-a asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, Șaman 211 n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și coada În sus, În pozițiile În care fuseseră capturate, piei de caribou puse la Întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut În marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului. SĂtenii abia or fi așteptând să se zgâiască la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]