303 matches
-
titlurile cărților groase și grele, uitate deschise pe masă. Le răsfoia cu puțină spaimă și privea desenele colorate și explicațiile scrise într-o limbă străină. Într-o zi, Procopie se întorsese mai devreme și dăduse peste ea cu nasul în hârțoagele lui. - Bună ziua, spusese. Ce făceai aici? Te uitai la cărțile mele? Avea o voce plăcută de bărbat tânăr. 254 -Da. - Sânt tratate de medicină. Știi ce-i asta? - Dumneata te faci doctor? 1-a întrebat fata în loc să-i răspundă. Ridicase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor. Odată, un inginer agronom, care era și președintele Gostatului "Gheorghe Doja", l-a rugat pe Bidaru să însoțească la siloz un camion încărcat cu grâu, cu care ocazie trebuia să predea și să primească niște facturi și alte câteva hârțoage. Căile de acces, ce legau tarlalele între ele, precum și drumul spre siloz nu erau pietruite. În urma vehiculelor, rămâneau nori de praf atât de dens, încât nu se vedea înainte nici măcar la zece metri. Tocmai trecuse pe lângă ei un alt camion
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și atât! Nu te împiedică nimeni. Acesta, după ce s-a scărpinat puțin pe ceafă, a aruncat cu mâna în față a lehamite. Ași!... Dacă-i vorba pe asta, trebuie să recunosc că nici nevasta mea nu ar semna așa o hârțoagă. M-ar trimite imediat să rânesc bălegarul din grajd. În aceste condiții, soții Bidaru considerau că ar fi mai normal și mai eficient să petreacă toate aceste sărbători în bârlogul lor. Dacă Nașterea au petrecut-o împreună cu alte două familii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un perete de sticlă, în centrul căruia era decupată o gaură potrivit de mare - pe acolo încăpea mâna ce făcea schimbul de bani și de hârțoage dintre funcționar și cetățeni. Și iac-așa, acest mare perete de sticlă mi-a Istorisiri nesănătoase fericirii 119 dat mie voie să privesc ce-i dincolo de el și să descriu ce văd. Sincer, acela nu se putea spune că aduce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana avea de-a face, în tot timpul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vârstei, moșul era un campion al volanului. În numai câteva secunde, ajunseserăm În spatele camionului, a cărui prelată flutura acum mai abitir ca freza coadă-de-cometă a unui pensionar. Când eram gata-gata să țâșnim pe lângă camion și să-l tragem pe dreapta, hârțoaga s-a săltat Însă peste muchia benei și a sărit din mers, agățându-se o secundă de ștergătorul unui Ford din spatele nostru, iar apoi, după ce-a descris un looping grațios, a trecut pe partea cealaltă a șoselei. — Ne scapă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
probleme infernale aparent fără rezolvare. Era obosit și abia se făcuse ora 5 post meridian! Mai avea o oră și jumătate până plecau autobuzele... un timp care i se părea interminabil și nu avea nici un chef să se apuce de hârțoage. Fiecare mecanic stătea la mașina sa, nu mai era nimeni nemulțumit, că utilajul funcționa degeaba sau, sunt defecțiuni. Cei de la șantier nu aveau ce să le mai reproșeze. Deodată, îl zărește pe Ion Niculae rătăcind fără țel prin curte și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nițeluș la procesele-verbale! strigă deodată plutonierul, întorcînd spatele primarului. Eu dictez și mata doar să scrii, ca să mergem mai repede. ― Parcă n-am eu destule pe cap! protestă secretarul. Uite colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul cu o bucurie exuberantă. Uite asta! Poți să le și spui oamenilor, ca să știe și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sperând astfel să se aleagă cu un câștig bun pe urma suferințelor sale. ― Apoi tot la conașul Grigoriță e nădejdea! zicea Pravilă. D-aci încolo numai bunătatea dumnealui mai poate să ne ajute... La cancelarie trebăluia secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut anchetele încă un an de zile dacă Grigore nu I-ar fi povățuit să le isprăvească și să se domolească. ― Când îți spuneam eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întoarse spre Tili, care fuma, cu ochii întredeschiși : Te duci acolo mâinedimineață ? — Așa m-au programat... — De ce așa de târziu ? întrebă Jenică. Au trecut deja doi ani de când au deschis arhivele de-aici. Ce au de căutat atâta prin hârțoagele alea ? Poate că nu voiau să le găsească, spuse Tili, făcându-i semn să se ridice. Că tot vorbeai de sensul ăla, se propti Maca în două picioare, îmbufnat. POVESTEA TRENULUI DE ARGINT PRIVIT DINĂUNTRU. „Era odată un orășel în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noua ! Al nouălea val!"... Da' prozaicul vecin din copilărie, brutal și invidios, îi întrerupe elanul: "Ce poezie, mă amărîtule!? De cînd ai ajuns tu poet, că doar te știu de la 6 ani, nici n-ai terminat liceul, boule! Ce-s hîrțoagele astea? Vrei să te dai mare, tîmpitule?!" Și grobianul, după ce i-a tras două palme puternice după ceafă, i-a aruncat foile pe jos, apoi a plecat înjurînd. Mi-a fost milă, sincer, de poet; l-am ajutat să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
duhul lui Dumnezeu în orice arătare a cerului și a pământului. Cum îndrăznești să-l contrazici pe Starețul tău? Voi porunci să fii închis și izolat de toți și n-o să ți se mai îngăduie să te-atingi de acele hârțoage: Părinte, nu am avut învățători decât de gramatică, și vreme de doi ani de logica și fizica lui Aristotel, pe care imedaiat am renegat-o; și-am studiat toate științele de unul singur, și-am scris lucruri de ținută; și-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nimic: mai ales în ochii confraților noștri mai în vârstă tu ești un fel de enciclopedie fără de sfârșit. Ceea ce nu-i convenabil pentru ei, sărmanii, îi pune față-n față cu propria lor ignoranță. Ei trăiesc într-un fel de hârțoagă cu greu de descifrat, se hrănesc cu negură, cum să-ți spun? Pe când tu știi ce vrei și vezi limpede. Cu ei nici nu prea stau de vorbă. Ție ți se pare normal să te porți așa, dar din punctul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
maldăr, de zeci de maldăre, de dosare, radiere și ascuțitori, asta înseamnă că-ți vezi de treabă?! Mina: Dar ce altceva ai vrea să facă? Vera: Nimic. Hm. Nu întîrzie la începerea programului, nu pleacă mai devreme, stă cocîrjat peste hîrțoage... Nu face concesii, nu ia ciubuc... Icoana corectitudinii. Mina: Spui toate astea de parcă a fi corect înseamnă a fi imoral. Vera: Ei, află că, într-un fel, chiar așa și e. El vrea să fie Acela, Unicul, și să se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nevoie de pastile. Eu am nevoie de tine. El 1: Dar sînt aici... cu tine... Ea 2: Ești aici! Mă faci să rîd! Ești aici doar prin certificatul de căsătorie! Și ce să fac cu el? Să-l scot dintre hîrțoage, să mă uit la el, să-i vorbesc, să mă culc cu el?! (un început de plîns) El 1: Ca de obicei, melodramatizezi. Ea 2: Da? Dar în ce fel ești tu aici? Cu mine? Că de cum intri în casă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a fost cu noi ieri?! Gh. P. unu: Eu știu ce-am fost ieri... Gh. P. doi: Bravo!, ei, uite că eu nu prea știu ce-am fost ieri... Gh. P. unu: Și vrei să afli din dosarele securității...! Niște hîrțoage adunate cu grijă, păstrate cu grijă și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a cărei obsesie îi împunge pe ipochimeni, cum ar putea fi cît mai just cîntărită? Și care ar fi morala poveștii pe care unul sau altul încearcă să o spună, fără să reușească? Răspunsurile nu sunt de găsit doar prin hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să păstrezi cópii pe hîrtie. Computerele au mania de a se defecta la momentul nepotrivit. Hîrtiile se dovedesc utile, mai ales dacă ai un șef manipulator sau cu probleme de etică. Un prieten de-al meu are cutii întregi de hîrțoage pe care le-a adunat în ultimii șase ani. Le numește „polițe de asigurare”. Ține un jurnal Cunosc cîțiva oameni care sînt foarte entuziasmați de ideea de a ține un jurnal zilnic la serviciu. Desigur, nu consemnează lucruri cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
crearea sălii de teatru, a societății literare "Gheorghe Asachi", dar și transmiterea creațiilor folclorice prin intermediul revistei menționate. O frumoasă evocare îi va face ani mai târziu unul din foștii elevi, scriitorul Sașa Pană: "...mai totdeauna cu o geantă plină de hârțoage în mâna stângă (cu dreapta binecuvânta; sătenii i-o sărutau). De unde era să știm, noi elevii, că aveam în fața noastră pe un destoinic cărturar, un neostenit cercetător de hrisoave, un colecționar pasionat de documente și manuscrise, legate de creația poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în 11 noiembrie 1877"214. Cert este că în octombrie 1877, la insistențele lui Slavici și ale lui Maiorescu, Eminescu părăsește Iașul, unde redacta Curierul de Iași, și vine în capitală, redactor la gazeta conservatorilor Timpul: "își urcă în tren hârțoagele și moliile și pornea la București, unde-l așteptau mizeria, boala și, mai la o parte, moartea"215. Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene constituie un moment de răscruce în cariera sa jurnalistică. Aici desfășoară vreme de șase ani cea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
justificatoare, răspunsuri, unele scrise cu haz, altele Într-un stil comercial neutru. În procuvîntarea la Sfînta Evanghelie (1840) tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu ifosul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mîndru pîn' la revoluție, ci Flacăra Iașului de-alaltăieri, adică din '62. Vă dați seama: sînt ceva ani! Dar ce ți-a venit? se poate mira celălalt ego, interogativul prin excelență, stînd pitit în cine știe ce ventricul subversiv. Simplu: umblînd prin hîrțoagele uitate sub scheletul șevaletului, dau de ziar și descopăr, pe o, oho! juma' de pagină, textul numit Interregionala ieșeană 1962. Și semnat de... de nici mai mult, nici mai puțin, de Ion Frunzetti. Vă dați seama: redescoperirea unui text de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]