467 matches
-
punct de vedere, adăugând că speră că politicienii nu vor face promisiuni deșarte și nici nu vor veni cu pomeni electorale. "E un pericol! Întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hățurile și nu numai noi, cam toate țările scapă hățurile în anii electorali", a declarat Adrian Vasilescu, întrebat ce crede că se va întâmpla în România în anul electoral 2012, la postul de radio RFI. Totuși, consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) consideră că "e un alt context economic". Totodată, Adrian Vasilescu
Adrian Vasilescu: E pericol în 2012, întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hăţurile () [Corola-journal/Journalistic/52923_a_54248]
-
însemnate ale unor meserii totuși folositoare propășirii generale: vidanjorii, hingherii și cioclii, ultimii impresionând mulțimea cu o splendoare de dric sculptat în abanos, cu geamuri hipnotice de cristal fațetat, pe capra lui șezând însăși Moartea, ce ținea cu-o mână hățurile cailor mascați, cu panașe de struț în frunte și acoperiți cu valtrapuri grele, iar cu cealaltă sprijinea pe genunchi un mare ornic sclipitor, de alamă plină, cu un pendul lustruit ca oglinda ce luneca lent, la dreapta și la stânga, sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el îl ajunse, se oprise aproape cu totul. întrezări pe capră figura surorii sale și o auzi strigând: — Hooo! Bravo, așa! Cuminți, cuminți! își opri repede animalul, în vreme ce ea, mușcându-și buzele, agitată și întunecată la față, ținea puternic de hățuri caii înspumați. Imediat ce-l văzu, chipul ei cuprins de groază se lumină pentru o clipă: — Waltan! Trăiești! Și tata?... El îi răspunse cu greutate: — L-au ucis! Vino repede! Frediana șovăia; se uită în spate, către trupul neînsuflețit al slujitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce erau cu el să pornească. Cei patru huni și burgunzii rămași cu ei mai zăboviră câteva clipe, urmărindu-i cum se îndepărtau, în trap ușor, pe malul torentului, apoi Geremar i se adresă lui Balamber: — Bine, spuse, trăgând de hățuri și întorcând calul; așadar, vânătoarea începe din nou. Să căutăm să rezolvăm repede problema asta. Struni calul și, din câțiva pinteni, îl făcu să o ia iarăși în sus pe cărare. Oamenii săi porniră după el, însă Balamber îl strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Odolgan, înseamnă că au luat cu ei lucrurile cele mai prețioase, nu? Oamenii s-au luptat și au dreptul la prada lor. Du-te, Balamber! încheie amical. Poate n-ar fi rău să arunci o privire acolo sus. Trăgând de hățuri, Balamber consimți, însă argumentele lui Khaba erau cele care îl convinseseră. întorcându-se spre Odolgan, îl întrebă: — Piciorul tău?... Poate ar fi mai bine să rămâi jos. Avem de dus în curând alte bătălii și te vreau întreg. I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dispărea pe după buza dealului. Chiar la liziera păduricii, însă, cel care era mai în spate scrută lung și atent desișul, pe urmă câmpul de grâu și câmpia și, deodată, îndreptându-și ochii spre un punct precis, își trase calul de hățuri. O clipă mai târziu, o săgeată i se înfipse în spinare. Pe celălalt, înainte chiar ca bufnitura căzăturii să-i ajungă la urechi, îl atenționă șuieratul caracteristic al săgeților hune; el își biciui calul și încercă să se întoarcă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de hățuri și, întorcându-și caii, se duseră îndărăt. Frediana, între timp, nu se mișcase din loc. Aștepta acolo, în mijlocul câmpiei, gata de luptă, cu sabia în mână. Balamber observă că nu mai avea scutul pe care-l avusese mai devreme; obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei, ținându-se însă la trap. Numai după aceea trecu la galop, doar pentru a câștiga spațiu și a face o eschivă printr-o deviere bruscă spre stânga. Se opri aproape imediat, întorcându-și calul. O văzu cum trage de hățuri și cum pornește din nou spre el, după o scurtă răsucire, întinzând înainte sabia, ferm hotărâtă să-l ucidă. El zvâcni din nou spre ea, căutând să o aibă în dreapta, cum ar fi trebuit să facă pentru a o lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi spuse. Dacă o să te prindă, sacrificiul alor tăi rămâne inutil: mulți s-au lăsat uciși numai ca să te poți tu salva. Alții au fugit și așteaptă să te aibă în fruntea lor. Eu n-o să te urmăresc. Trăgând de hățuri pentru a-și întoarce calul, Frediana îl fixă cu fruntea încruntată, părând să reflecteze. Cu siguranță, era surprinsă de generozitatea lui. — Să nu-ți închipui că o să-ți mulțumesc, îi spuse pe un ton sumbru. Balamber ridică o mână, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i spună ceva, dar mai apoi își îndemnă calul și, cu câteva strigăte mânioase, îl mână la trap în jos pe cărare. Mabertus se opri să-l observe câtă vreme lumina lunii îi îngădui să o facă apoi trase de hățuri și își întoarse murgul. Trecu ceva vreme până regăsi cărarea printre copaci, dar apoi, fără grabă, luă drumul întoarcerii. înainta în tăcerea pădurii, gândindu-se la domina: era o femeie puternică, frumoasă și uimitoare. O revedea acum așa cum îi apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până ce ajunse la câțiva pași de el. Privirea sa își regăsise deja expresia ironică de mai înainte. — Etius al tău a sosit până la urmă! Ești un om tare norocos, romanule. Sper să te întâlnesc din nou! Spunând acestea, trase de hățuri și, întorcându-și calul, îi dădu pinteni, alăturându-se oamenilor săi, printre care își făcu loc cu viteza fulgerului. O clipă mai târziu, întorcând spatele pieței ce se afla în culmea bucuriei, războinicii care se aflau cu el dădură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă unitatea era întreagă și în ordine, îl întrebă: — E ceva în neregulă? Nu cred să fi rămas cineva în urmă. Sâcâit de trezirea aceea bruscă la realitate, Balamber se limită să-i arunce o privire ostilă și trase de hățuri, întorcându-și calul și mânându-l spre centrul satului. Prietenul său, văzându-l iritat, i se alătură în tăcere. Abia trecuseră de linia primelor case, când atenția lui Balamber fu atrasă de râsetele câtorva războinici hiung-nu, care, adunați în jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se apropie de Balamber. — Au trecut toți, anunță. N-am pierdut nici măcar un vițel. La orizont, un fulger șerpui printre norii joși de cerneală și, câteva clipe mai târziu, fu urmat de bubuitul prelungit al tunetului. Balamber trase de hățuri și își întoarse calul. — Să mergem! ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură să audă în spatele lor ecoul îndepărtat al bătăliei: un fel de duruit înăbușit, ce părea să urmărească mingan-ul împreună cu furtuna. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tău se găsește la coda coloanei, așa-i? — Da, Shudian-gun. — Deci acum o să fie în frunte. Stai aproape de mine și fă tot ce-o să-ți spun. Chipul mândru al lui Toraman se lumină. — Sigur că da! răspunse prompt. Trase de hățuri și, biciuindu-și calul, se îndreptă cu ai lui spre detașamentul său. între timp, Mandzuk parcurgea într-un trap rapid întreaga coloană, arborând stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat în tabăra lui Atila. Pune-ți în ordine mingan-ul și treci înapoi râul, apoi ține-te numai pe drum, cu restul tuman-ului: trebuie să fim acolo cât mai curând. — Dar... Avem foarte mulți răniți și... Nerăbădător, Utrigúr trase de hățuri: — Faceți ce puteți pentru ei. Trebuie să plecăm de aici imediat. Balamber, în culmea uimirii, ar fi vrut să obiecteze, să se opună, să pună întrebări dar Onegesius și regele gepid deja își întorseseră caii și se îndepărtau împreună cu războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot ce am știut mai bun, deși, cu toată sinceritatea, nu sunt convins până la capăt de capacitatea lor de a ține piept mâine dușmanilor. — Ambarrus nu e omul care să dea bir cu fugiții. Sigur că nu, admise Metronius, luând hățurile din mâinile tânărului. Trebuie să recunosc că am găsit printre ei mulți oameni hotărâți și cu inimă mare. De-abia așteaptă să-i scarmene puțin pe huni. Dar, crede-mă, a fost nemaipomenit de greu să-i fac să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea să vină curând, când se auzi chemat cu o voce puternică de către Odolgan, care striga frenetic cuvinte pe care el în vacarmul general nu le putea auzi și îi arăta ceva înspre stânga Ce se întâmpla oare? Trăgând de hățuri Balamber își opri calul și se întoarse în spate pentru a vedea mai bine lăsându-i pe cei care îl urmau să treacă înainte. Scrutând aripa stângă pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vii aveau să se confrunte din nou cu problemele pe care le punea sfârșitul încă neclar al bătăliei și care îi obliga pe conducători să ia hotărâri definitive. Cei care oficiaseră funeraliile terminară de strâns cenușa defunctului, Thorismund trase de hățurile calului său și porni pe drumul către tabără. Imediat i se alătură și Flavius Etius. îi urmau într-un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum îmi aduc aminte. Un băiat viteaz. Păcat că l-am pierdut. Trăgând de hățuri ca plece, îl lăsă liber. — Du-te, atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e în car. Dacă ai nevoie de dădacă, du-te s-o cauți acolo. — Haide! Numai până la pod! insistă ea, apucând de hățuri. Balamber era pe punctul de a accepta, când auzi în spate duruitul înăbușit al unui galop prin câmpie. întorcându-se, îi văzu înaintând rapid în direcția sa, în linie, pe toți călăreți care până în momentul acela merseseră pe lângă trupele hiung-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și deruteze urmăritorii, alergând în zig-zag, după care, s-ar fi întors, căutând să-i lovească din orice unghi posibil. Cât despre oamenii din care, aflați în imposibilitate de a fugi, s-ar fi apărat cum puteau. Trăsese deja de hățuri și se pregătea să-și biciuiască murgul, dar își aminti de Go-Bindan: dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără ndoială se va bucura. S-au urcat amândouă-n sanie, Sorina fiind mai mult ca sigură că Alina știe să mânuiască bine hățurile, în timp ce Alinei îi spunea, parcă, inima că, până la urmă, se va descurca ea și vor ajunge cu bine la casa bunicilor. Încă de la plecare a hotărât să nu folosească deloc biciul, de aceea l-au și lăsat în curtea Cooperativei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de porumb și acum le îndulcește cu miere” „Ce bine-ar fi să-l găsim pe bunicul acasă! își spune, tot în gând, Alina. Poate, la întoarcere, vine el cu noi. Așa am avea mai mult curaj, dacă am ști hățurile în mâna lui. El trebuie să fi condus de multe ori șareta, nu ca noi, o singură dată”. „Și drumul ăsta-i lung, nu se termină mai repede!” își spune, poate, fiecare în gândul lui. Dar ce-i asta? Spre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]